Insolvenţă pfa. Înstrăinare imobil după deschiderea procedurii de insolvenţă. Acţiune în constatare nulitate întemeiată pe disp. art. 84 din Legea nr. 85/2014. Inopozabilitatea faţă de creditori a modificării regimului matrimonial al bunurilor debitoarei.

Potrivit art. 369 alin. 1 Cod civil: „ După cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, soţii pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea convenţiilor matrimoniale.”Însă, potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol, creditorii  prejudiciaţi prin schimbarea regimului matrimonial „pot invoca oricând, pe cale de excepţie, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial  făcut în frauda intereselor lor”.Curtea apreciază, în consecinţă, că vânzarea terenului  în suprafaţă de 2345 m.p. şi a construcţiilor aferente, situate în localitatea  ………, judeţul ………, efectuată după data deschiderii procedurii  insolvenţei debitoarei, este lovită de nulitate absolută, nulitate de drept, atâta timp cât înstrăinarea s-a făcut fără autorizarea judecătorului sindic sau avizul administratorului judiciar şi bunul făcea parte din averea debitoarei.

Prin  sentinţa nr. 176 din 20.12.2022 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi- Secţia a II-a civilă în dosarul nr. …….., s-a respins acţiunea  formulată ………, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei …………., în contradictoriu cu ……….. , …………  şi  SC ……..

S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de SC ……….. şi s-a admis  în parte cererea cu privire la acordarea cheltuielilor  de judecată.

A fost obligat  reclamantul ………….  prin lichidator judiciar ……… la plata către pârâtul  SC ………. a sumei  de 9600,75 lei din care 9000 lei, reprezentând  onorariu avocat  redus şi 600,75 lei reprezentând cheltuieli  de cazare şi transport.

În considerentele sentinţei, judecătorul sindic a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii ………, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei ………., aflată în procedura simplificata de faliment,  a solicitat, în temeiul art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în contradictoriu cu pârâţii ………., ……….  şi S.C…………, să se  constatate nulitatea de drept a Contractului de vânzare-cumpărare nr. …/16.06.2021 autentificat la ………. încheiat intre ……… si ……… in calitate de vânzători si SC …….., în calitate de cumpărător.

Instanţa  a reţinut  că prin Sentinţa nr. 18/02.06.2021 pronunțată de către Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ………., definitivă în baza Deciziei nr. 455/14.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, judecătorul sindic a admis cererea formulată de către creditorii …. şi ………… şi, pe cale de consecinţă, a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitorului …………...

Reclamantul a invocat  dispoziţiile art. 84 alin 1 din Legea nr. 85/2014, susţinând că  prin contractul de vânzare cumpărare nr. …../16.06.2021 autentificat la ………, a fost înstrăinat de către soţii pârâţi, ………..şi …….. către pârâtul SC ……….. un bun imobil aflat în patrimoniul de afectaţiune al debitoarei, bun ce putea fi urmărit în cadrul procedurii colective de acoperire a pasivului debitoarei, fără ca această operaţiune juridică  să fie  autorizată de judecătorul sindic sau avizată de lichidatorul judiciar, actul de înstrăinare fiind nul de drept, fiind încheiat după data deschiderii procedurii insolvenţei.

 Conform alin 1 al  art. 84 din Legea nr. 85/2014, în afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept

Astfel, după deschiderea procedurii insolvenţei, toate actele şi operaţiunile sunt supuse autorizării judecătorului-sindic. Încălcarea acestei condiţii prin încheierea actelor, operaţiunilor şi efectuarea plăţilor de către debitor, ulterior deschiderii procedurii, sunt lovite de nulitate.

Nulitatea sancţionează actele, operaţiunile şi plăţile efectuate indiferent de procedura care s-a instituit – generală sau simplificată. Repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca efect al nulităţii actelor, operaţiunilor şi plăţilor făcute cu încălcarea legii creează în sarcina terţilor obligaţia restituirii bunurilor sau sumelor primite şi regularizarea acestora după normele specifice insolvenţei.

 Conform art. 85 din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea dacă nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, în condiţiile art. 67 alin. (1) lit. g).

Ridicarea dreptului de administrare se dispune şi în cazul în care debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare în termenul prevăzut la art. 74.

Ridicarea dreptului de administrare al debitorului reprezintă un alt efect al deschiderii procedurii insolvenţei. Acest efect, ca şi  cel al suspendării curgerii prescripţiei, încetării curgerii dobânzilor, penalităţilor, majorărilor etc., se produce de drept, ex lege fără să fie necesară vreo cerere a creditorilor sau a altei persoane şi nici pronunţarea unei hotărâri de către judecătorul-sindic în acest sens. Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept  la data la care se  dispune  deschiderea falimentului.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin contractul de vânzare cumpărare nr. …/16.06.2021 autentificat la ………, pârâţii, soţi ………. si ……….., în calitate de vânzători au înstrăinat către pârâtul SC ……….  terenul in suprafata de 2.345 mp si constructiile aferente situat in localitatea ………. jud. ……., înscris in CF nr. …, preţul vânzării fiind de  de 861753 lei echivalent a 175000 euro.

Conform contractului de  vânzare cumpărare  autentificat sub nr. … din 21 iunie 2017 la ……….., reclamanţii …….. si………… au dobândit imobilul teren în suprafata de 2.345 mp si construcțiile aferente situat in localitatea ………. jud. …., înscris in CF nr. ……. prin vânzare cumpărare( proces verbal de licitaţie nr. …/22.02.2017) cu afectaţiune pentru debitoarea  ………..

Prin declaraţia autentificată sub nr. …./23.04.2018 la ………, pârâţii ……… si …….. au solicitat  scoaterea imobilului ce a făcut obiectul contractului de  vânzare cumpărare  autentificat sub nr. …. din 21 iunie 2017 la ………… din patrimoniul de afectaţiune au debitoarei ……….. şi radierea afectaţiunii  notată sub B7 în cartea funciară a imobilului.

Din copia cărţii funciare nr. …- filele 9-10 vol II, rezultă că la data de 23.04.2018 s-a notat excluderea imobilului din patrimoniul de afectaţiune al ……….. la poziţia B3.

Astfel instanţa a constatat că la data deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei ……….., respectiv 02.06.2021, bunul ce a făcut obiectul contractului de vanzare cumpărare …./16.06.2021 autentificat la ……….., nu mai făcea parte din patrimoniul de afectaţiune al debitoarei, fiind un bun comun al soţilor pârâţi.

În ceea ce priveşte  bunul imobil ce face obiectul prezentului litigiu instanţa a reţinut  că acesta este un bun comun în devălmăşie al soţilor pârâţi ………..

Noul Cod civil consacră principiul unicităţii patrimoniului: orice persoana este titulara unui singur patrimoniu (art. 31 alin. (1) NCC) si orice patrimoniu necesita un titular (art. 777 si art. 792 NCC). Ceea ce consacră Noul cod civil, in terminis, este posibilitatea de a stabili diviziuni ale patrimoniului.

Diviziunile patrimoniului poarta numele generic de „mase patrimoniale” (art. 31 NCC). Ele constituie veritabile patrimonii in miniatura, alcătuite din drepturi si obligatii care au legătura intre ele si in cadrul cărora funcționează regula subrogatiei reale cu titlu universal (art. 2324 NCC). Ele reprezintă universalitaţi de drept (juridice) spre deosebire de universalitatile de fapt care sunt doar colecţii de bunuri (art. 541 NCC). Masele patrimoniale au, însă, un titular unic – titularul patrimoniului in cadrul căruia au fost operate aceste diviziuni (art. 32 NCC).

Anumite mase patrimoniale pot constitui (in temeiul legii) patrimonii de afectatiune (art. 31 NCC). In functie de modalitatea de afectare, patrimoniul de afectaţiune poate fi  comercial (art. 2 pct. (j) OUG44);  profesional (art. 33(1) NCC); si  fiduciar (art. 773 NCC).

Faţă de aceste clasificări, pârâta ……, titulară a întreprinderii individuale,  are  un patrimoniu unic divizat in trei mase patrimoniale distincte:

 masa bunurilor comune (aflate în  devălmășie cu soţul pârât ……….. -bunuri ce au ca destinaţie acoperirea necesităţilor patrimoniale ale căsătoriei), masa bunurilor proprii şi  masa bunurilor afectată exercitarii activitatilor comerciale autorizate pentru intreprinderea individuală, aceste bunuri putând fi proprii sau comune, pentru care pârâta ………., respectiv  pârâţii …….. au declarat în scris că sunt afectate întreprinderii individuale.

 Bunurile comune ale celor doi soţi sunt supuse  regimului comunităţii legale consacrat  de art. 339 din C.civ. Astfel, deşi a fost dobândit şi afectat de cei doi soţi initial activităţii comerciale a intreprinderii individuale, a cărei titulară este soţia, ulterior, de comun acord aceştia au eliminat afectaţiunea bunului,anterior deschiderii procedurii insolvenţei, prin declaraţie scrisă  supusă publicităţii în cartea funciară a imobilului.

Conform dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 44/2008, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2.324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile.

Conforma art. 2 lit j din Legea nr. 44/2008,  patrimoniul de afectaţiune  reprezintă masă patrimonială în cadrul patrimoniului întreprinzătorului, reprezentând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor afectate, prin declaraţie scrisă ori, după caz, prin acordul de constituire sau printr-un un act adiţional la acesta, exercitării unei activităţi economice.

Astfel, chiar dacă iniţial  bunul comun al soţilor a fost afectat pentru patrimoniul de afectatiune al debitoarei, ulterior prin declaraţie scrisă  a fost scos din această masă patrimonial, devenind bun comun devalamaş afectat  în exclusivitate căsătoriei. Cum acesta a fost scos din masa patrimonială afectată intreprinderii individuale încă din 2018, aspect supus publităţii în cartea funciară,  înstrăinarea  din patrimoniul soţilor  realizată la 16.06.2021 nu poate fi supusă art. 84 din Legea 85/2014, pentru că nu priveşte un bun inclus în masa bunurilor afectate desfăşurării activităţii profesionale a debitoarei.

Chiar dacă avem o unicitate patrimonială a persoanei fizice ……  care este si titulara debitoarei intreprindere individuală, diviziunea patrimonială în mase de bunuri şi existenţa unui patrimoniu de afectatiune pentru intreprinderea individuală restrânge aplicabilitatea dispoziţiilor art. 84 din legea 85/2014 la masa bunurilor  de afectatiune,  o astfel de categorie fiind reţinută de instanţă ca existentă pentru debitoare  prin sentinţa nr. 174/2021 pronunţată în dosarul nr………..

Chiar dacă un patrimoniu de afectaţiune nu ar exista pentru intreprinderea individuală, aplicabilitatea  art. 26 din Ordonanţa de urgenta nr. 44/2008  nu duce la concluzia că bunurile proprii ale titularului întreprinderii individuale şi bunurile comune devălmaşe pot intra sub incidenta art. 84 din Legea 85/2014.

Mai mult decât atât bunul imobil în litigiu este un bun comun al soţilor initial aflat în patrimoniul de afectaţiune al  intreprinderii individuale, din 2018 devenit bun comun afectat doar căsătorie.

Conform dispoziţiilor art. 353 C.civ.1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. 2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale. (3) Bunurile astfel împărţite devin bunuri propri

Conform dispoziţiilo art. 351 C.civ. Soţii răspund cu bunurile comune pentru:

a) obligaţiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;

b) obligaţiile pe care le-au contractat împreună;

c) obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;

d) repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea, de către unul dintre soţi, a bunurilor aparţinând unui terţ, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bua rezultat  că contractul de vânzare cumpărare a cărei nulitate se solicită a fi constatată în baza art. 84 din Legea nr. 85/2014 a fost încheiat cu privire la un bun  comun în devălmăşie al soţilor pârâţi şi chiar dacă înstrăinarea s-a efectuat după data deschiderii procedurii insolvenţei  debitoarei, această operaţiune juridică nu trebuia supusă avizării din partea lichidatorului judiciar şi nici aprobării din partea judecătorului sindic, fiind realizată în condiţii de legalitate, bunul nefăcând parte din patrimoniul de afectatiune al debitoarei.

În cadrul procedurii insolventei intreprinderii individuale lichidatorul trebuie să respecte o anumită ordine de valorificare a bunurilor din patrimoniul  titularei întreprinderii individuale, ordine instituită de art.  26 din Ordonanţa de urgenta nr. 44/2008, prioritar fiind patrimoniul de afectatiune, iar dacă acesta nu acoperă creanţele pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. Or bunul ce face obiectul contractului este un bun comun al soţilor a cărei valorificare  este condiţionată în cadrul unei proceduri de executare de încetării stării de devălmăşie prin partaj, operaţiunea fiind justificată doar în condiţiile neacoperirii creantelor prin valorificarea celorlalte bunuri, la momentul înstrăinării nefiind îndeplinite condiţiile aplicabilităţii  dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 85/2014.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins  actiunea ca neîntemeiată

Având în vedere că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată şi a fost respinsă, instanţa a respins şi  cererea de chemare îngaranţie formulată de pârâtul SC …………. ca rămasă fără obiect, în condiţiile în care în sarcina pârâţilor nu s-a fixat vreo obligaţie, nesubzistând în sarcina chemaţilor în garanţie obligaţia de garantare sau de despăgubire.

 Cât priveşte  cheltuielile de judecată solicitate de pârâtul  SC ………..,  cererea fiind întemeiată în parte , conform art. 451 alin 2 C.proc.civ. a fost obligat  reclamantul ………..  prin lichidator judiciar ……… la plata către pârâtul  SC ……… a sumei  de 9600,75 lei din care 9000 lei, reprezentând  onorariu avocat  redus şi 600,75 lei reprezentând cheltuieli  de cazare şi transport.

Astfel, raportat la criteriile la care se referă art. 451 alin.2  N.C.pr. civilă, respectiv valoarea/complexitatea cauzei şi de activitatea desfăşurată de avocat în faţa instanţei , precum şi la circumstanţele cauzei s-a considerat  că onorariul de avocat de 9000 lei  este proporţional cu  valoarea cauzei, activitatea desfăşurată de  avocat  care a acordat asistenţă juridică, a redactat întâmpinarea şi cerere de chemare în garanţie,  s-a prezentat la termenele de judecată, având în vedere că obiectul cauzei l-a constituit  nulitate acte ( art.84 din Legea nr.85/2014) şi  că elemente precum dificultatea sau noutatea litigiului nu sunt incidente în speţă.

În consecinţă instanţa a procedat  la reducerea onorariului avocatului pârâtei la 9000 lei.

Şi jurisprudenţa  Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind învestită cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil. Împotriva acestei sentinţe  a declarat  apel la data de 20 ianuarie 2022 lichidatorul ……….., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivare apelantul reclamant  a susţinut că în  perioada 2016 - 2018 debitoarea ……… a acumulat o creanță bugetară de 138.904 lei, iar din anul 2019, după scoaterea bunurilor imobile din patrimoniul de afectațiune, întreprinderea individuală și-a suspendat activitatea.

De altfel, în 21.06.2017 când bunurile imobile respective au fost cumpărate de către soții ……… si ……… prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1245, ambii au declarat, inclusiv ……… pentru partea sa de bun, că este cu afectațiune pentru ………… fiind cumpărat la suma de 218.680 euro.

Ori, după 4 ani de la achiziționarea bunului imobil, la vânzarea din 12.06.2021, aceleași bunuri imobile s-au vândut la prețul de 175.000 euro, deși se află în localitatea ………, lângă ………., jud. ……., localitate în plină dezvoltare și în care piața imobiliară a cunoscut o creștere fulminantă.

Raportat la această cronologie este cert faptul că debitoarea a urmărit minimizarea averii în detrimentul creditorilor, scopul pentru care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare fiind unul ilicit.

Deși nu s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului ……….., s-a susținut de către acesta că ”nu are nicio legătură cu prezenta cauză", aspect menit a induce în eroare judecătorul-sindic, având în vedere faptul că acesta este cel care a cumpărat alături de ……… bunul imobil respectiv, care a fost de acord ca și partea sa de bun să fie trecut în patrimoniul de afectațiune, ca apoi să declare scoaterea sa din acest patrimoniu și să procedeze la vânzarea acestuia ca un bun întreg,  alături de ……..

Indiferent de faptul că acest bun ar reprezenta un bun imobil aflat în patrimoniul bunurilor comune ale soților, acesta a fost dobândit cu afectaţiune pentru debitoarea ………,  iar pentru a putea reintra în patrimoniul soților singura cale pentru lichidatorul judiciar era de introducere a prezentei acțiuni, care,  in situaţia admiterii,  va avea ca efect juridic repunerea părților în situația anterioară, astfel încât bunul va reintra în patrimoniul ambilor soți, urmând ca lichidatorul judiciar să urmărească partea care îi revine din bun  titularei ……….., ca urmare a unui partaj judiciar.

De altfel, deşi judecătorul sindic a reţinut în considerentele sentintei apelate faptul că masa bunurilor afectată exercitării activităţilor  comerciale autorizate pentru întreprinderea individuală, poate fi compusă din bunuri proprii ale titularului întreprinderii sau comune ale soţilor, pentru care pârâta ……., respectiv pârâții ……… au declarat, în scris, că sunt afectate întreprinderii individuale, iar după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, judecătorul sindic a apreciat că in cauză se impune respingerea acţiunii, în condiţiile în care din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă fără putere de tăgada faptul că pârâţii ……… si ………… au procedat la înstrăinarea bunului imobil tocmai pentru a evita urmărirea acestuia de către creditorii debitoarei.

În această situație, toate bunurile comune ale soților dobândite cu afectaţiune pentru activitatea desfăşurată de întreprinderea individuală au legătură cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2014, inclusiv bunul imobil ce face obiectul prezentului raport juridic dedus judecății.

Mai mult ,  la licitaţia publică din data de 20.02.2017 organizata de SC …….. prin lichidator judiciar, licitaţie  la care a fost adjudecat bunul imobil -teren in suprafaţă de 2.345 mp si construcţiile aferente,  situat in loc. ……….. jud. ………., înscris in CF nr. …. (CF vechi …),  a participat …… prin reprezentant …….., asa cum rezulta din Procesul verbal de licitaţie nr. … din 20.02.2017 întocmit de lichidatorul judiciar al ………,  depus la dosarul cauzei.

De asemenea, plata contravalorii bunului imobil a fost efectuată din contul aparţinând ………. conform extrasului de cont depus la dosarul cauzei.

S-a susţinut  faptul că, deşi bunul a fost achiziţionat de către debitoarea ……., în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare,  nu putea figura în calitate de cumpărător debitoarea ………., aceasta neavând personalitate juridică si nefiind o entitate de sine stătătoare capabilă a dobândi drepturi și obligații proprii în condițiile prevăzute de art. 188 din Codul civil, motiv pentru care contractul de vânzare cumpărare a fost semnat de către cei doi pârâţi,  bunul fiind achiziţionat cu afectaţiune pentru ……...

Din dispozitiile art. 84 din Legea 85/2014 rezultă că după deschiderea procedurii insolventei, toate actele si operațiunile sunt supuse autorizării judecătorului sindic. Sancțiunea este nulitatea absolută, dată fiind atât exprimarea categorică si imperativă a normei ( ”sunt nule de drept"), cât si datorită caracterului concursual şi egalitar al procedurii.

Astfel, legiuitorul a reglementat o sancțiunea expresă în cuprinsul art. 84 alin. (1) din Legea nr.85/ 2014, în vederea evitării prejudicierii creditorilor îndreptăţiţi să  participe la procedură si a îndeplinirii scopului acestei proceduri prevăzut la art. 2 din acelaşi act normativ.

Având in vedere faptul că, împotriva ……….. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment, iar actul a cărei nulitate de drept se solicită  a se constata, fost efectuat de către debitorul persoana fizică ……….. la data de 16.06.2021, ulterior deschiderii procedurii, după 14 zile de la pronunţarea hotărârii  prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva debitoarei,  apare ca evident faptul că acest transfer este nul de drept ,  astfel cum prevăd dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, fiind evidentă intenţia debitoarei de a sustrage de la urmărirea de către creditori a bunului imobil înstrăinat.

În drept, au fost indicate  dispoziţiile art. 466 NCPC şi dispoziţiile  Legii nr. 85/2014 invocate.

La data de 18 februarie 2022, SC ……….  a depus la dosar  întâmpinare solicitând respingerea apelului și pe cale de consecință menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică.

În motivare s-a susţinut că prin cererea de chemare în judecată, lichidatorul a solicitat  constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare,  exclusiv  în baza art. 84 din Legea 85/2014, respectiv pentru  lipsa aprobării lichidatorului judiciar, iar prin motivele de apel au fost invocate motive noi, critici suplimentare ce nu se circumscriu cadrului procesual cu care a fost investită instanţa de fond, împrejurare prohibită de lege-disp. art. 478 c.p.civ. Pe fond, susţine că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat fără vreo legatură cu activitatea debitoarei,………… a  acţionat ca persoană  fizică nu  în calitate de titular al întreprinderii individuale, că nu există nicio probă din care să rezulte că  la momentul încheierii contractului imobilul  făcea parte din patrimoniul de afectaţiune al  debitoarei. Dimpotrivă,  există dovezi că bunul a fost scos din  patrimoniul de afectaţiune al întreprinderii  încă din anul 2018, iar la data înstrăinării era liber de sarcini, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară  depus la dosar.

La aceeaşi dată, SC ……….  a depus la dosar apel provocat prin care a solicitat, în cazul admiterii apelului principal şi admiterea apelului provocat, schimbarea sentinţei şi admiterea  cererii de chemare în garanţie asa cum a fost formulată. 

În motivare, apelanta SC ………. a susţinut că apelul provocat a fost formulat împotriva  unor persoane care au figurat în proces în fața primei instanțe (dna ………. și dl. ………), în calitate de persoane chemate in garanție.

Aceste persoane nu se mai regăsesc însă și în apelul formulat de lichidator, obiectul acestui apel fiind doar soluția dată de prima instanță pe marginea acțiunii principale. Prin urmare, există una dintre situațiile prevăzute de art. 473 Cod procedură civilă.

 În al doilea rând, apelul este de natură să producă consecințe asupra situației sale din proces, pentru că, în caz de admitere a apelului principal se poate ajunge la admiterea cererii de chemare în judecată. În acest context, va trebui analizată cererea de chemare în garanție, pe care a formulat-o pentru recuperarea prețului și prejudiciilor pe care SC ……..  ar  fi obligată să le achite in cazul admiterii acțiunii principale.

 Astfel, în ipoteza în care pretențiile formulate de reclamantă ar fi considerate justificate, înseamnă că cei doi chemați în garanție și-au încălcat obligația de garanție contra evicțiunii, pe care o au față de SC ……….  În acest context, ca urmare a desființării contractului, chemații în garanție trebuie să fie obligati să restituie prețul încasat și să o despăgubească  pe aceasta pentru orice costuri, daune sau cheltuieli pe care aceasta a fost obligată să le  achite apelantului.

Garanția contra evicțiunii este reglementată de art. 1.695 și următoarele Cod civil. Şi potrivit acestor dispoziţii legale vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicțiunii care  ar împiedica total sau parțial în stăpânirea netulburată a bunului vândut.

Conform art. 1.695 alin. (l) Cod civil, evicțiunea reprezintă o tulburare care are ca rezultat împiedicarea totală sau parțială a cumpărătorului în stăpânirea bunului pe care l-a cumpărat. Tulburarea la care face referire textul de lege este o tulburare de drept, adică un alt drept, real sau de creanță, asupra imobilului, care afectează sau limitează proprietatea cumpărătorului. Nu interesează tulburările de fapt, care pot fi înlăturate de cumpărător prin diferite mijloace legale.

Cauza evicțiunii poate fi imputabilă fie vânzătorului fie unui terț, însă doar terțul poate evinge În concret deoarece, potrivit art. 1.696 Cod civil, persoana care este obligată să ofere garanție contra evicțiunii nu poate să evingă. În ceea ce privește dreptul invocat de terț, pentru a fi eficace trebuie să se fi născut anterior datei vânzării și, totodată, să nu fi fost adus la cunoștința cumpărătorului până la momentul vânzării.

În speță, există o tulburare de drept dat fiind faptul că, în cazul admiterii acțiunii principale, apelanta SC ……….. pierde dreptul de proprietate asupra bunului pe care l-a cumpărat de la soții ……….

De asemenea, cauza evicţiunii (pretinsa lipsă de capacitate de exercițiu a unuia dintre vânzători) este anterioară încheierii contractului. Astfel cum rezultă din susținerile reclamantei, procedura de faliment a întreprinderii individuale a fost deschisă în 2 iunie 2021, dată la care a și fost numit lichidatorul judiciar. Astfel, în 2 iunie 2021 întreprinderea individuală și-a pierdut capacitatea de exerciţiu.

 Or, contractul de vânzare, care a fost încheiat de titularul acestei întreprinderi (dar care nu a acționat în această calitate), a fost încheiat în data de 16 iunie 2021. Prin urmare, dacă se admite faptul că întreprinderea individuală, prin titulara ei, ar fi parte in contractul de vânzare, înseamnă că motivul de evicțiune exista la data încheierii contractului.

Nu în ultimul rând,s-a susţinut că toată această situație nu i-a fost adusă la cunoștință anterior vânzării, nu cunoştea atunci când a cumpărat că dna ………. era titulara unei întreprinderi individuale și că împotriva acesteia, anterior vânzării, se deschisese procedura de insolvență. Totodată, nu cunoştea nici că imobilul pe care l-a cumpărat ar avea vreo legătură cu patrimoniul de afectațiune al acestei întreprinderi.

Apelanta SC ……… a susţinut că responsabili pentru apariția cazului de evicțiune sunt chemații în garanție

Sub acest aspect, s-a precizat că vânzătorii aveau cunoştintă despre situația întreprinderii al cărei titular era dna ……….. Pe de o parte, dna ……… este chiar titulara întreprinderii individuale și este parte deci în procedura de faliment. Pe de altă parte, celălalt vânzător este soțul titularei întreprinderii individuale. Or, este evident că, în această calitate, avea cunoștință de existenţa falimentului.

Cu toate acestea, vânzătorii nu au informat apelanta despre toate aceste aspecte.

Mai mult, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare, aceștia au declarat expres, sub sancțiunile legii penale, că nu sunt supuși procedurilor de insolvenţă și că asupra bunului cumpărat nu au fost instituite sarcini de niciun fel.  De altfel,  nu s-a făcut nicio referire la existența unei întreprinderi individuale sau la faptul că bunul ar fi fost afectat, în acel moment, activității economice a unei astfel de entități.

În cazul admiterii acţiunii principale, apelanta SC ……….. ar fi deposedată de proprietatea bunului pe care le-a cumpărat, înregistrând  un prejudiciu patrimonial. Pe de altă parte, s-ar afla și în imposibilitatea de a mai obține prețul pe care l-a achitat vânzătorilor, având în vedere procedura de faliment.

Astfel, aceasta ar fi nevoită ca pentru recuperarea unei sume pe care am plătit-o  să concurez cu ceilalți creditori din procedură pentru posibilitatea de a-şi recupera parțial creanța. Parțial, pentru că din preț ar urma să-și îndestuleze creanțele toți creditorii. Totodată, ar fi păgubită și prin faptul că, dacă ar cădea în pretenții în acțiunea principală, va trebui să achite reclamantei cheltuieli de judecată și alte costuri ocazionate de litigiu.

În ceea ce privește efectele evicțiunii  s-a susţinut că sunt relevante prevederile  art. .1701 și 1.702 Cod civil,  potrivit cărora o primă obligație care le revine chemaților în garanție este să- restituie preţul care am fost plătit în contul imobilului, la data încheierii contractului.

Până la îndeplinirea obligațiilor cauzate ca urmare a evicțiunii, apelanta SC ……….. beneficiază de un drept de retenție asupra imobilului cumpărat.

Nu în ultimul rând, raportat la efectele pe care le produce asupra sa situația de evicțiune, în caz de admitere a acțiunii principale, s-a invocat faţă de apelant şi faţă de chemații în garanție,  un drept de retentie asupra bunului imobil până la plata efectivă a întregului pret achitat.

În acest sens, au fost invocate disp. art. 2.495 alin. (l) Cod civil,  iar în ceea ce privește durata dreptului de retenție, s-au precizat  că înţelege să se  folosească de acesta până la îndeplinirea integrală de către vânzători a obligațiilor care rezultă din cauza de evicțiune.

În concluzie, s-a solicitat ca, în caz de admitere a acțiunii principale, si obligați chemații în garanție la restituirea prețului pe care l-a achitat în temeiul contractului de vânzare nr. …/16.06.2021 , obligarea chemaților în garanție la plata tuturor sumelor și cheltuielilor pe care ar fi  fost obligată să le achite apelantului ca urmare a introducerii acțiunii.

În drept, au fost invocate disp. art. 473 și 474 din Codul de procedură civilă, art.. 72 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 1.695 din Codul civil precum și pe toate celelalte dispoziții legale  la care s-a  făcut referire în cuprinsul cererii.

La data de 22 februarie 2022,  intimaţii pârâţi ……….  şi ………. au depus la dosar întâmpinare  la apelul principal  solicitând respingerea apelului declarat  şi  menţinerea sentinţei apelate pronunţată de către Tribunalul Mehedinti ca fiind legală şi temeiniciă.

În motivare , pârâţii au susţinut că singura critică adusă sentinţei apelate, se rezumă la faptul ca instanţa de fond în mod eronat, a respins cererea de chemare în  judecată, apreciind că ar incidente dispoziţiile art. 84 alin 1 din Legea nr 85/2014, întrucât vânzarea imobilului a fost efectuată la data de 16.06.2021, ulterior deschiderii dosarului de faliment.

Pârâţii au  susţinut că în mod corect instanţa de fond a retinut, prin raportare la înscrisurile administrate, că imobilul care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr…../16.06.2021 autentificat de către ……….., a fost înstrăinat de către soţii ……….., persoane fizice codevălmaşe  şi nicidecum de către debitoarea supusă procedurii prevăzute de Legea 85/2014.

Este adevărat faptul că legiuitorul a reglementat entitatea întreprinderii individuale ca fiind strâns legată de persoana fizică care o înfiinţează  şi  acţionează pentru aceasta, însă această împrejurare nu poate să conducă la ideea că există o confuziune între cele doua subiecte de drept şi implicit o confuziune între patrimoniile acestora.

Invocând dispoziţiile art. 26 din OUG nr. 44/2008 şi art. 2 lit.j) din acelasi act normativ, s-a susţinut că, din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, reiese că întreprinderea individuală poate avea un patrimoniu de afectațiune distinct de cel al persoanei fizice.

Or, în speţa de faţă, imobilul este un bun devălmaş, nicidecum un bun propriu al titularului întreprinderii individuale sau un bun aflat în patrimoniul de afectaţiune al debitoarei (întreprinderea individuala).

În acest sens, corect instanţa de fond a constatat, din copia cărții funciare depuse la dosar, faptul că la data de 23.04.2018 s-a notat excluderea imobilului din patrimoniul de afectațiune al ……… , astfel că la data deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei, 02.06.2021, bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare …/16.06.2021 autentificat la …….., nu mai făcea parte din patrimoniul de afectațiune al debitoarei, fiind un bun comun al soților intimaţi.

Totodată, Noul Cod civil consacră principiul unicității patrimoniului: orice persoana este titulara unui singur patrimoniu (art. 31 alin.  1) şi orice patrimoniu necesită un titular (art. 777 si art. 792). În funcţie de modalitatea de afectare, patrimoniul de afectațiune poate fi comercial (art. 2 pct. G din  OUG 44),  profesional (art. 33(1) NCC) şi fiduciar (art. 773 NCC).

Față de aceste  dispoziţii, corect judecătorul sindic a reţinut că intimata ………, titulară a întreprinderii individuale, are un patrimoniu unic divizat în trei mase patrimoniale distincte:  masa bunurilor comune (aflate în devălmășie cu soțul pârât ……….. bunuri ce au ca destinație acoperirea necesităților patrimoniale ale căsătoriei), masa bunurilor proprii și masa bunurilor afectată exercitării activităţilor comerciale autorizate pentru întreprinderea individuală, aceste bunuri putând fi proprii sau comune, pentru care intimata ………….respectiv intimaţii …….. au declarat în scris că sunt afectate întreprinderii individuale.

Ca atare, chiar dacă inițial bunul comun al soților a fost afectat pentru patrimoniul de afectaţiune al debitoarei, ulterior prin declarație în formă autentică a fost scos din această masă patrimonială, devenind bun comun devalmaș afectat în exclusivitate căsătoriei. Cum acesta a fost scos din masa patrimonială afectată întreprinderii individuale încă din 2018, aspect supus publicității în cartea funciară, înstrăinarea din patrimoniul soților realizată la 16.06.2021 nu poate fi supusă disp. art. 84 din Legea 85/2014, pentru că nu privește un bun inclus în masa bunurilor afectate desfășurării activității profesionale a debitoarei.

Prin urmare, raportat la  art. 339 Cod Civil care reglementează regimul comunităţii legale de bunuri, este evident ca imobilul a figurat in patrimoniul pârâţilor ca bun comun  în  devălmasie, acesta fiind înstrăinat in mod legal cu respectarea prev. art 346 Cod Civil, fără ca dispozitiile de care se prevalează reclamanta sa aibă vreo incidenţă privind pretinsa nevalabilitate a actului.

La data  de  4 martie 2022, intimaţii pârâţi ……….. şi …….. au depus la dosar întâmpinare  la apelul provocat solicitând respingerea acestuia.

În motivare  au fost invocate aceleaşi apărări expuse în întâmpinarea formulată  la apelul principal.

În plus, cu referire la cererea de chemare în garanţie, s-a solicitat să se  constate că în mod corect a fost respinsă de către instanţa de fond, în speţă nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 1695 Cod Civil care reglementează garanţia contra evicţiunii.

Astfel, potrivit  disp.  art 1695 alin 2 Cod Civil,  garanția este datorată împotriva evicțiunii ce rezultă din pretențiile unui terț numai dacă acestea acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării  şi care nu a fost adus la cunoştinţa cumpărătorului până la acea dată.

Prin urmare, în privinţa angajării răspunderii vânzătorului reiese, conform art. 1695 alin.2 Cod civil, că este necesar a fi intrunite gumulativ trei condiții:

1.Să existe o tulburare de drept.

Aceste tulburări se referă la situația în care un terț invocă pretenții asupra dreptului de proprietate dobândit de cumpărător cu ocazia încheierii vânzării.

Invocarea unui drept asupra bunului ce se află la cumpărător de către terț, antrenează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune iar în acest sens, teza finală a art. 1695, alin. 2 prevede ca „pretențiile terțului să fie întemeiate pe un drept anterior datei vânzării”

2.Existența anteriorităţii  cauzei evicțiunii în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare încheiat

Cea de-a doua condiție necesară antrenării răspunderii vânzătorului presupune ca evicțiunea sa aibă o cauză anterioară încheierii vânzării deci, ca pretențiile pe care terțul le invocă să se întemeieze pe un drept născut anterior acestei date.

Ori, este usor de observat ca data încheierii contractului de vânzare — 16.06.2021 este anterioară pretenţiei terţului/datei iniţieii prezentului demers judiciar de către reclamant 10.08.2021, cerinţa anteriorității cauzei evicțiunii nefiind îndpelinită.

3.Faptul generator de evicțiune să nu îi fi fost cunoscut cumpărătorului la data încheierii contractului

Pe de altă parte, în sarcina pârâţilor nu se poate reţine vreo culpă, întrucât imobilul care formează obiectul contractului de vânzare cumpărare a figurat în patrimoniul pârâţilor, fiind inclus în regimul comunităţii legale de bunuri conf.  art. 339 Cod Civil, fără vreo legătură cu patrimoniul distinct care aparţine Întreprinderii Individuale.

De altfel, obiectul contractului fiind un imobil înscris în Cartea Funciara, devin incidente dispoziţiile art 565 Cod Civil.

Ori, din cuprinsul Extrasului CF nr. …./24.04.2018 depus la doar,  reiese  că pârâţii erau, la data înstrăinării, titularii tabulari ai dreptului de proprietate al imobilului vândut, acesta fiind înstrăinat de către soti, persoane fizice codevălmase si nicidecum de către debitoare.

Cu referire la pretinsul prejudiciu pe care îl înregistrează pârâta, s-a susţinut că  acesta nu există în condiţiile  în care,  conform art. 1532 Cod Civil, ar fi trebuit să aibă caracter cert.

În concluzie, dat fiind calitatea de bun comun deţinut în proprietate devălamasa către pârâţi,  în calitate de soti, anterior înstrăinării, data iniţierii prezentului demers (ulterioară datei vânzării), buna credinţă a vânzătorilor, este evident că documentul contestat este perfect valabil încheiat, în speţă nefiind întrunite cerinţele prev. de art. 1695 Cod Civil.

Analizând sentinţa prin prisma  criticilor şi apărărilor  formulate şi a dispoziţiilor  legale incidente în materie , Curtea reţine următoarele:.

În ceea ce priveşte apelul principal declarat de lichidatorul ………

Respingând  acţiunea reclamantului, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că imobilul în discuţie  reprezenta bun comun al soţilor ………. si ………, acesta  fiind scos din patrimoniul de afectaţiune al ……….. conform declaraţiei autentificate sub nr. …./23.04.2018 la BNP ……, această operaţiune fiind notată în CF a imobilului.

Curtea constată că, potrivit art. 340 lic. c  Cod Civil, nu sunt bunuri comune, ci sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ : „c)  bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi,(...);”

Prin decizia nr. 743/2021 din 24 noiembrie 2021  pronunţată în dosarul nr. ……….. al Curţii de Apel Craiova, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că ………. nu a  făcut dovada constituirii unui patrimoniu de afectaţiune, astfel că patrimoniul acesteia este identic  cu cel al persoanei fizice ………..

În consecinţă, încă de la achiziţionare, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul propriu al persoanei fizice ……….., aceasta răspunzând pentru obligaţiile debitoarei cu întreg patrimoniul său.

Este adevărat că,  potrivit art. 369 alin. 1 Cod civil: „ După cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, soţii pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea convenţiilor matrimoniale.”

Însă, potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol, creditorii  prejudiciaţi prin schimbarea regimului matrimonial „pot invoca oricând, pe cale de excepţie, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial  făcut în frauda intereselor lor”.

Aşadar, creditorii,  în numele cărora acţionează lichidatorul judiciar, puteau invoca  inopozabilitatea schimbării regimului imobilului, din bun  propriu al pârâtei ……., destinat desfăşurării activităţii sale profesionale, în bun comun al soţilor.

Curtea apreciază, în consecinţă, că vânzarea terenului  în suprafaţă de 2345 m.p. şi a construcţiilor aferente, situate în localitatea  ………, judeţul ………, efectuată după data deschiderii procedurii  insolvenţei debitoarei, este lovită de nulitate absolută, nulitate de drept, atâta timp cât înstrăinarea s-a făcut fără autorizarea judecătorului sindic sau avizul administratorului judiciar şi bunul făcea parte din averea debitoarei.

Este fără dubiu faptul că vânzarea s-a făcut fără autorizarea sau avizul judecătorului sindic/administratorului judiciar.

În ceea ce priveşte susţinerea  că imobilul intrase în  comunitatea de bunuri  a soţilor, prin declaraţia notarială a acestora din 23.04.2018, Curtea reţine că, potrivit art. 369 alin. 4 Cod civil anterior citat, pe cale de excepţie, creditorii pot invoca oricând inopozabilitatea  modificării  regimului  matrimonial  cu privire la acest bun, atâta timp cât această schimbare s-a făcut în frauda  intereselor lor. Or, este evident că, schimbând regimul bunului destinat desfăşurării activităţii economice a debitoarei, s-a urmărit prejudiciere creditorilor.

În acest sens,  aşa cum rezultă din Raportul privind cauzele şi împrejurările  care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei ………., publicat în BPI nr. …/27.08.2021, aceasta a refuzat orice colaborare cu lichidatorul judiciar, nepredând niciun act referitor la credirorii şi bunurile societăţii, dând astfel dovadă de rea credinţă în îndeplinirea scopului procedurii prev. de art. 2 al Legii 85/2014.

Chiar şi în aceste  condiţii, în lipsa oricăror date din partea debitoarei, pasivul acesteia, aşa cum rezultă din tabelul definitiv  de creanţe,  este de 536.719,80 lei,  fără a exista  niciun indiciu referitor  la existenţa altor bunuri în averea debitoarei.

Raportat la comportamentul debitoarei, la cuantumul creanţelor  şi la lipsa de bunuri, se naşte prezumţia că, la data schimbării regimului matrimonial al imobilului în litigiu, ……… a urmărit fraudarea creditorilor debitoarei.

În acelaşi context, Curtea are în vedere şi susţinerile lichidatorului în sensul că, în perioada 2016-2018 debitoarea a acumulat o creanţă bugetară de 138.904 lei, iar în anul 2019, după schimbarea regimului matrimonial al bunurilor, întreprinderea individuală şi-a suspendat  activitatea. Pârâţii nu au contestat această stare de fapt.

Fraudarea creditorilor în acest mod s-a realizat prin conivenţa celor doi soţi, ambii pârâţi cunoscând situaţia debitoarei şi a creditorilor săi.

Intimata SC ………. susţine, prin întâmpinare, că sunt critici noi în apel cele referitoare la faptul că debitoarea ar fi acumulat creanţe bugetare în perioada 2016-2018, faptul că scopul  contractului este ilicit deoarece ar urmări fraudarea  creditorilor  şi faptul că preţul de vânzare a fost mai mic decât cel plătit în anul 2017.

Ori, potrivit art. 478 alin. 2 c.p.c.: „ (2) Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare(...).”

Toate susţinerile criticate prin întâmpinare au fost invocate de lichidator  prin cererea de apel, fapt permis de dispoziţiile  procedurale anterior  invocate.

Oricum, cuantumul creanţelor debitoarei din perioada 2016-2018 şi faptul că  preţul de vânzare al imobilului  a fost mai mic decât cel plătit în anul 2017, sunt chestiuni de fapt ce rezultă din cuprinsul dosarului de insolvenţă şi probele administrate la fond.

Cât priveşte scopul ilicit al contractului de vânzare cumpărare, acesta este prezumat de lege, art. 84 din Legea 85/2014 prevăzând o nulitate de drept, urmărirea fraudării creditorilor fiind  prezumată legal.

Critica din întâmpinarea pârâtei SC ……….. referitoare la inadmisibilitatea acţiunii lichidatorului este, de asemenea, nefondată, acţiunea fiind prev. de art. 84 din Legea 85/2014, intrând în atribuţiile  administratorului/lichidatorului judiciar  conform art. 58 alin. 1 lit. h şi art. 63 din acelaşi act normativ.

Cât priveşte situaţia juridică a imobilului  la data vânzării  acestuia, aşa cum s-a arătat pe larg anterior, calitatea de bun comun este inopozabilă reclamantului, prin raportare la interesele creditorilor prejudiciaţi prin schimbarea regimului juridic al bunului.

Sunt nefondate şi criticile referitoare la  dreptul de proprietate  codevălmasă al pârâtului ……… asupra bunului, atâta timp cât schimbarea regimului matrimonial  al bunului nu este opozabilă creditorilor.

Cât priveşte  calitatea de  terţ  de bună credinţă a pârâtei SC ………, aceasta este irelevantă, art. 84 alin. 1 din Legea 85/2014 reglementând o nulitate de drept, necondiţionată de reaua-credinţă a terţului dobânditor.

Faţă de considerentele  expuse de  Curte, prin  raportare la disp. art. 369 alin. 4 C. civ,  se constată că sunt irelevante  trimiterile  pârâţilor ………şi ……… din întâmpinare, referitoare la disp. OUG 44/2008, deoarece, în cauză, nu este  contestată schimbarea  regimului matrimonial  al imobilului, ci inopozabilitatea acestei modificări faţă de creditori.

Din acest punct de vedere, având în vedere şi scopul pentru care a fost achiziţionat imobilul iniţial, respectiv pentru activitatea ………., în lumina dispoziţiilor art.  84 din Legea 85/2014,  actul de schimbare a regimului bunului nu poate fi opus reclamantului din cauza de faţă.

Administratorul/lichidatorul  judiciar are obligaţia legală de a introduce acţiuni de anulare a actelor şi operaţiunilor încheiate în dauna  drepturilor creditorilor, inclusiv a transferurilor drepturilor  patrimoniale, potrivit art. 58 alin. 1 lit.h anterior redat.

Rezumând, în cauză nu este pus în discuţie şi nici contestat regimul  matrimonial al bunurilor soţilor  şi nici  posibilitatea reducerii patrimoniului de afectaţiune, ci este invocată doar inopozabilitatea  faţă de creditori a actelor de schimbare a regimului bunurilor debitoarei, astfel că trimiterile la disp. art. 31, art. 773, art. 777, art. 792C. civ. sau la cele  ale art. 72 alin. 4 din Normele Metodologice, aprobate prin Ordinul 2594/C/2008 sunt străine de cauză.

Curtea constată că pârâţii …….. si ………. se află în eroare când susţin, prin întâmpinare, că. „ Chiar dacă un patrimoniu de afectaţiune  ar fi existat pentru întreprinderea individuală, dispoziţiile art. 26 din Ordoananţa de urgenţă nr. 44/2008 nu pot fi aplicate în cadrul unei proceduri de insolvenţă deschise împotriva unei debitoare( întreprindere individuală) pentru a se anula acte încheiate de părţi ( regimul comunitatii legale de  bunuri), sau executa patrimoniul unei alte persoane fizice( titularul întreprinderii individuale). În acest sens, trebuie observat că atât judecătorul sindic, cât şi lichidatorul judiciar nu pot exercita decât atribuţiile prevăzute de Legeea 85/2014 „.

În cauza de faţă nu este vorba de anularea actelor soţilor, ci de inopozabilitatea unor operaţiuni referitoare la patrimoniul debitoarei şi la constatarea nulităţii de drept a înstrăinărilor ulterioare, în temeiul exclusiv al  Legii nr. 85/2014.

Cât priveşte atribuţiile judecătorului sindic, acestea nu sunt doar reglementate de lit.  h a art. 45 alin. 1, acesta având mult  mai multe atribuţii, cele enumerate fiind exemplificative, litera „r” indicând expres şi „ orice alte atribuţii prevăzute de lege”. Oricum, litigiul de faţă a fost judecat de  judecătoul sindic în temeiul art. 45 alin. 1 lit. i, care conferă acestuia atribuţii referitoare la „judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operaţiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117 - 122 şi a acţiunilor în nulitatea plăţilor sau operaţiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea procedurii;”.

Nu este fondată nici  susţinerea din  întâmpinare referitoare la calitatea de debitoare atribuită de  lichidator  şi persoanei fizice ……….

În cauză nu a fost pusă în discuţie  solvabilitatea acesteia, ci doar, în contextul stabilirii  lipsei  constituirii patrimoniului de afectaţiune, s-a constatat că  patrimoniul întreprinderii individuale  se confundă cu cel al persoanei fizice titulare.

Faţă de considerentele de fapt şi de  drept expuse, Curtea constată că judecătorul sindic  a pronunţat o hotărâre cu aplicarea  şi interpretarea  greşită a legii, astfel încât, în temeiul art. 480 c.p,c va admite apelul  şi va schimba sentinţa, în sensul că va admite acţiunea şi va constata nulitatea absolută a  contractului de vânzare cumpărare  nr. …/16.06.2021 autentificat la BNP ……...

Curtea va admite şi cererea de repunere în situaţia anterioară a părţilor contractului de vânzare cumpărare nr. …./16.06.2021 autentificat la BNP ………, încheiat între ………. si ………, în calitate de vânzători şi pârâtul SC ……., în calitate de cumpărător, având ca obiect  terenul in suprafata de 2.345 mp si constructiile aferente situat în localitatea ……. jud. ……, înscris în CF nr……..

Principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară anulării contractului este consacrat de art. 1254 alin. (3) Noul Cod Civil, care prevede că „în cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639 - 1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu”.

Ca efect al nulităţii contractului, în temeiul art. 907 şi urm C.civ., Curtea va dispune şi radierea din CF nr. …. a menţiunii privind  dreptul de proprietate al pârâtei  SC ……….

În ceea ce priveşte apelul provocat declarat de pârâta SC …….., Curtea reţine următoarele:

 Obiectul apelului îl constituie soluţia pronunţată asupra cererii de  chemare  în garanţie  formulată  la instanţa de fond împotriva pârâţilor …….. si……….., în ipoteza admiterii acţiunii principale.

În contextul  soluţiei anterior expuse, în care Curtea a constatat temeinicia  cererii de chemare în judecată şi nulitatea contractului de vânzare cumpărare  încheiat între pârâţii ………. si ……., în calitate de vânzători şi pârâta SC ………. în calitate de cumpărător, Curtea va analiza cererea  acesteia de chemare în garanţie a vânzătorilor.

Astfel, potrivit art. 72 alin. 1 C.p.c : „ Partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.”

Totoddată, potrivit art. 1695 C. civ. ; „ (1) Vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicţiunii care l-ar împiedica total sau parţial în stăpânirea netulburată a bunului vândut.

(2) Garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce rezultă din pretenţiile unui terţ numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării şi care nu a fost adus la cunoştinţa cumpărătorului până la acea dată.

(3) De asemenea, garanţia este datorată împotrva evicţiunii ce provine din fapte imputabile vânzătorului, chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării.”

Din textul legal, rezultă că, pentru a exista evicţiunea, trebuie îndeplinite următoarele condiţii legale: să existe o tulburare de drept a cumpărătorului în liniştita folosinţă a bunului; evicţiunea să aibă o cauză anterioară contractului şi cumpărătorul să nu fi cunoscut cauza evicţiunii la încheierea contractului.

Prima condiţie este îndeplinită, Curtea constatând existenţa nulităţii de drept cu privire la contractul de vânzare cumpărare nr. …/16.06.2021 autentificat la BNP ………, încheiat între ………. si ………, în calitate de vânzători şi pârâtul SC ………, în calitate de cumpărător, fiind dispusă repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Cea de-a doua condiție necesară antrenării răspunderii vânzătorului presupune ca evicțiunea sa aibă o cauză anterioară încheierii vânzării deci, ca pretențiile pe care terțul le invocă să se întemeieze pe un drept născut anterior datei vânzării bunului.

În cazul de faţă, pretenţiile terţului, respectiv ale lichidatorului judiciar, sunt concretizate în dreptul de creanţă al creditorilor debitoarei, drept preexistent vânzării şi chiar deschiderii procedurii de insolvenţă. Totodată, dreptul de creanţă al creditorilor  asupra averii debitoarei exista anterior vânzării, conform tabelului definitiv al creanţelor debitoarei care cuprinde numai creanţele născute anterior deschiderii procedurii şi implicit a  vânzării bunului.

Cumpărătorul, respectiv pârâtul SC ………. nu a cunoscut cauza evicţiunii la data încheierii contractului, nefiindu-i aduse la cunoştinţă nici  existenţa întreprinderii  individuale, nici insolvenţa debitoarei, nici lipsa patrimoniului de afectaţiune.

Cât priveşte dispoziţiile art 565 Cod Civil invocate de intimaţii  ……..,  şi  …….. în întâmpinare, Curtea constată că, potrivit art. 56 alin. 1 din Legea nr 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, (1) Dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi.

În concluzie, condiţiile evicţiunii sunt îndeplinite, iar conform art. 1701 alin. 1 Cod civil : „ Vânzătorul este ţinut să înapoieze preţul în întregime chiar dacă, la data evicţiunii, valoarea bunului vândut a scăzut sau dacă bunul a suferit deteriorări însemnate, fie din neglijenţa cumpărătorului, fie prin forţă majoră.”.

În consecinţă, în cauză sunt întrunite condiţiile legale de admisibilitate a cererii de chemare în  garanţie formulată de pârâta SC ………., astfel încât, în temeiul art. 74 C.p.civ.  , Curtea va admite cererea de chemare în garanţie şi va obliga pârâţii ………. Si……., în solidar,  la restituirea către pârâta SC …… a sumei de 861.753 lei reprezentând preţ al vânzării.

Domenii speta

Spete similare