Ft

Sentinţă civilă 207 din 11.08.2020


Prin cererea înregistrată pe rolul (…) sub nr. (…) din (…), reclamanta (…) a chemat în judecată pe pârâtul (…), pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunta să oblige pârâtul la plata sumei de (…) lei. A solicitat cheltuieli de judecată în valoarea de (…) lei reprezentând contravaloare taxă de timbru.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în data de (…) pârâta a transmis reclamantei, pe cale electronică (e-mail), o ofertă de pret pentru prestare servicii traducere documente în limba vietnameză. Ulterior, la (…), reclamanta i-a transmis pârâtei o serie de documente de tradus în limba vietnameză, conform întelegerii telefonice dintre părti, solicitând o ofertă de pret si emiterea facturilor aferente serviciilor ce urmau a fi prestate. Mai sustine reclamanta că între părti s-a încheiat un contract, desi acesta nu s-a încheiat în formă scrisă.

Desi reclamanta a efectuat plata integrală în avans, la cererea pârâtei, aceasta din urmă nu si-a îndeplinit obligatiile asumate, de a traduce documentele în limba vietnameză, motiv pentru care suma plătită ar trebui restituită. Aceasta reprezintă o creantă certă, lichidă si exigibilă.

 În drept, reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 1026 – art. 1033 C.pr.civ., precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.

În probaţiune, au fost anexate cererii o serie de înscrisuri .

Cererea a fost legal timbrată cu suma de (…) lei taxă judiciară de timbru, conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. 80/2013 (fila 8).

Deşi legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, instanta retine că procedura cererilor de valoare redusă, reglementată prin Titlul X din Cartea a VII-a din C.proc.civ., intitulată ,,Proceduri speciale”, este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, cu caracter facultativ, de solutionare a cererilor al căror obiect are o valoare de până la 10.000 lei inclusiv, aplicabilă la solicitarea reclamantului, expresă sau prin îndeplinirea formalitătilor prevăzute de lege, constând în completarea unui formular-tip de cerere, aprobat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 359/C/2013.

Fiind un mijloc procesual ce intră în continutul actiunii civile, cererea de valoare redusă trebuie să îndeplinească conditiile generale de exercitare a actiunii civile (formularea unei pretentii, justificarea unui interes, calitate procesuală, capacitate procesuală), precum si, prin prisma caracterului special al procedurii, anumite conditii speciale de admisibilitate. Astfel, prin cererea de valoare redusă, reclamantul trebuie să învestească instanta cu o cerere a cărei valoare, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată si alte pretentii accesorii, să nu depăsească suma de 10.000 lei la data sesizării instantei. De asemenea, cererea de valoare redusă poate privi orice drepturi evaluabile în bani, cu exceptia celor excluse prin dispozitiile exprese ale art. 1.026 alin. (2) si (3) C.proc.civ.

În cauză, instanta retine că reclamantul a înteles să urmeze procedura specială, cererea depusă fiind reprezentată de formular-tip de cerere, aprobat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 359/C/2013.

În ceea ce priveste obiectul cererii, se constată că acesta este reprezentat de o (…) lei, fiind, asadar, îndeplinită si conditia referitoare la valoarea de până la (...) lei a obiectului cererii.

In fapt, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că, prin e-mail, la data de (….) ora (…) pârâtul i-a transmis reclamantului o ofertă de pret pentru traducerea unor documente în limba vietnameză. Intrucât prin mailul din data de (…) ora (…)reclamantul a acceptat oferta, la data de (…), ora (…) pârâtul i-a transmis reclamantului o factură, cu rugămintea de a o achita în cursul aceleasi zile.

La data de (…) ca urmare a plătii efectuate la data de (…) , reclamantul i-a solicitat pârâtului factura fiscala, iar aceasta i-a confirmat că în maxim 3 ore o va .

Intrucât pârâtul nu si-a executat obligatiile asumate prin contract, reclamantul i-a cerut restituirea banilor. Prin mailul din data de (…), ora (…)pârâtul mentionează că a efectuat demersuri pentru a face această plată, asumându-si obligatia de a transfera si restul banilor: „stiu că este greseala mea si o regret, voi face  sii astăzi restul plătii si voi ajunge si la bancă dacă este nevoie”.

In drept, având în vedere sustinerile reclamantului si actele depuse la dosarul cauzei, instanta constată că a fost investită cu o actiune ce are ca obiect restituirea unei sume de bani pe care reclamant pretinde că i-a plătit-o pârâtului în temeiul unui contract. Astfel, instanta trebuie să analizeze dacă există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a reclamantului împotriva pârâtului.

Potrivit art. 1.186 alin. (1) C.civ. („Contractul se încheie în momentul si în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunostintă de ea din motive care nu îi sunt imputabile”) între părti s-a încheiat un contract de prestări servicii, la data de (…) atunci când reclamantul a transmis pârâtului acceptarea ofertei. In aceste conditii, temeiul plătii efectuate de reclamant către pârât îl reprezintă contractul încheiat între acestia.

Întrucât (…) nu si-a executat obligatiile asumate prin contract, respectiv nu a tradus în limba vietnameză documentele puse la dispozitie de către reclamant, (…) a solicitat rezolutiunea contractului si restituirea sumei de bani plătite în temeiul acestuia. Dovada faptul că ambele părti au fost de acord cu rezolutiunea o constituie schimbul de mailuri dintre părti din data de (….). Cu această ocazie, reclamantul a spus: „Având în vedere că serviciul nu a fost prestat si nici banii nu ne-au fost restituiti (desi v-am solicitat restituirea banilor în nenumărate rânduri), ne vedem obligati să facem demersurile juridice necesare pentru recuperarea banilor”. In răspunsul său, pârâtul recunoaste faptul că datorează bani reclamantului („voi face si astăzi restul plătii”), fără a invoca un alt temei al acestei datorii.

In cauză sunt astfel incidente dispozitiile art. 1.554 alin. (1) C.civ: „Contractul desfiintat se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinută, în acest caz, să restituie celeilalte părti prestasiile primite”. Prin urmare, reclamantul are o creantă certă împotriva pârâtului.

In ceea ce priveste caracterul lichid al creantei, potrivit art. 663 alin. (3) C.proc.civ., „creanta este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu cotine elemente care permit stabilirea lui”. Dat fiind faptul că între părti nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, în care să se precizeaze exact suma de bani datorată de către reclamant pârâtului, aceasta trebuie determinată prin analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Potrivit somatie nr. (…) transmise de către reclamant pârâtului acesta ar fi plătit suma de (…) lei în temeiul facturii proformă nr. (…/…). In dovedirea acestui aspect, la dosarul cauzei a fost depus un extras de cont din care reiese că reclamantul a plătit către (…) suma de (...)lei în temeiul facturii proformă anterior mentionate. Totusi, această factură nu a fost depusă la dosarul cauzei.

A fost depusă în schimb factura proformă nr. (…), aferentă sumei de (…) lei. Mai mult, în concluziile scrise depuse la dosar reclamantul precizează expres că „Factura proformă nr. (…) e unica factură emisă de (…), neexistând alte facturi emise” . Or, această factură este emisă pentru o sumă mai mică decât suma pretins plătită de către reclamant, fiind si ulterioară datei presupusei plăti.

Instanta constată astfel că există neconcordante între actele de la dosar, neputând stabili cu exactitate dacă reclamantul a plătit pârâtului suma (…) lei, pentru care nu există factură (desi aceasta este mentionată ca document justificativ al plătii), ci doar extras de cont, sau doar suma de (…) lei, pentru care există factură. Incidente în acest caz sunt si dispozitiile art. 1.504 alin. (1) C.civ., aplicabil în cazul plătilor prin virament bancar, care stabilesc expres că „Dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor si vizat de institutia de credit plătitoare prezumă efectuarea plătii, până la proba contrară”. Or, la dosarul cauzei nu a fost depus un astfel de document.

Pentru aceste aspecte, instanta urmează să respingă cererea reclamantului ca neîntemeiată. Prin raportare la această solutie, precum si la prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. („Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părtii care a câstigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”), instanta urmează să respingă ca neîntemeiat si capătul de cerere formulat de reclamant privind cheltuielile de judecată.