Drept Civil-plangere contraventionala

  - plângere contravenţională(OG 195/2002)-

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei civile, privind petentul AA în contradictoriu cu instituţia intimată BB, având ca obiect plângere contravenţională (OUG 195/2002 rep.) împotriva procesului verbal  seria  …..).

În încheierea de şedinţă din data de  … instanţa a dispus a dispus amânarea pronunţării soluţiei, pentru data de .. şi pentru astăzi, în considerarea dispoziţiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării,  dispoziţiile instanţei fiind consemnate în încheierile de şedinţă  care, fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

După deliberare,

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de ….. ca urmare a declinării cauzei de la judecătoria Târgu-Neamţ, petentul AA, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul BB, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenţie seria …., iar, în subsidiar, reducerea sancţiunii aplicate.

În motivare, petentul a arătat, în esenţă, că aparatul radar nu era omologat şi a fost nevoit să încalce limita de viteză deoarece s-a aflat în depăşire iar pentru a trece de autovehiculul depăşit a trebuit să accelereze, neexistând posibilitatea de a reveni pe banda iniţială.

În drept, plângerea nu a fost întemeiată.

În dovedirea plângerii au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat şi carte de identitate.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fil. 15-17).

Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal seria …, ca temeinic şi legal.

În motivare, intimatul a arătat că la data de …, petentul a condus autoturismul marca FORD, cu numărul de înmatriculare ….pe str. 1 Decembrie 1918, în loc. Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, cu viteza de 107 km/h. Abaterea a fost înregistrată video. Fapta comisă de petent este prevăzută de art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, sancţionată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, acesta fiind sancţionat cu amendă în cuantum de 2900 de lei, iar ca pedeapsă complementară a fost reţinut permisul de conducere.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 15 din O.G. nr. 2/2001, art.  102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu înregistrarea video a abaterii săvârşite.

La data de 20.11.2018, s-a depus o cerere la dosar prin care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

La termenul de judecată din data de 29.11.2018, Judecătoria Târgu-Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat prin întâmpinare, şi a dispus declinarea competenţei de judecare a cauzei către Judecătoria Piatra-Neamţ, astfel că, la data de 31.01.2019, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Prin rezoluţia din data de 01.02.2019, instanţa a dispus citarea petentului cu menţiunea de a semna plângerea contravenţională formulată, sub sancţiunea anulării, precum şi să semneze cererea prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

La termenul din data de 01.04.2019, instanţa a invocat din oficiu, excepţia nulitaţii plângerii contravenţionale.

Analizând, cu prioritate,  cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, instanţa constată următoarele:

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, s-a susţinut că acest articol instituie o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a plângerii contravenţionale, în favoarea exclusivă a judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta. S-a apreciat că prin introducerea plângerii exclusiv la instanţa în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia, cetăţeanul este privat de posibilitatea de a-şi putea pregăti o apărare eficientă, având în vedere faptul că participarea contravenientului la şedinţele de judecată este îngreunată, acesta fiind nevoit să se deplaseze la distanţe mari de domiciliul său, ceea ce implică şi cheltuieli financiare mari. S-a indicat că prin reglementarea criticată se aduce atingere liberului acces la justiţie al cetăţeanului, întrucât obligarea contravenientului de a se deplasa la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta reprezintă o condiţionare abuzivă, care îl poate pune pe acesta în situaţia de a renunţa la plângere. Această situaţie de fapt îngrădeşte dreptului la justiţie şi la un proces echitabil îngreunând accesul la justiţie.

Potrivit art. 29 alin. 1 – 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti de către una dintre părţile în proces privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia şi nu a făcut anterior obiectul unei decizii a Curţii Constituţionale de declarare a neconstituţionalităţii. Astfel, orice excepţie de neconstituţionalitate, în măsura în care va fi în prealabil declarată admisibilă de către o instanţă de judecată, va fi soluţionată sub aspectul temeiniciei de către instanţa constituţională.

În această etapă a analizei excepţiei, instanța trebuie să aprecieze dacă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, respectiv art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, îndeplinește condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992.

a) O primă condiţie prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, pentru ca excepția să fie admisibilă, este ca excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial.

În prezenta cauză, excepția a fost ridicată în fața Judecătoriei Târgu-Neamţ iar aceasta constituie o instanță în sensul art. 126 din Constituție care prevede că sunt instanțe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și celelalte instanțe instituite prin lege, cât și în sensul art. 2 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară care prevede printre instanțele judecătorești enumerate și judecătoriile.

Prin urmare instanța consideră îndeplinită această condiție de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 care impune ca excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial.

b) Art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 prevede ca excepția de neconstituționalitate să fie invocată în cursul unui proces pendinte în orice tip de cauză: penală, civilă sau contencios administrativă, și în orice fază a sa.

Având în vedere acestea, instanța reține că excepția de neconstituționalitate a fost formulată în cadrul procesului civil cu număr de dosar 2114/321/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ. Prin urmare instanța constată îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 referitoare la formularea excepției în cadrul unui proces pendinte.

c) O condiție de admisibilitate este ca obiectul excepției de neconstituționalitate, respectiv actul criticat să fie un text de lege, o ordonanță simplă sau de urgență a Guvernului României sau o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță.

Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, instanța reține că dispoziția contestată o reprezintă art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Textul de lege este prevăzut într-o ordonanţă de urgenţă, act normativ emis de Guvern în temeiul art. 108 din Constituție, prin urmare este îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.

d) O altă  condiție de admisibilitate este ca legea sau ordonanța invocată ca fiind neconstituțională să fie ,,în vigoare”.

Instanţa constată că art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 este în vigoare, fiind cuprins în textul de lege menţionat. Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 a intrat în vigoare la data de 01.02.2003 şi a fost republicată la data de 03.08.2006.  Prin urmare, instanța reține că  prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 referitoare la faptul ca ordonanța să fie în vigoare este îndeplinită.

e)  O condiție de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr.  47/1992 face referire la faptul că textul din legea sau ordonanța cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece obiectul litigiului în care este invocată este plângere contravenţională, iar norma de ordonanţă criticată pe calea excepţiei de neconstituţionalitate prevede că ,,împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta”, competenţa instanţei de soluţionare  a cauzei fiind stabilită în raport de prevederile legale invocate. Totodată, instanţa reţine că soluţia asupra fondului cauzei este dispusă în condiţii de legalitate doar atunci când instanţa chemată să se pronunţe este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să judece cererea petentului. Prin urmare, instanța constată că este îndeplinită condiția legăturii excepției de neconstituționalitate cu obiectul cauzei prevăzută de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.

f) O altă condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. 3 din Legea 47/1992 a unei excepţii de neconstituţionalitate este ca obiectul excepţiei să nu îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În prezenta cauză, instanţa constată că nu există o altă decizie a Curţii Constituţionale în care să se fi pronunţat cu privire la prevederile legale ale căror neconstituţionalitate se invocă, astfel încât instanța constată că această condiţie prevăzută de art. 29 alin. 3 din Legea nr.  47/1992  este îndeplinită.

g) O ultimă condiție de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 este ca excepția de neconstituționalitate să fie invocată la cererea unei părți din proces sau din oficiu de către instanța de judecată, respectiv de către procuror în cauzele la care acesta participă.

În ceea ce priveşte această condiţie, instanţa apreciază că cererea prin care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu a fost semnată şi nu se poate cunoaşte, cu certitudine, persoana care a invocat-o. Astfel, deşi în partea de jos a cererii apare numele „AA” cu caractere speciale, nu se poate considera că înscrisul este semnat în mod valabil, semnătura fiind efectuată în mod electronic şi ar putea fi realizată de orice persoană. Semnarea unui text presupune ca numele să fie scris de propria mână, pentru a confirma exactitatea celor relatate şi pentru a se asuma o anumită responsabilitate. În concret, în absenţa asumării cererii prin semnătură, instanţa de judecată nu poate avea certitudinea că a fost formulată de către petent, iar nu de o altă persoană neîmputernicită. Petentul a fost citat în mod legal, la adresa de domiciliu, cu menţiunea de a semna cererea de sesizare, însă acesta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu se poate considera că excepţia a fost invocată de către o parte din proces, motiv pentru care, în temeiul art.29 alin. 2 şi 5 din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii plângerii contravenţionale, invocată din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia din data de 01.02.2019, instanţa a dispus citarea petentului cu menţiunea de a semna plângerea contravenţională, sub sancţiunea anulării cererii, până la următorul termen de judecată.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 194, litera f) C.proc.civ.,  ,, Cererea de chemare în judecată va cuprinde: semnătura”.

Potrivit art. 196 alin. 1 – 3 C.proc.civ., (1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile.

(2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

(3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiţiile prevăzute la alin. (2).

Dispoziţia instanţei din rezoluţia din data de 01.02.2019 a fost comunicată petentului, la ambele adrese menţionate în cauză, la data de 14.03.2019, astfel cum rezultă din procesele-verbale ataşate la dosarul cauzei la filele 16, 17.

Până la termenul de judecată acordat în cauză, respectiv 01.04.2019, petentul nu a semnat plângerea contravenţională, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a depus la dosarul cauzei un exemplar al cererii de chemare în judecată semnat.

Drept urmare, neîndeplinirea obligaţiilor impuse de către instanţă prin rezoluţia din 01.02.2019 privind semnarea cererii se sancţionează cu anularea plângerii contravenţionale formulată de către petent, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 196 alin.1 C.pr.civ., fiind vorba despre o nulitate expresă, în care vătămarea produsă este prezumată. În concret, în absenţa asumării cererii prin semnătură instanţa de judecată nu poate avea certitudinea că a fost formulată de către petent, iar nu de o altă persoană neîmputernicită.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale citate anterior, precum şi faptul că petentul nu a îndeplinit, în termen, obligaţiile procesuale impuse de instanţă cu privire la semnarea plângerii contravenţionale, în baza art. 194 lit. f) C.proc.civ., instanţa va admite excepţia nulitaţii plângerii contravenţionale, invocată din oficiu de instanţă la termenul din data de 01.04.3019 şi va dispune anularea prezentei cereri de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞETE

În temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, formulată în cauză.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare cu privire la soluţia de respingere a sesizării Curţii Constituţionale. Cererea de recurs se depune la Judecătoria Piatra-Neamţ.

Admite excepţia nulitaţii plângerii contravenţionale, invocată din oficiu.

În temeiul  dispoziţiilor art. 196 alin. (1)  C. proc. civ, anulează plângerea contravenţională formulată de petentul …. jud. Neamţ şi cu reşedinţa ……….în contradictoriu cu intimatul BB, cu sediul în mun. Piatra Neamţ, str. Eroilor, nr. 16, cod fiscal 2613478.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare în privinţa soluţiei date plângerii contravenţionale. Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra-Neamţ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23.04.2019.

Domenii speta

Spete similare