Contestaţie Legea nr. 77/2016 – Impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea c

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.06.2016 sub numărul X/299/2016, contestatoarea  R S.R.L.  a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii B.B.R. şi B.I.F., să admită contestaţia şi să constate că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a procedurii reglementată de Legea nr. 77/2016. De asemenea, a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară formulării notificării şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat instanţei că, notificarea contestată în prezentul dosar se referă la convenţia de credit nr. X, creanţa fiind dobândită de către contestatoare ca urmare a contractului de cesiune de creanţe încheiat la data de 25.07.2014 între aceasta şi V S.A., în calitate de cedent. A arătat că notificarea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016, astfel, intimaţii nu au făcut dovada faptului că nu au fost condamnaţi penal printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu contractul de credit, aceştia nu a au ataşat nici un fel de acte în susţinerea notificării, nici dovada calităţii de avocat sau dovada înregistrării la BEJ a notificării transmise.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile Legii 77/2016.

În susţinerea cererii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, fiind ataşate trei notificări distincte de dare în plată emise de către intimaţi.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art.27 din OUG 80/2013.

La data de 15.07.2016, intimaţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare au arătat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale notificării prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016, aceştia solicitând stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit nr. X cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, în temeiul art. 3 din Legea nr. 77/2016 şi nu în temeiul art. 4 din lege. Au precizat că ataşează întâmpinării cazierele judiciare ale acestora, iar cu privire la celălalt motiv de contestaţie, arată că, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, notificarea poate fi comunicată printr-un executor judecătoresc, avocat sau notar public, iar aceştia au optat pentru prima opţiune, notificarea fiind trimisă prin executor judecătoresc.

În drept, au invocat dispoziţii legale din Legea nr. 77/2016.

În probaţiune, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

La data de 04.09.2006 s-a încheiat convenţia de credit nr. 0065313  (filele 108-118) între V S.A. şi  B.B.R. şi B.I.F., având ca obiect împrumutul unei sume de 68.857,5 euro şi destinaţia creditului dobândirea în patrimoniu a imobilului apartament nr. ….. sector 1.

Creditul a fost garantat de debitori cu garanţie reală imobiliară (ipotecă) de prim rang, constituită asupra imobilului apartament nr. …… sector 1.

Prin contractul de cesiune creanţe încheiat la data de 25.07.2014, V S.A. a cesionat creanţa rezultată din acest credit şi alte două credite încheiate cu intimaţii către contestatoarea din prezentul dosar R S.R.L.

La data de 23.06.2016, contestatoarea a înregistrat trei notificări de dare în plată diferite formulate de către intimaţi, prin executor judecătoresc, cu privire la convenţia de credit nr. X, convenţia de credit nr. X şi convenţia de credit nr. X.

Prin cererea formulată în prezentul dosar, a fost contestată notificare prin care intimaţii solicita transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului apartament nr. ….. sector 1, în vederea stingerii întregii datorii izvorâte din convenţia de credit nr. X.

În drept:

Conform art.1 alin.1,2,3 din Legea 77/2016 Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor, Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.

Conform art.4 alin.1 şi 2 din Legea 77/2016 Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi. În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului. 

Contestatoarea este o instituţie de credit şi intimaţii au calitatea de consumatori în convenţia de credit nr. X,  suma împrumutată a fost de 68.857,5 euro iar imobilul dat în plată este locuinţa intimaţilor, aspect necontestat în cauză, aceştia având domiciliul la imobilul menţionat. De asemenea, notificarea a fost în mod legal transmisă prin executor judecătoresc, iar intimaţii nu au fost condamnaţi pentru infracţiuni în legătură cu contractul de credit, astfel cum rezultă din cazierele judiciare ataşate întâmpinării.

Potrivit art. 11 Legea nr. 77/2016 „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare”. Aşadar, legea se aplică contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare în vederea reechilibrării contractului şi în cazul în care dezechilibrul contractual derivă din riscurile derivând din contractul de credit sau din devalorizarea bunurilor imobile. Similar instituţiei impreviziunii şi pentru aplicarea dării în plată se cere ca, după ce se constată caracterul excesiv de oneros al obligaţiilor debitorului, să se analizeze în ce măsură prin încetarea contractului în această manieră se realizează o distribuire echitabilă între părţi a pierderilor şi beneficiilor contractului.

Întrucât legiuitorul nu definește noțiunea de risc izvorât din însuși contractul de credit, instanța urmează să aibă in vedere aceasta noțiune pornind de la conținutul concret al contractului de credit, respectiv de la elementele variabile ale obligației principale izvorâte din contract –obligația debitorului de restituire a creditului(capital si dobânda), urmând a analiza, astfel, cu titlu de risc izvorât din însuși contractul de credit,  riscul valutar in cazul contractelor de credit in valuta  si riscul născut din variația dobânzii,  in cazul creditelor cu dobândă variabila.

Prin decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Constituţională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile din art.11 teza întâi raportate la art.3 teza a doua, art.4, 7 și 8 din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii. De asemenea, s-a stabilit că Legea nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, urmând ca  instanţele judecătoreşti să facă aplicarea impreviziunii astfel cum aceasta a fost configurată sub regimul Codului civil din 1864.

Astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională, Legea nr. 77/2016 are ca obiect reglementarea acelor situaţii apărute în urma crizei economice din cauza căreia debitorii nu au mai fost capabili să îşi execute obligaţiile asumate prin contractele de credit.

Impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta.

Având în vedere faptul că impreviziunea nu se prezumă în litigiile referitoare la dare în plată, sarcina probei aparţine celui care invocă intervenirea impreviziunii, respectiv debitorilor consumatori.

În speţă, instanţa reţine că nu s-a făcut dovada ivirii unui dezechilibru sub aspectul riscurilor izvorând din însuşi contractul de credit, în condiţiile în care creditul a fost contractat în euro, monedă a cărei valoare  nu a crescut într-un ritm care nu putea fi prevăzut în momentul încheierii contractului, iar această creştere nu a dus la incapacitatea debitorilor de a-şi executa obligaţiile asumate prin contractul de credit, astfel cum rezultă din înscrisurile depusă de către intimaţi la solicitarea instanţei.

Instanţa apreciază că nu s-a dovedit că prin darea în plată a imobilului se realizează o reechilibrare a obligaţiilor părţilor din contractul de credit, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că ar fi survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului, simplul fapt că veniturile debitorilor nu sunt la fel de mari ca în momentul încheierii contractului nu este suficient pentru a se aprecia că a intervenit impreviziunea. De altfel, nici măcar acest lucru nu a fost dovedit în cauză, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă o imposibilitate de îndeplinire a obligaţiilor şi nici care era nivelul veniturilor debitorilor la data încheierii contractului de credit.

Instanţa nu poate reţine apărarea debitorilor referitoare la diminuarea salariilor bugetarilor cu 25% din 2010 în condiţiile în care această diminuare nu îşi mai produce efectele în acest moment, în ultima perioadă salariile bugetarilor fiind în creştere şi nici apărările referitoare la concediul de maternitate al debitoarei, în condiţiile în care aceasta a fost în concediu de maternitate în perioada 2009-2011, la acest moment având un salariu suficient de mare pentru a-şi putea îndeplinit obligaţiile contractate.

De asemenea, instanţa nu poate reţine nici apărările formulate de către intimaţi cu privire la creşterea cursului CHF- RON în condiţiile în care creditul care face obiectul prezentului dosar a fost contractat în EURO şi nu în CHF.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea 77/2016 cu privire la notificarea de dare în plată a imobilului, motiv pentru care va admite contestaţia formulată de contestatoarea R S.R.L. , va constata că nu sunt îndeplinite condiţiile de naştere a dreptului debitoarei de a i se stinge datoria şi va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a intimaţilor, instanţa îi va obliga pe aceştia la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatoarea R S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii B.B.R.,  B.I.F.

Constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de naştere a dreptului debitorilor de a li se stinge datoria şi dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării.

Obligă intimaţii la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.07.2017.

Domenii speta

Spete similare