Ordonanţă preşedinţială

JUDECĂTORIA CĂLĂRAŞI

SENTINŢĂ CIVILĂ NR. 1027 /20 August 2020

DREPT CIVIL

OBIECT: ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ

Cererea reclamantei a fost respinsă. Aprecierile instanței s-au limitat la asigurarea protejării interesului minorului, prin raportare la acel moment și la conținutul dispozițiilor art. 263 și urm. Cod civil precum și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.

Deliberând asupra acţiunii civile  de faţă, reţine următoare:

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 05.06.2020 şi înregistrată sub nr. 3335/202/2020, reclamanta A, a chemat în judecată pe pârâtul B solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se pronunţa să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora C în comun; -stabilirea locuinţei minorei la domiciliul acesteia, obligarea pârâtului la plata lunara a unei contribuţii de creştere, îngrijire şi educare in favoarea minorei şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În  motivarea acţiunii, reclamanta arată că în fapt, în luna august 2019 s-a  despărţit de pârât în Anglia, ulterior, cu acordul acestuia, revenind în ţară împreună cu fiul său (dintr-o alta relaţie) si fiica sa (rezultată din relaţiile cu pârâtul).

A precizat că la acea dată, pârâtul a rămas în Anglia, iar ea imediat ce a revenit în ţară s-a stabilit cu minorii la adresa indicată drept domiciliu, căutând să se angajeze, neavând niciun suport din partea pârâtului, care la data despărţirii a înţeles să retragă toate economiile depuse într-un cont în Anglia.

 În data de 28.09.2019, bunica paternă pe motiv că doreşte să păstreze legătura cu nepoata sa şi asigurând-o că nu doreşte să intervină într-un fel în problemele sale cu pârâtul, a solicitat să stea cu minora până reuşea să îşi asigure un loc de muncă, lucru cu care a fost de acord.

 Din păcate, la sfârşitul zilei, atunci când a dorit să ia minora acasă i s-a refuzat acest lucru, dată de la care nu a mai avut acces la propriul copil. Deşi l-a rugat să-i aducă copilul, pârâtul a refuzat invocând pretexte ce nu aveau nimic în comun cu noţiunea de interes superior al copilului, iar în aceiaşi perioadă acesta a promovat două acţiuni una pe drept şi comun şi ordonanţă preşedinţială, solicitând aceleaşi măsuri.

Ulterior, a promovat o cerere pe cale de ordonanţa preşedinţială, dosar nr. 8238/202/2019, cerere ce a fost admisă în parte, în sensul ca s-a dispus stabilirea locuinţei minorei la domiciliul său şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, soluţie în baza căreia, la data de 16 martie 2020, prin forme de executare judecătoreasca, a reuşit să-şi revadă copilul, aducându-l acasă.

 Din nefericire, soluţia Judecătoriei Călăraşi de la acea dată a fost modificată în totalitate, prin respingerea cererii sale de către Tribunalul Călăraşi care, fără înscrisuri noi, pe baza unei anchete sociale -practic contestată de pârât a apreciat că acesta are venituri şi condiţii locative mai bune. Imediat după aceasta soluţie, pârâtul a promovat o noua cerere de ordonanţă preşedinţială, dosar nr.2015/202/2020,  soluţia fiindu-i favorabilă, prin admiterea unei excepţii procesuale neinvocată de părţi sau din oficiu.

Şi aceasta soluţie a contestat-o , învederând că apelul se socoteşte pe zile excepţia de ore fiind consacrată de dispoziţiile art. 181 C. P. C. Prin urmare prezenta cerere vizează împrejurări de fapt noi, ce nu au fost avute în vedere în dosarele anterior  menţionate, în sensul că face dovada veniturilor realizate şi mult contestate de pârât şi a îmbunătăţirilor privind locuinţa. Mai mult decât atât, consideră că, atâta vreme cat pârâtul timp de 6 luni de zile  nu a avut disponibilitatea de a-i permite sa păstreze legăturile cu minora în vreme ce fără a avea cadrul legal stabilit a înţeles să nu împiedice relaţiile cu familia extinsă, conştientă fiind  că este în interesul superior al acesteia, apreciind la acel moment, până la finalizarea cercetării judecătoreşti pe fond a cauzei 6804/2019, că este imperios necesar ca locuinţa minorei să fie la aceasta, sa îngrijit în permanenţă de creşterea şi îngrijirea sa şi să aibă o relaţie bazată pe afecţiune şi ataşament reciproc.

 Prin urmare, având în vedere acţiunile şicanatoare şi total în contradicţie cu necesitatea asigurării unui climat normal, armonios pentru creşterea şi îngrijirea minorei, dar şi indisponibilitatea pârâtului de a-i fi permis să păstreze legături cu minora, apreciază că se impune ca locuinţa acesteia să fie la domiciliul său, cu atât mai mult cu cât mutarea acesteia în prezent, dintr-un domiciliul în altul nu ar face decât să distrugă copilul emoţional, creându-i traume, cu repercusiuni pe viitor de neînlăturat.  Mai mult, a arătat că în toată această perioadă, pârâtul nu a încercat altceva decât să-i creeze o imagine negativă în societate, a agresat-o, i-a spart contul de email şi Facebook etc, formulând în acest sens  o serie de plângeri împotriva acestuia , cazuri în care, nici până în prezent nu s-a dispus nicio măsură.

Cererea a fost întemeiată în baza dispoziţiilor art. 997 şi urm. C. Proc CivILĂ, Legea 2727/2004 R.

În dovedirea cererii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori şi anchetă socială.

La data de 24.06.2020, pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, apreciind-o neîntemeiată,  înţelegând să  invoce inadmisibilitatea acestei cereri, în condiţiile în care în prezent exista o soluţie pronunţată tot pe cale de ordonanţa preşedinţială în cauza 2015/202/2020 şi pe care pârâta refuză să o pună în aplicare, ori, prin aceasta noua cerere, a treia, deja, aceasta nu solicită o modificare a unui status quo anterior, ci solicită luarea acestei măsuri ignorând, soluţia anterioară.

A precizat că din luna septembrie şi până la data de 16.03.2020, minora s-a aflat in domiciliul său şi mama sa nu s-a interesat de situaţia acesteia, pentru ca, la data menţionată în urma unei măsuri dispuse pe cale de ordonanţa preşedinţială executorie dar nedefinitivă, minora urma să fie luată cu ajutorul executorului judecătoresc la data de 16.03.2020. Menţionează că a fost de acord ca minora sa meargă la mama numai pentru aceasta obţinuse o hotărâre judecătorească executorie care i se părea nedreaptă, motiv pentru care apelul i-a si fost admis ulterior, peste numai o săptămână faţă de momentul când s-a produs executarea silită şi copilul a mers la mama.

Arată că a exprimat acest punct de vedere, atât pentru afecţiunea enormă pe care o poartă minorei, cât şi pentru confortul psihic al minorei care a locuit mai bine de 6 luni de zile în imobilul său unde a fost îngrijită corespunzător, având toate condiţiile materiale şi morale în acest sens şi fiind normal şi firesc să păstreze legătura până la soluţionarea  procesului similar pe fond.

Mai arată că, între părţi a mai existat dosarul 8238/202/2019 prin care acesteia i s-a respins o solicitare similară formulată tot pe cale de ordonanţa preşedinţială şi dosarul 2015/202/2020 prin care i s-a respins din nou aceeaşi solicitare pe care o formulează în acest dosar a treia oara, admiţându-i-se  cererea prin care s-a stabilit domiciliul minorei la acesta.

Faţă de cele două soluţii anterioare, raportat la dispoziţiile art. 430 si urm, c.p.c. si cele ale art. 1002 cod procedură civilă., invocă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 151/24.03.2020 pronunţate in dosarul 8238/202/2019 al Tribunalului Călăraşi şi sentinţei civile nr. 12/14.04.2020 pronunţate în dosarul 2015/202/2020, şi prin care a fost respinsă cererea similară, cu acelaşi conţinut ca şi cel din dosarul prezent faţă de solicitarea pârâtei exprimată prin cererea reconvenţională, instanţa urmând să constate tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, precum şi nemodificarea împrejurărilor de fapt care au justificat luarea primelor decizii în urmă cu doar două săptămâni, existând autoritate de lucru judecat in acest sens.

Examinarea susţinerilor trebuie făcuta numai prin prisma verificării existentei unor împrejurări noi faţă de data de 24.03.2020 şi, ulterior, 04.06.2020 când s-a pronunţat ultima soluţie în dosarul 2015/202/2020 întrucât, cele două sentinţe civile menţionate anterior au autoritate de lucru judecat si nu se mai pot pune în discuţie aceleaşi apărări, faţă de principiul şi excepţia pe care le-a adus în atenţia instanţei.

Or, în contextul în care, cu doar două săptămâni înainte, Tribunalul Călăraşi s-a pronunţat în mod definitiv prin respingerea unei cereri similare pe care aceasta a formulat-o şi printr-o decizie civilă definitivă pe care a depus-o la dosarul cauzei, hotărâre judecătoreasca prin care, în mod definitiv instanţa supremă a respins aceeaşi cerere pe care a formulat-o în aceasta cauză pe calea cererii reconvenţionale, nu rezultă care este motivul pentru care reclamanta, după nici doua săptămâni, promovează o noua acţiune.

În privinţa spaţiului de locuit, arată că dispune de condiţii optime de locuit, într-un apartament cu trei camere unde este spaţiu suficient si pentru mama sa care s-a ocupat de minoră. Imobilul este în proprietatea sa, conform contractului de vânzare-cumpărare, contrar afirmaţiei pârâtei , care nu are condiţii bune de locuit, sens în care arată că nu are apa caldă curentă, locuieşte la casă şi nu are baie dotată corespunzător, are numai o încăpere destinată acestei folosinţe fără apa caldă şi cadă, situată într-un corp separat de restul casei, fiind necesar sa iasă din casă ca să ajungă în aceasta încăpere. Bucătăria este, de asemenea, situată într-un corp de casa separat de casa propriu-zisă şi nu este dotată cu apă curentă, în casa plouă, aşa cum rezultă din planşele foto. 

În privinţa veniturilor, după cum s-a statuat în mod definitiv si cu autoritate de lucru judecat, arată că este angajat cu contract de muncă si realizează venituri în mod constant, iar pârâta nu a fost angajată şi nu a realizat venituri, aşa cum  se întâmplă şi în n prezent, dovada fiind şi faptul ca minora a fost lăsată, conform contractului, într-un centru de asistenta socială de zi, deşi ar fi avut unde să locuiască, aspecte pe care le-a reţinut în mod definitiv Tribunalul Călăraşi în motivarea hotărârii.

Referitor la aspectele invocate ca argumente în mod exemplificativ, arată că  de minora şi creşterea acesteia s-au ocupat amândoi si, cu precădere acesta, deci nu are relevanta în momentul de faţă, acesta fiind un argument care ţine de situaţia dinainte de perioada despărţirii în fapt.

Minora este obişnuită cu acesta şi bunica paternă care s-a şi ocupat de aceasta, mai ales în anul 2019 şi nu se poate face o ierarhie cu privire la acesta problemă, de cine este mai ataşată minora. Pârâta a revenit în ţară în martie 2019, cu motivaţia ca tatăl său era bolnav, iar în perioada martie-august 2019 minora a stat cu mama sa care s-a ocupat corespunzător de copil. Nu este real ca nu i-ar fi permis să aibă legături cu minora, astfel că, aceasta a intrat într-o relaţie extraconjugală, aspect din cauza căruia s-au şi despărţit si "nu a mai avut timpul necesar" să vadă  minora.

Referitor la împrejurarea că s-ar putea ocupa de minora, întrucât are program de 8 ore la serviciu, este evident că este preferabil să aibă serviciu din care sa trăiască, să se întreţină . A precizat că mama sa deţine o cameră separată a ei, ca şi minora se poate îngriji de copil în mod corespunzător, cum a dovedit-o şi anterior în anul 2019 şi până în  16.03.2020 şi nu este real că minora nu ar fi fost îngrijită corespunzător şi susţinerile privitoare la unele momente când aceasta ar fi înghiţit plastilină sunt total nereale, minora nefiind supravegheata corespunzător la mama pârâtă de unde a luat-o bolnavă, aşa cum rezultă din actele medicale. Contrar susţinerilor reclamantei, arată că a avut surpriza să constate că, într-un interval de timp de 4 luni de când minora a mers la pârâtă, aceasta nu i-a permis decât să vorbească cu minora o singura data şi numai pentru un singur minut, spunându-i că, atât timp cât aceasta nu l-a deranjat pe perioada cât minora a locuit la acesta, nu ar trebui să o deranjeze pentru a putea vizita minora, fapt cu care, din motivele enunţate mai sus, nu poate fi de acord, pentru că această conduita obstrucţionistă a pârâtei este contrara intereselor minorei de a avea legături cu ambii părinţi si, provocându-i traume sufleteşti imense.

Afirmaţiile despre veniturile acesteia nu sunt relevante, întrucât acesta nu este criteriul esenţial care a determinat soluţia instanţelor anterioare şi nici acum nu există vreo schimbare reala, întrucât extrasul de cont se referă la doua sume pe care le-a primit ca şi compensaţie de la Statul Roman pentru perioada de Covid-19, acestea nefiind nişte venituri regulate, ci ocazionate doar de perioada de pandemie. Privitor la schimbarea condiţiilor de locuit, acestea sunt numai afirmaţii fătă niciun suport probator, condiţiile fiind, absolut improprii de locuit.

Au fost invocate dispoziţiile art. 205 c.p.c..

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori şi anchetă socială.

 La termenul din 25.06.2020, prin precizările verbale făcute în faţa instanţei, reclamanta a înţeles să renunţe la capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti în comun., iar prin încheierea de şedinţă  din 16.07.2020, instanţa a tranşat problema autorităţii de lucru judecat  invocate de pârât prin întâmpinare, reţinând că ordonanţa preşedinţială se bucură de autoritate de lucru judecat doar dacă nu s-au modificat împrejurările avute în vedere la emiterea acesteia, or, aşa cum se arară şi de reclamantă,  aceasta invocă, raportat la considerentele  sentinţei anterioare, modificarea împrejurărilor avute în vedere, respectiv modificare  condiţiilor de locuit pe care le deţine reclamanta şi a veniturilor sale.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei de către părţi şi proba testimonială , declaraţ8iile martorilor audiaţi în cauză regăsindu-se la filele130-131 şi a dispus ataşarea  dosarelor 8238/202/2018 şi ne2015/202/2020.

Analizând cererea dedusă judecăţii prin raportare la susţinerile părţilor şi la  probatoriul administrat  reţine următoarele:

Din înscrisurile depuse la dosar,  rezultă că  între aceleaşi părţi au  mai existat  litigii având acelaşi obiect, iar  prin  sentinţa civilă nr. 183/05.02.2020 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr. 8238/202/2019 definitivă prin  decizia  nr. 151/24.03.2020 pronunţată de Tribunalul Călăraşi s-a admis în parte acţiunea  mamei minorei,  şi în mod provizoriu s-a stabilit domiciliul minorei la mamă, fiind stabilită obligaţia  în sarcina tatălui de plată a unei pensii de întreţinere de 1/4 din venitul net lunar al acestuia şi s-a respins  capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei în mod exclusiv de către mamă.

Această sentinţă a fost modificată prin  decizia Tribunalului Călăraşi s-a admis apelul tatălui minorei şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială  promovată de mamă, ca neîntemeiată. 

Ulterior, între părţi a mai avut loc un litigiu, având acelaşi obiect, iar prin sentinţa civila nr. 512 /14.04-2020 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în cadrul dosarului 2015/202/2020 s-a  admis acțiunea formulată de reclamantul-pârât B, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta -reclamantă  A  şi s-a stabilit ca până la soluţionarea printr-o hotărâre definitivă a dosarului nr. 6804/202/2019 al Judecătoriei Călăraşi, autoritatea părintească cu privire la minora C, să se exercite în comun de ambii părinţi, iar locuinţa  sa să fie la domiciliul reclamantului-pârât. Totodată, a fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât, dar în favoarea minorei C, a unei pensii de întreţinere de 1/4 din venitul mediu net pe economia naţională. Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia 236/04.06.2020 a Tribunalului Călăraşi prin care s-a respins ca tardiv apelul formulat împotriva acesteia.

Raportat la cele reţinute cu putere de lucru judecat prin sentinţele civile anterior pronunţate între părţi, instanţa este chemată să analizeze dacă a avut loc o modificarea a aspectelor avute  în vedere de instanţe anterior şi, în caz afirmativ să stabilească dacă această modificarea este de natură  a justifica schimbarea locuinţei provizorii stabilite  pentru minora C.

Raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă  şi la cele reţinute  prin  referatul de anchetă socială efectuat la domiciliile părţilor şi care se află ataşat la dosarul cauzei la fila115, instanţa reţine că reclamanta a făcut dovada modificarea împrejurărilor avute în vedere anterior de instanţe cu privire la  lipsa condiţiilor adecvate pentru locuit şi a lipsei veniturilor, în prezent reclamanta obţinând astfel cum rezultă din  extrasele de cont depuse la filele 129 venituri superioare celor dovedire de pârât.

În continuare,  instanţa  urmează a analiza dacă modificarea acestor împrejurări este suficientă pentru a se dispune, pe cale de ordonanţă preşedinţială, locuinţa minorei .

În drept, se reţine ca instituția ordonanței președințiale, reglementată în art. 997 – 1002 C .procedură civilă, reprezintă un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgență.

Ca atare, acțiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni – interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală și formularea unei pretenții – și anumite condiții particulare, precum: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.

Caracterul urgent al măsurii trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acesteia, și anume – păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În cauză sunt  aplicabile şi dispoziţiile art. 920 C. procedură civilă, potrivit cărora instanța poate lua măsuri vremelnice, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei,în situaţiile prevăzute de art. 920 NCPC,  fiind este prezumată chiar de legiuitor urgenţa măsurilor respective şi chiar caracterul vremelnic, atâta timp cât măsurile sunt luate până la soluţionarea dosarului de divorţ, aflat pe rolul instanţei.

Soluționând cererea dedusă judecăţii,  instanța nu procedează la prejudecarea fondului, hotărârea pronunțată în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale neprezentând autoritate de lucru judecat.

 Astfel, aprecierile instanței se limitează la asigurarea protejării interesului minorului, prin raportare la acest moment și la conținutul dispozițiilor art. 263 și urm. Cod civil precum și ale art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.

În fapt, se reţine că minora  C este fiica celor doi, în prezent are  vârsta de 4 ani, şi că de la data despărţirii părţilor, aceasta, a locuit  ca urmare a  sentinţelor civile anterior menţionate o perioadă de timp la tată, ulterior la mamă, aflându-se în prezent la tată şi că între părţi existe neînţelegeri cu privire la  modalitatea de a se păstra legăturile cu minora,  părţile nefiind dispuse să facă concesii  sub acest aspect. Punerea în executare a acestor  sentinţe civile nu a avut loc  voluntar de către părţi, ci numai după apelarea la un executor judecătoresc.

În  raport de aceste reglementări legale şi de situaţia de fapt reţinută în cauză, de faptul că în cauză nu s-a invocat şi dovedit  existenţa vreunui pericol  iminent pentru minoră, a unor abuzuri de natură fizică sau emoţională exercitate asupra acesteia, instanţa, având în vedere nevoia copilului de a creşte într-un climat stabil şi securizat, de natură a asigura  dezvoltarea armonioasă din punct de vedere fizic şi psihic a  acesteia, apreciază că  la acest moment se impune ca locuinţa minorei să rămână, în mod provizoriu, până la soluţionarea definitivă a  dosarului  de fond, la tată, o nouă schimbare a mediului în care creşte aceasta  putând fi de natură să conducă la  afectarea echilibrului psihologic şi emoţional al minorei.

Pentru aceste considerente, va respinge cererea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul B,

În baza art.453 Cod procedură civilă va obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 952 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocaţial

Domenii speta

Spete similare