Revizuirea- art. 453 alineat 1 litera a Cod de procedură penală

Decizie 170/Ap din 26.03.2020


Cazul de revizuire prevăzut la litera a din art. 453 Cod de procedură penală presupune existenţa unor fapte sau împrejurări probatorii necunoscute instanţelor ce au judecat în primă instanţă şi în calea de atac ordinară a apelului

Constată că prin sentinţa penală nr. 32/17.01.2020 pronunţată de Judecătoria Braşov în baza art. 459 alin. 5 Cod de procedură penală raportat la art. 459 alin. 3 lit. e) Cod de procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 2287/11.12.2018 pronunţate de Judecătoria Braşov în dosarul nr. xxxx/197/2018 definitivă prin decizia penală nr. 388/Ap/07.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, formulată de revizuenții A. şi B..

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.12.2019 sub nr. xxxxx/197/2019, revizuenții A. şi B. au solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 2287/11.12.2018 pronunţate de Judecătoria Braşov în dosarul nr. xxxx/197/2018 definitivă prin decizia penală nr. 388/Ap/07.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, anularea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei cu administrarea probelor ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii şi pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivare, revizuenţii au arătat că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. S-a arătat că după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă, în cartierul C. din D. au început să circule zvonuri conform cărora am fi fost condamnaţi pentru fapte săvârşite de alte persoane. Aceştia au mai arătat că la săvârşirea faptei, alături de E., numiţii F., G. a lu’ H. și I., poreclit „J.”.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel revizuenţii care, prin apărător ales, au criticat soluţia instanţei de fond cu următoarele argumente:

Un prim considerent criticabil este aprecierea instanţei de fond conform căreia, condiţia de admisibilitate regăsită la art. 459 alin. 3 lit. e Cod procedură penală şi anume că faptele noi reclamate de către revizuenți nu sunt de natură să conducă în mod evident la cele afirmate de aceştia şi la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire este operabilă în acest caz. Un alt aspect învederat de către judecătorul fondului este acela că prin probele solicitate de către revizuenți, aceştia încearcă să schimbe probaţiunea administrată în faza de fond şi în faza căii de atac a apelului. Iar un ultim element, face referire la posibilitatea că deşi există şanse ca cele reclamate de denunţătorii menţionaţi de revizuenți să se adeverească, această stare de fapt va trebui să fie dovedită pe calea urmăriri penale în dosarul respectiv şi se apreciază de către judecătorul de fond că revizuenții ar trebui să aştepte să formuleze o cerere de revizuire după ce se va pronunţa o hotărâre definitivă, într-o eventuală instanţă dacă se va ajunge acolo.

Verificând hotărârea atacată Curtea a reţinut că în mod legal şi temeinic s-au respins ca inadmisibile cererile de revizuire, întrucât motivele invocate de petenţi nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut expres în art. 453 alineat 1 litera a  Cod de procedură penală.

Cazul prevăzut la litera a din art. 453 Cod de procedură penală nu se regăseşte în speţă întrucât nu ne aflăm în ipoteza unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţelor ce i-au judecat pe petenţi, tezele probatorii invocate de revizuenţi în cererea de revizuire fiind invocate şi în faţa instanţelor ce i-au judecat, acestea pronunţându-se cu privire la administrarea de probe în cunoştinţă de cauză cu referire la aceste teze probatorii.

Prin urmare, faptul probator invocat de petenţi, reprezentat de neparticiparea la săvârşirea infracţiunii, a fost cunoscut de instanţe şi nu poate constitui motiv de revizuire.

În faza de judecată a apelului cei doi revizuenţi au fost audiaţi şi au declarat că nu sunt vinovaţi de săvârşirea faptelor, ambii invocând că nu au fost la locul faptei, în pădure, ci în alte locuri, la patinoar, respectiv la domiciliul socrilor.

Astfel, Curtea a reţinut că faptul probator al prezenţei sau nu a celor doi revizuenţi la locul faptei a fost un aspect analizat de instanţa de apel la pronunţarea deciziei, considerându-se atunci că inculpaţii au fost prezenţi la locul faptei, de unde s-a sustras material lemnos, respectiv în Cantonul nr. 6-UP VIII C., iar nu în locaţiile indicate de aceştia în declaraţiile date, dispunându-se condamnarea acestora.

Curtea a considerat deci că în mod corect s-a constatat că nu este incident cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alineat 1 litera a Cod de procedură penală, cererea petenţilor fiind deci inadmisibilă, din moment ce faptele sau împrejurările invocate de petenţi (nu sunt ei autorii şi nu au fost la locul faptei) nu au niciun element de noutate, fiind cunoscute şi analizate de instanţele ce au dispus condamnarea acestora.

Denunţurile invocate de petenţi şi afirmaţiile că alte persoane au săvârşit fapta pentru care au fost ei condamnaţi, ce nu reprezintă altceva decât afirmarea aceluiaşi fapt probatoriu – că nu sunt ei autorii infracţiunii -  nu au nicio relevanţă penală în prezenta cauză din moment ce instanţele ce au dispus condamnarea au analizat detaliat prezenţa petenţilor la locul şi la săvârşirea faptei, considerând că ei se fac vinovaţi de această faptă.

Domenii speta