Data încheierii contractului, 26.01.2012, determină legea aplicabilă în raport de art. 6 C.civ. din 2009, respectiv legea în vigoare la data încheierii contractului. La acea dată, nu era în vigoare Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întâ

Hotărâre 2069 din 11.04.2019


INSTANŢA

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta AB IMPORT EXPORT SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta BG CD SRL ca prin hotărârea ce se va pronunţa de instanţa de judecată să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.224,34 lei debit principal, penalităţi de întârziere de 2% pe zi de întârziere calculate începând cu a 16-a zi de la scadenţa facturii fiscale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat în esenţă faptul că a încheiat cu pârâta în calitate de beneficiar-cumpărător contractul de furnizare nr. …/26.01.2012 în baza căruia a vândut mărfuri pârâtei. A arătat că a emis facturi fiscale pe care pârâta le-a acceptat la plată prin semnare şi/ştampilare şi achitare parţială, rămânând neachitate facturile 5110010530/27.10.2017 de 1551,19 lei rest de plată 706,19 lei, 5110011033/07.11.2017 de 2506,71 lei, 5110011067/07.11.2017 de 465,39 lei, 5110011223/10.11.2017 de 1009,12 lei, 5110011372/14.11.2017 de 536,93 lei.

A arătat reclamanta că facturile fiscale trebuiau achitate la termenele menţionate în facturi de 60 de zile de la emitere.

În ce priveşte penalităţile de întârziere a invocat art. 7.1.1 şi 7.1.3 din contract, respectiv că au prevăzut un cuantum al penalităţilor de întârziere de 2% pe zi de întârziere din suma restantă pentru întârzierile la plată mai mari de 15 zile de la scadenţă.

În drept, a invocat art. 1025-1032 C.pr.civ.

În susţinerea cererii de chemare în judecată a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a depus anexat cererii introductive înscrisuri (f. 9-36).

Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat prin reprezentant legal la termenul de judecată din 14.02.2019 când a invocat  natura  de clauză abuzivă a clauzei penale din contract şi a depus înscrisuri (f. 45-50).

La termenul de judecată din 28.03.2019 instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării întâmpinării, a decăzut pârâta din dreptul de a invoca excepţii relative şi probe şi a reţinut că susţinerile din 14.02.2019 referitoare la natura de clauză abuzivă a clauzei penale au natura de apărări, în raport de care a făcut aplicarea disp. art. 263 C.pr.civ. faţă de care nu intervine sancţiunea decăderii.

Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între reclamantă în calitate de furnizor şi pârâtă în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de furnizare nr. …/26.01.2012, de natura juridică a unui contract de vânzare-cumpărare bunuri de gen, având ca obiect vânzarea de către reclamantă a unor produse detaliate în anexa la contract la preţul determinat tot prin anexa la contract.

Potrivit art. 7.1.1 s-a stabilit un termen de plată al bunurilor furnizate de 60 de zile de la emiterea facturii, iar prin art. 7.1.2. s-a stabilit un procent de penalităţi de întârziere de 1% pentru primele 15 zile de întârziere la plată şi 2% pentru întârzieri mai mari de 15 zile de la data scadenţei obligaţiei principale.

Reclamanta a emis facturile fiscale nr. 5110010530/27.10.2017, 5110011033/07.11.2017, 5110011067/07.11.2017, 5110011223/10.11.2017, 5110011372/14.11.2017 , facturi fiscale semnate de pârâtă, având natura unor facturi acceptate tacit la plată de pârâtă.

Potrivit cererii formulată de reclamantă la data de 12.03.2019, pârâta a achitat suma de 1.700 lei cu ordinul de plată  din 13.11.2018, suma de 2.400 lei cu ordinul de plată din 20.11.2018 şi suma de 1.122,35 lei cu ordinul de plată din 22.11.2018.

Cu titlu preliminar, instanţa constată că reclamanta şi-a întemeiat  cererea pe dispoziţiile art. 1026 - 1033 C.pr.civ, privind cererile cu valoare redusă. Această procedură specială se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.

Făcând aplicarea art. 1025 C.pr.civ., reţine că cererea, astfel cum a fost formulată, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.

Reţinând că plata constituie un mod de stingere al obligaţiei, că s-a făcut de pârâtă dovada plăţii şi reclamanta a recunoscut plata efectuată de pârâtă în cursul judecăţii, având în vedere că pârâta a achitat suma de 5.628,90 lei ulterior sesizării instanţei, instanţa va respinge ca rămas fără obiect capătul principal de cerere.

În ceea ce priveşte capătul accesoriu de cerere având ca obiect penalităţi de întârziere, instanţa reţine că data încheierii contractului, 26.01.2012, determină legea aplicabilă în raport de art. 6 C.civ. din 2009, respectiv legea în vigoare la data încheierii contractului. La acea dată, nu era în vigoare Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, aceasta având numai efect pentru viitor, fără a putea retroactiva. În lipsa aplicării acestui act normativ care reglementa clauze abuzive între persoane juridice, instanţa reţine că nici OG 21/1992, nici Directiva 93/13/CEE a Consiliului nu sunt aplicabile cauzei, ambele legiferând în materia clauzelor abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor și un consumator persoană fizică.

Din perspectiva Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, instanţa reţine că aceasta, în ce priveşte art. 7 din directivă care reglementa materia practicilor şi clauzelor comerciale inechitabile, devenea aplicabilă pentru părţi începând cu data de 16 martie 2013, ulterior contractului încheiat între părţi. Anterior intrării în vigoare a Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 s-a aplicat Directiva 2000/35/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, care însă nu reglementa în materia practicilor şi clauzelor comerciale inechitabile.

Din perspectiva cauzelor de nulitate prev. de art. 1246 ş.u. C.civ. din 2009, în lipsa unei dispoziţii a legii care să prevadă sancţiunea nulităţii absolute, se aplică prezumţia de nulitate relativă care trebuie invocată de pârât şi care , ca şi sancţiunea , trebuie prevăzută anume de lege, or, OG 13/2011 nu prevede nicio sancţiune pentru nerespectarea disp. art. 3 alin 21 din acest act normativ referitor la cuantumul dobândii legale penalizatoare în raporturile dintre profesionişti.

Pentru aceste motive, reţine că la data încheierii contractului între profesionişti, nu era reglementat domeniul clauzelor abuzive între profesionişti, argumentaţia pârâtei fiind neîntemeiată.

Pe fondul capătului de cerere accesoriu, instanţa reţine că deşi valabilă, se impune analizarea clauzei din perspectiva art. 1541 alin 1 lit. b C.civil din 2009, respectiv a naturii excesive a penalităţii raportat la prejudiciul ce putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului.

Astfel, dobânda legală penalizatoare în raporturile dintre profesionişti determinată potrivit art. 3 alin 21 din OG nr. 13/2011 era la data încheierii contractului dintre părţi de 13,75% pe an determinată după următoarea formulă de calcul: 5,75 % pe an fiind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României aplicabil începând cu 06.01.2012 conform Circularei BNR nr. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 13/2012 + 8%, ceea ce determină o dobândă legală penalizatoare pe lună de 1,14% (13,75% pe an: 12 luni=1,14% pe lună) şi de 0,038 % pe zi de întârziere (1,14% pe lună : 30 zile= 0,038 % pe zi de întârziere).

Conform art. 7.1.2. şi 7.1.3. penalitatea pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată de către cumpărător este de 2% pentru o întârziere mai mare de 16 zile de la scadenţă, ceea ce determină o penalitate de întârziere de 728% pe an, de 52,94 ori mai mare decât dobânda legală penalizatoare aplicabilă raporturilor dintre profesionişti.

Or, raportul dintre penalitatea pe zi de întârziere convenită de părţi de 2% pe zi de întârziere şi dobânda legală penalizatoare de 0,038% pe zi de întârziere este de 52,63 ori mai mare, rezultând evident caracterul disproporţionat între cuantumul despăgubirii pentru executarea cu întârziere şi cuantumul convenit de părţi reprezentând valoarea prejudiciului estimat prin contract. Astfel, instanţa va face aplicarea art. 1451 alin 1 lit b din C.civ şi va reduce penalităţile de întârziere la un procent de 0,9% pe zi de întârziere ce urmează a se calcula asupra obligaţiei principale în cuantum de 5.224,34 lei de la data de 26.12.2017 pentru factura 5110010530/27.10.2017, de la data de 06.01.2018 pentru factura 5110011033/07.11.2017, de la data de 06.01.2018 pentru factura 5110011067/07.11.2017, de la data de 08.01.2018 pentru factura 5110011223/10.11.2017 şi de la data de 13.01.2018 pentru factura 5110011372/14.11.2017 până la stingerea obligaţiei principale.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată taxă judiciară de timbru achitată de reclamantă conform ordinului de plată de la fila 1.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 

Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta AB IMPORT EXPORT, având CUI RO …, cu sediul social în bd…., Bucureşti, şi cu sediul procesual ales la … SRL, în sector 5, Bucureşti, …, în contradictoriu cu pârâta BG CD  SRL, având CUI…, cu sediul social în sector 1, Bucureşti, str. … .

Respinge capătul principal de cerere, ca rămas fără obiect.

Obligă pârâta să plătească reclamantei penalităţi de întârziere în procent de 0,9% ce urmează a se calcula asupra obligaţiei principale în cuantum de 5.224,34 lei de la data de 26.12.2017 pentru factura 5110010530/27.10.2017, de la data de 06.01.2018 pentru factura 5110011033/07.11.2017, de la data de 06.01.2018 pentru factura 5110011067/07.11.2017, de la data de 08.01.2018 pentru factura 5110011223/10.11.2017 şi de la data de 13.01.2018 pentru factura 5110011372/14.11.2017 până la stingerea obligaţiei principale.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 11.04.2019.

PREŞEDINTEGREFIER