Suspendare executare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2022:003.000015

Dosar nr. ....

SENTINŢA NR.15

Şedinţa publică din 12 ianuarie 2022 

Completul constituit din:

Preşedinte: ...

Grefier: ...

Pe rol judecarea cererii de suspendare formulată de reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâta Universitatea ..., suspendare executare act administrativ disjuns din dosarul nr....- DECLINARE, având ca obiect despăgubiri.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care: 

Având în vedere dispoziţiile art. 121 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părţi nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârşitul şedinţei când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispoziţiilor procedurale”, instanţa, constatând că lipsesc părţile, va lăsa cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părţilor.

Se constată că în data de 28.12.2021 pârâta a depus:

note de şedinţă.

Se constată că în data de 11.01.2022 reprezentanta reclamantei a depus:

precizări.

Instanţa constată că prin precizările depuse, reclamanta invocă tocmai excepţia necompetenţei instanţei, cu motivarea că reclamanta este studentă la Universitatea din Cluj, având reşedinţa în Cluj. Totodată, chiar dacă în precizări se arată că pe fond cauza a rămas fără obiect, aceasta este o excepţie pe fond, absolută şi peremptorie şi care trebuie discutată în temeiul art.248 Cod pr.civilă.

Pentru că pronunţarea asupra excepţiei trebuie să aibă loc cu prioritate, instanţa se pronunţă în şedinţă publică:

Respinge excepţia necompetenţei teritoriale, motivat de faptul că în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 în materia contenciosului competenţa aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului (art.10 alin.3 din L.554/2004). Legea nr.554/2004 este o lege specială care derogă de la Codul de pr.civilă şi de la Codul civil, înţelesul noţiunii de „domiciliu” fiind dezlegat în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, ÎCCJ a arătat că domiciliul la care se referă art.10 alin.3 este domiciliul din cartea de identitate şi nu locuinţa de fapt a reclamantului.

Prin urmare, faţă de domiciliul din actele de identitate ale reclamantei, Tribunalul Mureş este competent să soluţioneze cauza şi, verificând  din  oficiu competenţa, constată că este legal investită cu soluţionarea cererii de suspendare general, material  şi  teritorial în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, s-a mai invocat excepţia rămânerii fără obiect, întrucât Universitatea a revocat actul atacat înainte de judecarea cererii de suspendare, excepţie care se uneşte cu fondul cauzei, respectiv cu pronunţarea asupra cererii de suspendare şi reţine cauza în pronunţare cu privire la cererea de suspendare, pronunţarea urmând a se face în temeiul prevederilor art. 396 alin.2 Cod procedură civilă prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj-Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 24.11.2021 sub nr.de dosar ..., cauza fiind disjunsă cu privire la reclamanta ..., format dosarul nr.5206/117/2021 şi, prin sentinţa civilă nr.... declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, reclamanta ... a formulat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea ..., Facultatea de Ştiinţe şi Arte, Cluj-Napoca, cerere de suspendare a Hotărârii nr.2566 a Senatului Universităţii ... din Cluj-Napoca din data dc 29 octombrie 2021, emisă prin extrasul de proces-verbal, figurând cu numărul CCXVII (217), fiind înregistrata sub nr. 559/2021.10.29, până la rezolvarea acţiunii de anulare a Hot. nr. 2566/din 29 noiembrie 2021.

Solicită soluţionarea urgentă a cererii, având în vedere faptul că nesuspendarea actelor contestate este de natură să producă prejudicii grave dc natură materială pentru studenţii care nu sunt vaccinaţi, aceştia fiind obligaţi să se testeze, adică să fie constrânşi la o procedură medicală invazivă în contra voinţei lor, iar acest lucru se face pe banii lor, în fiecare săptămână un student cheltuind cca. 40-120 de lei cu testele. Studenţii care nu îşi poate permite aceste teste nu pot participa la activitatea didactică şi nu au acces la bibliotecă. Cu cât se va da un termen mai rapid, se va împiedica producerea unui prejudiciu din ce în ce mai mare pentru toţi studenţii aflaţi în această situaţie.

În virtutea respectării principiului securităţii raporturilor juridice, se impune suspendarea actelor de faţă, având în vedere cazul bine justificat şi paguba iminentă. În lipsa suspendării, va fi foarte greu de recuperat prejudicial material în ceea ce priveşte efectuarea testelor PCR/antigen dc către studenţi şi dc stabilit eventualele prejudicii care pot apărea ca urmare a vaccinării unor studenţi care au contraindicaţii medicale în acest sens sau care optează să nu se vaccineze în momentul dc faţă din considerente personale, fiind totodată imposibil dc înlăturat prejudiciul moral şi material cauzat dc faptul că studenţii sunt condiţionaţi extro legem dc o procedură medicală (testare şi vaccinare) pentru avea acces la bibliotecă şi la activitatea didactică, precum şi de presiunea socială (bullying-ul) la care sunt supuşi.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de 29.10.2021 a fost adoptată de către Senatul Universităţii ... din Cluj-Napoca hotărârea care se solicită a fi suspendată, prin care s-a decis ca în anul universitar 2021-2022 activităţile didactice să se desfăşoare în varianta clasică, faţă în faţă, doar pentru următoarele categorii de studenţi:

-care sunt vaccinaţi împotriva virusului SARS-CoV-2;

-care prezintă rezultatul negativ al unui test PCR nu mai vechi de 72 ore sau rezultatul unui test antigen rapid nu mai vechi de 48 ore;

-care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu SARS-CoV-2.

Aceste acte emise de pârâtă au stârnit un puternic val de nemulţumiri în rândul studenţilor, întrucât dreptul constituţional care le asigura accesul la învăţământ este sever restricţionat, creându-se un vădit prejudiciu studenţilor, atât de ordin material cât şi de ordin moral. Astfel, deşi în România vaccinarea este voluntară, după cum rezultă din HG nr.1031/2020, studenţii Universităţii ... din Cluj-Napoca sunt supuşi de fapt obligaţiei de a se vaccina sau de a fi trecut prin boală, adică sunt supuşi fie la a realiza un act voluntar, fie să îndeplinească condiţia trecerii prin boală pentru a putea participa la activitatea didactică sau a accesa biblioteca. Alternativ, aceştia trebuie să suporte costuri semnificative pentru efectuarea testelor clinice, în condiţiile în care rezultatele testelor trebuie să fie prezentate la participarea în cadrul activităţilor didactice.

Se arată că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 persoana ale cărei drepturi sau interese nu fost vătămate printr-un act administrativ poate să obţină suspendarea acestuia până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de anulare a respectivului act, apreciind că în cauza sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute dc art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru ca instanţa să dispună suspendarea executării actelor contestate, respectiv:

•studenţii au formulat în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 plângere prealabilă împotriva actelor contestate, solicitând revocarea acestora;

•existenţa unui caz bine justificat, dc natură să creeze îndoială serioasă în privinţa legalităţii şi temeiniciei actelor contestate şi

•necesitatea suspendării actelor contestate pentru prevenirea unei pagube iminente cc ar putea fi produsă studenţilor.

Cu privire la existenţa cazului bine justificat reclamanta invocă dispoziţiile art.2 alin. (I) lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi precizează că literatura dc specialitate reţine în mod constant faptul că un „caz temeinic justificat'' constă în existenţa unor suspiciuni privind legalitatea actelor administrative. Astfel, „[...] pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor dc nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea dc anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite dc fapt şi/sau dc drept care au capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumţiei dc legalitate dc care se bucură un act administrativ" şi „[...] atunci când vorbeşte despre „împrejurările legate de starea dc fapt şi dc drept [..)", legea nu distinge între normele dc procedură administrativă cărora le este suspus actul şi normele dc drept material administrativ în aplicarea cărora a fost emis."

Din motivele prezentate mai jos, doar în baza unei cercetări sumare a aparenţei dreptului (fără a analiza pe fond actele contestate), transpare nelegalitatea acestor acte administrative şi, implicit, îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat"'.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a hotărât că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existenta unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei_pagube iminente ireparabile sau dificil dc reparat. Cu privire la condiţia cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiţii, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor dc nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea dc anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care sc bucură un act administrativ. În acest sens, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate ncconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil dc reparat. Înalta Curte a precizat că iminenta producerii unei pagube nu sc prezuma, ci trebuie dovedită de persoana lezată, sub acest aspect fiind lipsite dc relevanţa simplele afirmaţii făcute (Decizia nr. 442 a înaltei Curţi dc Casaţie şi Justiţie din 30 ianuarie 2013 pronunţate în recurs dc Secţia dc contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendare act administrativ).

„Regulamentul 2021 /953 al Parlamentului European şi al Consiliului privind certificatul digital COVID al UE se bazează pe articolul 21, din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi urmăreşte să faciliteze acest drept la libera circulaţie în Uniunea Europeană. Pentru a se asigura că persoanele nevaccinate pot beneficia şi de libera circulaţie, regulamentul stabileşte un cadru la nivelul UE pentru eliberarea, verificarea şi acceptarea nu numai a certificatelor dc vaccinare, ci şi a certificatelor dc testare şi vindecare. Regulamentul afirmă în mod clar că vaccinarea nu este o condiţie prealabila pentru exercitarea dreptului de liberă circulaţie.

În conformitate eu dispoziţie art. 34 alin. 2 din Constituţia României, prerogativă ocrotirii şi asigurării igienei şi a sănătăţii publice aparţine exclusiv statului. Iar, aceasta nu a delegat atribuţiile sale către universităţi prin nicio lege (nici prin Legea nr. 1/2011). Invocarea dc către universităţi a diferitelor ordine de ministru ale Ministrului Educaţiei sau ale Ministrului Sănătăţii nu poate fi luată în considerare, având în vedere că delegarea de atribuţii care aparţin statului prin instituţiile sale centrale sc poate face doar prin lege. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că restrângerea dc drepturi şi libertăţi se realizează doar în baza art. 53 din Constituţia României şi doar dc către Parlament.

În chiar preambulul actelor sc invocă faptul că aceasta ar fi adoptată în acord cu autonomia universitară, fiind făcută trimitere expresă la art. 123 alin. 1 şi 2 din Legea educaţiei nr. 1/2011.Însă conţinutul actelor este vădit contrar limitelor autonomiei universitare, fiind invocat art. 32 alin 6. din Constituţia României: (6) Autonomia universitară este garantată, art. 123 alin. 1 şi 2 din Legea educaţiei nr. 1/2011: Autonomia universitara este garantata prin Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase. Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.

De asemenea, consideră că este îndeplinită şi condiţia funcţională a depăşirii competenţei de către pârâta Universitatea ... Cluj-Napoca, autoritate/instituţie privată, în ceea ce priveşte emiterea actului, având în vedere faptul că emiterea de către instituţiile de învăţământ superior a actelor administrative este limitată de respectarea legii, acestea neputând invoca autonomia universitară pentru a se sustrage de la respectarea legislaţiei în vigoare. Curtea Constituţională a României a statuat prin deciziile 731 si 732 din 2009 faptul că „autonomia universitară este consacrata de art. 32 alin (6) din Constituţie, fără ca această noţiune să fie însă definită. Rezultă că legiuitorul constituant a lăsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili clementele autonomiei universitare şi condiţiile în care aceasta se exercită".

Astfel, Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 defineşte pe larg limitele autonomiei universitare prin art. 123, edificatoare în acest sens pentru cauza de faţă fiind următoarele trei alineate.

(2)Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.

(3)Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată  de  senatul universitar,  în  concordanţă  strictă  cu  legislaţia  în  vigoare.

(4)Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice.

Prin urmare, autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice (art. 123 alin. (4) din LEN), iar răspunderea publica obligă orice instituţie de învăţământ superior să respecte legislaţia în vigoare, să aplice şi a se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea şi evaluarea calităţii în învăţământul superior [art. 124 alin. (1) lit. a) teza I si lit. b) din LEN]. De altfel, Curtea Constituţională a României a hotărât prin decizia 1557/2009 că „autonomia universitară nu înseamnă independenţa instituţiilor de învăţământ superior şi nici nu implica existenţa unei autonomii de reglementare şi de decizie a acestora in afară cadrului legal, care este general obligatoriu”. Din aceste motive, reglementările interne ale universităţii trebuie să se supună legislaţiei naţionale aplicabile.

Aşadar, se constată că universităţile beneficiază de autonomie în sensul că au dreptul de a se autoconducă, însă această autoconducere nu poate fi una hazardantă, arbitrară şi la discreţia persoanelor cu anumite funcţii de conducere, ci trebuie realizată cu strictă respectare a competenţelor şi atribuţiilor specifice, precum şi a prevederilor legale în vigoare.

Cum însă Universitatea..., Cluj-Napoca a emis actele cu depăşire atribuţiilor sale, rezultă că acestea încalcă însăşi autonomia universitară, împrejurare suficientă pentru a produce o îndoială serioasă asupra prezumţiei dc legalitate dc care se bucură actele a căror suspendare este solicitată în cauză. Actele contestate sunt emise cu încălcarea interesului public prioritar al universităţii, a dreptului constituţional In învăţătură. Potrivit art.16. alin (I) din Carta Universităţii ..., „Universitatea afirmă principiul libertăţii academice, principiul drepturilor omului şi cel al libertăţii, principiul democraţiei şi al supremaţiei legii." Rezultă aşadar, că universitatea are obligaţia de a acţiona pentru garantarea şi respectarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale studenţilor, in contextual principii de organizare şi funcţionare a universităţii. Actele contestate au însă un efect contrar interesului prioritar şi principii dc organizare şi funcţionare Universităţii, întrucât reprezintă o modalitate dc încălcare a dreptului la educaţie şi o împiedicare a furnizării serviciilor dc educaţie şi cercetare pentru care a fost înfiinţată.

Din hotărârea contestată înţelege că pentru a avea acces la activitate didactică, la sesiunea de examinare, la bibliotecă şi la cantină sunt obligaţi fie să se vaccineze, fie să suporte costurile dc efectuare de teste clinice anterior participării la examen.

În ceea ce priveşte obligaţia de vaccinare, aceasta este contrară legii, care stabileşte că în România vaccinarea este voluntară (neobligatorie). În acest sens sunt dispoziţiile HG privind aprobarea Strategiei de vaccinare împotriva COVID-19 în România nr. 1031/2020 potrivit căreia „Vaccinarea împotriva COV1D-19 în România va fi implementată prin mecanismul stabilit la nivelul Comisiei Europene şi în acord cu legislaţia şi protocoalele medicale existenţe. Pentru a atinge scopul şi obiectivele prezentei strategii, vaccinarea împotriva COV1D-19 în România va fi gratuită şi voluntară, urmând etapele vaccinării şi ţinând cont cu stricteţe dc grupurile prioritare." Raportat însă la condiţionarea participării la sesiunea dc examene, pentru unii studenţi devine obligatorie, ceea ce nu ar trebui să se întâmple într-un stat democratic.

În ceea ce priveşte obligaţia dc a prezenta rezultatele unor teste clinice, acesta presupune suportarea unor costuri semnificative de la 40 lei la 120 lei / student/ săptămânal, ceea ce este contrar regulii constituţionale potrivit căruia învăţământul este gratuit potrivit legii (art. 32 alin. 4 din Constituţia României), cel puţin în cazul studenţilor şcolarizaţi pe locuri bugetare. În cazul studenţilor şcolarizaţi în regim dc taxă, este vorba despre o evidentă obligaţie extra-contractuală impusă de către Universitatea ... din Cluj-Napoca prin actele contestate de faţă.

Cu privire la ultima obligaţie alternativă prevăzută în actele contestate, referitoare la prezentarea adeverinţei prin care se certifică o infectare anterioară cu virusul SARS-CoV-2, apreciază că aceasta nu poate fi primită de comunitatea academică drept o veritabilă alternativă la obligaţiile de vaccinare, respectiv de testare. Aceasta nu poate fi definită drept o opţiune a studentului, ci drept o situaţie cu totul nedorită şi întâmplătoare, supusă hazardului. În atare condiţii, studenţii infectaţi cu până la 180 de zile în urmă se află într-o poziţie mai favorabilă decât studenţii ce optează pentru vaccinare ori efectuare de teste. Ori, această alternativa este prin ea însăşi discriminatorie sub mai multe aspecte. Pe partea cealaltă, studenţii pentru care a trecut perioada de 180 de zile se află într-o poziţie dezavantajată, fiind constrânşi fie să se vaccineze, fie să se testeze.

Pe de o parte, studenţii care au contractat infecţia (evident, în mod voluntar) nu sunt obligaţi să se supună unor măsuri restrictive. Pe de altă parte, studenţii care nu au fost infectaţi cu acest virus sunt forţaţi să execute o altă obligaţie - fie vaccinarea, fie efectuarea unor teste contra-cost. În ambele situaţii, criteriul dc discriminare reprezintă infectarea cu SARS-Cov-2 o eventualitate, nicidecum o certitudine, cu atât mai puţin cu cât ca trebuie să se materializeze cu cel puţin 15 zile înainte de participarea la orice activitate didactică.

În lumina acestor considerente, se pare că numai întâmplarea delimitează cu adevărat posibilităţile de alegere ale studenţilor. Cu alte cuvinte, singurii studenţi care pot opta să nu se supună vreunei cerinţe restrictive sau păgubitoare sunt cei care au avut „şansa” de a se infecta, ipoteză cu care nu poate fi de acord. Apreciază că numai studenţii care au fost infectaţi au dreptul să participe la examene în mod liber şi, pe cale dc consecinţă, să nu se supună obligatoriu unui act medical ce nu trebui să fie voluntar, conform normelor mai sus amintite, ori unor costuri nejustificate.

Supunerea studenţilor la procedura testării PCR sau antigen reprezintă o vădită încălcare a drepturilor lor garantate de Legea 46/2003 privind drepturile pacientului; prin pacient se înţelege „orice persoană sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate” (art.1, lit. a), iar prin intervenţie medicală se înţelege „orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare” (art.1 lit. art. 13 din Legea 46/2003 da drept pacientului (deci oricărei persoane asupra căreia sc efectuează o procedură de examinare - test PCR sau test antigen) dreptul de a refuza sau a opri o astfel dc intervenţie. De asemenea, conform art. 18 „consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este dc acord”. Cu atât mai mult, legea garantând caracterul voluntar al oricărei proceduri medicale, este clar că nicio persoană nu poate avea un drept condiţionat dc efectuarea unei intervenţii medicale fie ca şi una aparent banal test de exudat nazofaringian. Supunerea abuzivă a studenţilor la o astfel dc procedură reprezintă un prejudiciu material, dc natură sa aducă atingere integrităţii şi autonomiei corporale ale fiecărui individ (student).

Actele contestate contravin totodată art. 26 din Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina din 1997 (Convenţia dc la Oviedo), exercitarea drepturilor omului nu pot fi prevăzute decât prin lege, şi trebuie să constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru siguranţa publică, prevenirea infracţiunilor penale, ocrotirea sănătăţii publice sau protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. De asemenea, Conform art. 382 din Legea nr. 95/2006 privind exercitarea profesiei de medic apară dreptul pacienţilor (orice persoana care utilizează servicii de sănătate) de a decide asupra unei proceduri medicale, inclusiv vaccin, prin asumarea în scris a posibilelor consecinţe de ordin medical. Pentru ca o limitare a drepturilor să fie conformă cu standardele constituţionale, aceasta trebuie sa ţină cont şi dc particularităţile fiecărui individ (afecţiuni dc care suferă, convingeri personale cec.). Actele unei instituţii publice dc vaccinare obligatorie nu pot să contravină dreptului individului de a refuza respectivul vaccin pentru motive excepţionale şi care ţin de autonomia acestuia.

În plus, actele emise de Universitatea ... din Cluj-Napoca încalcă principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare, principiul asigurării egalităţii de şanse, principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia (pe student), principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare şi principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului dc învăţământ, precum şi principiul transparenţei şi al autonomiei universitare, garantate de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011. Mai mult, actele normative contestate au fost adoptate în afara termenului cerut dc art. 136 alin. 2 din Legea 1/2011, care prevede că regulamentele (normele) care afectează activitatea studenţilor trebuie adoptate cu cel puţin 3 luni înainte dc începutul anului universitar. Totodată, prin actele adoptate, Universitatea ... din Cluj-Napoca încalcă dreptul studenţilor, conform art. 11 din OMECTS 3666/2012 de a fi informaţi, în primele două săptămâni de la începerea semestrului, cu privire la programa analitică, structura şi obiectivele cursului, competenţele generale de acesta, precum şi cu privire la modalităţile de evaluare şi examinare, fiindu-le garantată studenţilor o evaluare nediscriminatorie. Orice modificare ulterioară a modalităţilor de evaluare şi examinare poate fi făcută doar cu acordul studenţilor. De asemenea, studenţii au dreptul la examinarea printr-o metodă alternativă atunci când suferă dc o dizabilitate temporară sau permanentă, certificată medical, care face imposibilă prezentarea cunoştinţelor învăţate în maniera prestabilită de către titularul de curs astfel încât metoda alternativă indicată să nu limiteze atingerea standardelor examinării, în aceasta categoric intrând inclusive studenţii care din motive medicale nu pot fi vaccinaţi cu serurile disponibile în momentul de faţă şi se află în regim dc spitalizare sau izolare la domiciliu. Norma nu face distincţie între examinarea în cadrul unei sesiuni de examene şi examinarea pe parcursul semestrului, aplicându-se în interpretarea ei principiul de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Prin urmare, studenţii care sunt infectaţi în mod curent cu SARS-Cov-2 şi care se află în izolare/carantină au dreptul de a participa la activitatea didactică printr-o metodă alternativă (on-line etc.), pentru că dreptul lor la examinare în această formă, inclusiv pe parcursul semestrului, să nu fie încălcat. Ori, pârâta nu oferă propriilor studenţi această posibilitate.

Actele administrative cu caracter normativ (ordine de ministru) care în aparenţă ar da universităţilor posibilitatea să adopte astfel de restricţionări - adică Ordinul nr. 5650 din 29 septembrie 2020, respectiv Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării şi al Ministrului Sănătăţii nr. 5.487/1.494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activităţii în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ în condiţii de siguranţă epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2, precum şi Ordinul nr. 873/2020 şi Ordinul Ministrului sănătăţii nr. 828/2020 privind măsurile dc organizare şi desfăşurare a activităţii la nivelul cabinetelor stomatologice şi la nivelul unităţilor sanitare non-COVID pe perioada stării de alertă - nu conţin niciun fel de normă referitoare la vaccinare sau la testare, cu atât mai mult nu conferă niciun drept Universitatea ... din Cluj-Napoca sau oricărei instituţii de învăţământ superior de a condiţiona accesul la examene de efectuarea vaccinurilor anti-covid sau de efectuarea unui test PCR sau antigen. Totodată normele în cauză nu obligă nici pacienţii să se testeze la prezentarea lor la o unitate spitaliceasca, ci impune triajul acestora doar în situaţia în care prezintă simptomatologie specifică (febră, rinoree, tuse acută, etc.).

De asemenea, prin sintagma „fiecare instituţie de învăţământ superior va decide modalitatea de organizare a examenelor, cu respectarea regulilor generale privind accesul, fluxurile dc circulaţie şi distanţarea fizică" se face trimitere strict la acele reguli clasice, limitativ reglementare prin OM 5487/1494/2020 modificat prin OM nr. 5650/2020, referitoare la păstrarea distanţei fizice de 1,5 m, realizarea dc fluxuri de circulaţie in interiorul unei clădiri sau delimitarea unei uşi de intrare şi a uneia de ieşire etc., nicidecum existând vreo referire in acest sens la testare sau vaccinare. Totodată, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a adoptat rezoluţia nr. 2361 din 27 ianuarie 2021, intitulată Vaccinuri Covid-19: aspecte etice, legale şi practice, prin care solicită statele membre să nu creeze nicio formă dc discriminare între cetăţenii nevaccinaţi şi cei vaccinaţi şi insistă asupra dreptului fiecărui cetăţean de a alege dacă se vaccinează sau nu; să se asigure că cetăţenii sunt informaţi că vaccinarea nu este obligatorie şi că nimeni nu este presat politic, social sau altfel să se vaccineze, dacă nu doresc să facă acest lucru ei înşişi, să se asigure că nimeni nu este discriminat pentru că nu s-a vaccinat din cauza unor posibile riscuri pentru sănătate sau pentru că nu doreşte să fie vaccinat, să ia masuri eficiente timpurii pentru a contracara neinformarea, dezinformarea şi ezitarea cu privire la vaccinurile covid-19, să distribuie informaţii transparente despre siguranţa şi posibilele efecte secundare ale vaccinurilor, lucrând cu şi reglementând platformele de socializare pentru a preveni răspândirea dezinformării, să comunice în mod transparent conţinutul contractelor cu producătorii de vaccinuri şi să le pună la dispoziţia publicului pentru examinare parlamentară şi publică.

Recenta decizie o Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), din cazul Vavricka ş.a. contra Republicii Cehe, privind presupusa admitere a vaccinării generale obligatorii, se referă strict la încălcarea dreptului la viaţă privată şi la a libertăţii de conştiinţă, nu şi la alte drepturi, precum şi la schemele dc vaccinare legale exclusiv de şcolarizarea în creşe şi grădiniţe a preşcolarilor. Curtea admite faptul ca vaccinarea obligatorie, ca şi intervenţia medicală non-voluntară. constituie o ingerinţă în exerciţiul dreptului la viaţă privată şi că statele pot institui o politică de vaccinare doar pe o bază legală solidă şi că marja de apreciere a statului trebuie să fie amplă cu privire la acest subiect. De asemenea, decizia CEDO sc referă strict la vaccinurile contra difteriei, tetanosului, tusei convulsive, a infecţiilor Haemophilus influenţate de tip b, a poliomelita, hepatita D, rujeola si rubeola, care prezintă pentru copii indicaţiile specifice, neputând exista, atunci, o măsură similară, mutatis mutandis, pentru vaccinurile contra covid-19.

Principiul autonomiei universitare (chiar asumat printr-o înţelegere greşită, nelegală a modului în care acesta sc aplica), nu poate fi deasupra dreptului la educaţie al studenţilor. Ambele principii, ca norme cardinale, prevăzute de Constituţie şi preluate dc legislaţia europeană suni incidente şi se aplică cu prioritate faţă de legile organice sau alte acte cu caracter normativ şi, totodată, să analizeze care dintre aceste principii se aplică cu prioritate. în opinia noastră, principiul autonomiei universitare se subsumează principiului asigurării dreptului la educaţie şi aplicarea acestuia nu poate înfrânge forţa aproape axiomatică a dreptului la educaţie garantat de Constituţie. În privinţa legislaţiei care garantează dreptul la educaţie este incident Protocolul adiţional la Convenţie care reglementează astfel dreptul la instruire (art. 2): „Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi Ic va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta dreptul părinţilor dc a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice", precum şi art. 14, cu denumire marginală-dreptul la educaţie, din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (CDFUE). Dispoziţiile din CDFUE îşi au sorgintea în tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre şi în art. 2 din Protocolul adiţional la CEDO.

Interferenţa dreptului la educaţie cu exercitarea autonomiei universitare ridică o problemă importantă, şi anume cea a protecţiei efective care se realizează prin invocarea dreptului la educaţie care, în anumite circumstanţe, poate intra în coliziune cu dreptul universităţii de a se organiza în mod autonom. În acest sens, instanţa trebuia să facă şi aplicarea dispoziţiilor art. 16, alin.1 şi 20. alin.1 din Constituţia României.

Statele membre ale Consiliului Europei au înţeles că dreptul la instruire trebuie să fie cuprins printre drepturile şi libertăţile fundamentale pe care ele au înţeles să le garanteze în sistemul de protecţie al acestora, instaurat prin voinţa lor. Dreptul la instruire este reglementat în art. 2 din Protocolul 1 adiţional la Convenţie. Tot în lumina jurisprudenţei CEDO, exercitarea dreptului la instruire pe care-l recunoaşte Convenţia trebuie asigurată fără nici o deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. Cu alte cuvinte, dreptul la instruire trebuie exercitat fără discriminare, principiu reglementat de art. 14 din Convenţie şi Protocolul 12 adiţional la Convenţie. In acest sens jurisprudenţa CEDO menţionează că statele au obligaţia „să garanteze persoanelor aflate sub jurisdicţia lor, dreptul de a beneficia în principiu dc posibilităţile dc instruire existente la un moment dat" şi că un stat trebuie să vegheze ca toţi copiii să-şi poată exercita dreptul la instruire recunoscut de Convenţie.

Se arată că studenţii Universităţii ... din Cluj-Napoca nu se opun de principiu unor măsuri de prevenire a răspândirii infectării cu virusul SARS-CoV-2. însă apreciază că  felul în care acestea pot fi luate la nivelul Universităţii nu trebuie în niciun caz să încalce dreptul la învăţătură, dacă se admite necesitatea restricţionară unui drept constituţional, atunci această restricţionare nu sc poate face decât cu respectarea cerinţelor de la art.53 din Constituţie. În cazul de faţă, este cert că actele în cauză nu sunt o lege pe calea căreia să se poată aduce o restrângere a dreptului la învăţătură. Măsura restrângerii drepturilor poate fi luată doar de către Parlament, aşa cum arată Decizia nr. 157/2020 a Curţii Constituţionale a României, dar şi jurisprudenţa CCR în general. Per a contrario, ar însemna că Universitatea ... din Cluj-Napoca s-a substituit Parlamentului Romanici şi ar avea atribuţiile acestuia. În plus, actele nu se bazează pe niciun fel de date tehnice certe care să justifice măsurile adoptate. De asemenea, la nivelul Universităţii ... din Cluj-Napoca au mai fost luate măsuri pentru prevenirea răspândirii infecţiei cu virusul SARS-CoV-2, măsuri în acord cu legislaţia aplicabilă şi care sunt apte să asigure protejarea sănătăţii studenţilor şi cadrelor didactice, legate de: păstrarea distantei fizice, utilizarea de dezinfectanţi, purtarea măştii în interior etc.

Reclamanta apreciază că actele contestate sunt nemotivate. Astfel, în ordinea juridică, s-a apreciat constant că motivarea actului administrativ are o funcţie de transparenţă, în beneficiul adresantului actului respectiv, de natură nu numai a asigura dreptul la informaţie şi posibilitatea verificării acurateţei şi efectelor, dar şi de natură o permite efectuarea controlului judecătoresc, constituind şi o garanţie a respectării principiilor dc subsidiaritate sau proporţionalitate. Aşadar, motivarea în fapt şi în drept a actului administrativ reprezintă o cerinţă imperativă a legii.

În cazul actelor contestate motivarea este inexistentă, nefăcându-se trimitere la baza legală şi tehnică a acestora, cu excepţia parţială a instrucţiunilor, dar fără să aibă legătură cu norma contestată. Un act care conţine o măsură ce afectează drepturile unui particular nu este motivat efectiv prin citarea laolaltă a unor norme generice care descriu posibilitatea ca în anumite împrejurări de fapt stricte, administraţia să emită respectiva măsură. în speţă, actele contestate nu argumentează (oricât dc sumar) care sunt împrejurările de fapt care justifică aplicarea respectivelor măsuri.

Practica OUE realizează o distincţie între motivarea formală şi cea efectivă a unui act administrativ, statuând nelegalitatea actului administrativ emis în lipsa unui algoritm clar al motivării. In cauză, Comisia Comunităţilor Europene c/a (Sytraval) şi Brink's France SARL, Curtea a arătat că „este stabilit deja în practică că motivarea trebuie să prezinte de o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să permită curţilor comunitare competenţă să efectueze revizuirea actului" li se permită persoanelor vizate să stabilească.

În  sensul  celor  de  mai  sus s-a pronunţat  şi  practica  instanţelor  naţionale: Tribunalul Braşov, Secţia comercială, de contencios administrative si fiscal, Sentinţa nr. 453/CA/29.05.2008, rămasă definitivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Secţia dc contencios administrative şi fiscal. Decizia nr. 2732/27.06.2008, Înalta Curte dc Casaţie şi Justiţie. Secţia de contencios administrative şi fiscal. Decizia nr. 1580/11.04.2008, fiind de menţionat şi dispoziţiile art. 41 alin.1 şi alin.2 lit.c din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, dispoziţii care consacră dreptul la bună administrare.

O altă critică de vădite nelegalitate ce poate fi avută în vedere de instanţă în această procedură urgentă este dată de faptul că nemotivarea actelor contestate zdruncină inclusiv premisele existenţei unui proces echitabil, întrucât nu permite nici justiţiabilului şi nici instanţei de contencios administrativ reconstituirea raţionamentului ce a stat la baza emiterii actului respectiv. Pe cale dc consecinţă, orice încercare de apărare împotriva unui act administrativ nemotivat este sortit eşecului, fiind invocată Decizia nr. 1442 din 6 martie 2020, pronunţată dc Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care, instanţa supremă nu face diferenţa în această situaţie între actele administrative cu caracter individual şi cele cu caracter normativ, obligaţia motivării actului neputând fund împlinită prin simpla enumerare a unor norme legale, fiind necesar în acest sens un preambul sau un referat pentru a putea indica destinatarilor actului in concreto temeiul emiterii actelor.

În consecinţă, absenţa oricărei tentative a actelor contestate de a indica împrejurările de fapt care justifică actele de autoritate emise, acte care au un impact major asupra drepturilor studenţilor, echivalează cu o nemotivare a acestora, aspect ce atrage suspendarea şi constatarea nelegalităţii lor.

Reclamanta apreciază că suspendarea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente. Astfel, condiţia prevenirii pagubei iminente este reglementată de art. 14 alin. (I) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Măsura suspendării executării actului administrativ reprezintă instituţia prin care legiuitorul a înţeles să asigure protecţia persoanelor fizice şi juridice, în raport cu autorităţile publice, ale căror acte sunt obligatorii, cu scopul de a evita exercitarea de către autorităţile publice a prerogativelor deţinute în mod discreţionar. În dovedirea îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa va aven în vedere motivele expuse:

Concret, suspendarea este justificată de urgenţa situaţiei, generată de necesitatea prevenirii unei pagube iminente şi grave. Un argument ce justifică îndeplinirea condiţiei urgenţei decurge din faptul că în lipsa suspendării actelor contestate va exista în continuare un număr semnificativ de studenţi care nu vor putea participa la activitatea didactică, nu vor mai putea folosi biblioteca şi cantina universităţii, nu vor moi putea participa la sesiunea de examinare fără să plătească din banii proprii cel puţin 40-120 lei / săptămâna pentru teste, existând pentru mulţi consecinţa repetării anului universitar., chiar a abandonului universitar, pe fondul afectării situaţiei lor financiare, academice şi psihice (personale), ceea ce va genera în mod cert o perturbare puternică, gravă, a vieţii acestora, dar si necesitatea de a antrena costuri suplimentare pentru susţinerea financiară a unui nou an universitar.

Un alt argument priveşte faptul că, pentru studenţii afectaţi, intrarea pe piaţa muncii riscă să fie periclitată, având în vedere riscul ca aceştia să nu mai poală participa în mod corespunzător la activitatea didactică, acumulând un decalaj educaţional faţă de colegii lor vaccinaţi sau trecuţi prin boală, ceea ce în mod cert presupune suportarea unor prejudicii materiale pentru studenţii nevaccinaţi.

Un alt argument vizează chiar interesul public general de a avea personal medical şi farmaceutic pregătii pentru a acoperi nevoia acuta există în acest moment pe piaţa forţei de muncă. Ori, în contextul în care studenţii sunt obligaţi în acest fel să îşi completeze sau să îşi finalizeze studiile, acoperirea nevoilor în acest segment al pieţei muncii va fi dificil de realizat. De asemenea studenţii care vor alege varianta de a prezenta rezultatele unor teste clinice să suporte costurile efectuării acestora, care pot ajunge la circa 40-120 de lei/ săptămâna / student, adică până la cel puţin 480 de tei pe luna, ceea cc reprezintă un cost extrem de ridicai pentru cei mai mulţi dintre studenţii care nu au venituri proprii care să acopere asemenea cheltuieli. Totodată, prejudiciul material cauzat prin condiţionarea de supunerea la o procedură medicală invazivă (testarea), cu nesocotirea prevederilor Legii 46/2003 privind drepturile pacientului. Cu atât mai mult, legea garantând caracterul voluntar al oricărei proceduri medicale, este clar că nicio persoană nu poate avea un drept condiţionai de efectuarea unei intervenţii medicale fie ea şi un aparent banal test de exudat nazo-faringian. Supunerea abuzivă a studenţilor la o astfel de procedură reprezintă un prejudiciu material, de natură să aducă atingere integrităţii şi autonomiei corporale ale fiecărui individ (student).

În concluzie, rezultă prezenţa unui caz clar de prejudiciu iminent, extrem de grav, la care sunt expuşi studenţii, pentru aceştia fiind imposibil de acoperit paguba în ipoteza anulării actelor contestate.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta Universitatea ... Cluj-Napoca a formulat întâmpinare (fila 15 dosar Tribunalul Cluj) prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.

În motivarea întâmpinării se arată că prin cererea formulată, reclamanţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, solicită suspendarea în întregime a Hotărârii nr. 2566/29.10.2021 a Senatului Universităţii ... din Cluj-Napoca până la soluţionarea acţiunii în anularea acestei hotărâri de senat.

Hotărârea nr.2566/29.10.2021 a Senatului Universităţii ... prevede următoarele:

”In sprijinul reluării activităţilor didactice cu prezenţă fizică în fiecare locaţie, ţinând cont de recomandarea Consiliului de Administraţie, Senatul Universităţii adoptă următoarele dispoziţii care intră în vigoare începând cu data de 8 noiembrie, pe durata stării de alertă la nivel naţional:

In clădirile Universităţii pot intra doar persoanele care posedă certificat COVID verde (vaccinaţi cu schemă completă, persoane confirmate pozitiv pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 în ultimele 180 de zile dar pentru care au trecut mai mult de 14 de la data testului pozitiv, persoane cu test PCR negativ de maxim 72 ore efectuat în condiţii de laborator, respectiv test antigen rapid negativ de maxim 48 ore efectuat în condiţii de laborator). Persoanele cu schema incompletă de vaccinare primesc acces în instituţie până la data completării schemei, potrivit fiecărui tip de vaccin. în mod excepţional, persoanele în cazul cărora vaccinarea este contraindicată din motive medicale, pot fi scutite de la prezentarea certificatului verde pe baza evaluării individuale şi a deciziei conducătorului unităţii respective (rector, decan). Prezenta dispoziţie se aplică tuturor membrilor comunităţii academice, respectiv persoanelor din exterior.

Respectarea măsurilor de prevenire şi control a epidemiei este obligatorie în spaţiile Universităţii (purtarea corectă a măştii de protecţie, dezinfecţie, păstrarea distanţei fizice, măsurarea temperaturii)”.

Invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Universitatea ... - Facultatea ... Cluj-Napoca şi pe cale de consecinţă solicită ca reclamanţii să clarifice cadrul procesual în prezenta cauză. Universitatea ... este instituţia de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, care la rândul ei are trei facultăţi. Una dintre aceste facultăţi este Facultatea de Ştiinţe şi Arte Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, Calea Turzii nr. 4, jud. Cluj.

Organul suprem de conducere al universităţii este senatul universitar.

Obiectul prezentei cauze reprezintă suspendarea aplicării unei hotărâri a Senatului Universităţii ..., astfel încât, calitate procesuală pasivă în prezenta speţă are Universitatea ... şi nu Facultatea de Ştiinţe şi Arte din Cluj-Napoca a acesteia. Întrucât, în conformitate cu principiul disponibilităţii, cadrul procesual se stabileşte de către reclamant, solicită ca instanţa să pună în vedere reclamanţilor clarificarea acestui aspect.

Invocă, totodată, excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în formularea cererii având în vedere că hotărârea a cărei suspendare se solicită nu mai este în vigoare, astfel încât cererea formulată a rămas fără obiect. La şedinţa din data de 26 noiembrie 2021 Senatul Universităţii ... a stabilit noile măsuri pentru organizarea activităţii în cadrul universităţii în contextul pandemiei şi pe cale de consecinţă, prin Hotărârea nr. 2567/29.11.2021 măsurile contestate din hotărârea atacată şi hotărârea atacată nu-şi mai produc efecte şi nu mai sunt în vigoare începând cu data de 02 decembrie 2021, prima zi după minivacanţă.

Pe cale de consecinţă a devenit imposibilă suspendarea hotărârii, iar cererea formulată a rămas fără obiect, sens în care în conformitate cu dispoziţiile art. 32-33 CPC solicităm admiterea excepţiei lipsei de interes al reclamanţilor invocată şi respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 544/2004 cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat apreciază că, deşi măsurile au fost întemeiate, legale şi justificate atâta timp cât au fost în vigoare, în momentul de faţă hotărârea nemaifiind aplicabilă, nu se mai impune analiza acestor condiţii.

Analizând cererea de față în raport susținerile părților și de probatoriul administrat instanța constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea ..., Cluj-Napoca, cerere de suspendare a Hotărârii nr.2566 a Senatului Universităţii ... din Cluj-Napoca din data dc 29 octombrie 2021, emisă prin extrasul de proces-verbal, figurând cu numărul CCXVII (217), fiind înregistrata sub nr. 559/2021.10.29, până la rezolvarea acţiunii de anulare a Hot. nr. 2566/din 29 noiembrie 2021.

În temeiul prevederilor art. 248 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă.

Astfel, o primă excepției invocată de pârâta Universitatea Sapienţia este lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Facultatea de Ştiinţe şi Arte Cluj. Instanța constată că prezenta cauză, astfel cum petitul privind pe reclamantul ...  a fost disjuns de către instanța de trimitere este formulat în contradictoriu cu pârâta Universitatea Sapienţia și nu cu Facultatea de Ştiinţe şi Arte. Prin urmare, excepția lipsei calității ptocesuale pasive a acestei entități urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

O altă excepție invocată de pârâtă este excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acestei acțiuni.

Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea unei acţiuni în justiţie, iar cerinţele pe care acesta trebuie să le îndeplinească sunt următoarele: să fie născut, actual, determinat şi legitim. Cerinţa interesului de a fi actual trebuie să existe nu numai la momentul introducerii acţiunii, ci pe tot parcursul procesului. În speţă, întrucât pe parcursul procesului acţiunea promovată de reclamant a rămas fără interes întrucât hotărârea a cărei suspendare se solicită nu mai este în vigoare prin Hotărârea nr. 2567/29.11.2021 a Senatului Universităţii ... fiind revocat actul atacat, demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia adoptată de jurisprudenţă în astfel de situaţii este aceea a respingerii acţiunii ca rămasă fără interes.

Pentru aceste motive excepția lipsei de interes invocată de pârâtă va fi admisă cu consecința respingerii acțiunii ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Universitatea ..., invocată de pârâta Universitatea ... .

Admite excepţia lipsei de interes a reclamantului în introducerea acţiunii.

Respinge ca lipsită de interes cererea formulată de reclamanta ... (domiciliată în sat ..., nr..., jud..., CNP..., cu domiciliul procesual ales la av....., cu sediul în ... str...., nr..., ap..., jud....), în contradictoriu cu pârâta Universitatea ... (cu sediul în ...

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Mureş secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi,  12.01.2021

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare