Anulare act – anulare testament pentru lipsă discernământ

Sentinţă civilă 17610 din 16.10.2014


anulare act – anulare testament pentru lipsă discernământ

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.09.2012 sub nr. 46071/299/2012, reclamanta ME a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii GM şi GM, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea testamentului autentificat sub nr. x de Notarul Public DL, pentru lipsa discernământului testatorului LD la data întocmirii testamentului, respectiv să se constate calitatea sa de legatar universal, astfel cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. x de Notarul Public IRM, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în data de 07.07.2010, numitul LD a încheiat testamentul autentificat sub nr. xde Notarul Public IRM din cadrul BNPA IRM prin care a instituit-o pe aceasta ca legatar universal, în temeiul art. 888 C. civ. 1864, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, cu excepţia terenurilor situate în oraşul Segarcea, jud. Dolj, pe care le-a lăsat surorii sale LE (şi în caz de deces a acesteia, nepoatei de soră, IDML, conform testamentului autentificat sub nr. x).

În continuare, reclamanta a menţionat că, la data de 01.09.2012, a survenit decesul numitului LD în localitatea Craiova, Dolj, conform certificatului de deces eliberat de SPCEP Craiova la 05.092012, iar, aşa cum s-a menţionat în certificatul de deces, ultimul domiciliul al defunctului este situat în….

Reclamanta a menţionat că, la data întocmirii testamentului, în luna august 2011, LD avea venerabila vârstă de 96 ani. Aceasta a mai arătat că, în luna noiembrie 2010, cei doi nepoţi de frate ai numitului LD, GM şi GM, au venit în vizită, iar, din informaţiile de la numita LE, reiese că cei doi nepoţi, care nu erau în relaţii cordiale cu defunctul, întrucât s-au acţionat anterior în judecată, şi-au făcut apariţia pentru prima dată după 15 ani. A mai susţinut că, din noiembrie 2010 şi până în iulie 2011, cei doi i-au şicanat şi discreditat în faţa numitului LD, reclamanta şi copiii săi locuind împreună cu defunctul.

De asemenea, reclamanta a precizat că pârâtul GM i-a reclamat atât la poliţie, cât şi la autoritatea pentru protecţia minorului şi adultului, însă, în urma constatărilor efectuate de către autorităţi, nicio reclamaţie nu s-a dovedit a fi fondată. Reclamanta a menţionat că, în data de 13.07.2011, cei doi nepoţi, în lipsa sa, dar în prezenţa copiilor săi, au reuşit să-l scoată din casă din casă pe numitul LD, în pijama, în halat şi în papuci, spunându-i că „merg în plimbare”, iar, după aproximativ câteva ore, văzând că nu se mai întorc, împreună cu sora defunctului, a făcut sesizare la poliţie.

În continuare, reclamanta a precizat că a aflat de la autorităţi că defunctul se află la Craiova, la nepoţii săi. Aceasta a susţinut că, din luna iulie 2011, pârâţii au încercat pe diverse căi să intre în posesia imobilului din Bucureşti, sens în care l-au determinat pe defunct în luna august 2011 să le acorde un mandat general de administrare a acelui apartament. Astfel, pârâţii au intentat acţiuni repetate împotriva reclamantei, care au fost respinse ca nefondate, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti aflându-se o acţiune de evacuare a reclamantei şi a familiei sale din imobil.

Reclamanta a mai menţionat că, în decursul anului 2010, în scopul încheierii valabile de acte juridice, numitul LD a fost supus de patru ori procedurii de examinare psihiatrică şi psihologică efectuată de către Comisia Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” şi de către medicul psiholog, iar, aşa cum se precizează în certificatul medico-legal de psihiatrie nr. x, eliberat de INML la 13.01.2011, „din analiza documentaţiei medicale se evidenţiază o deteriorare cognitivă progresivă (…) În aceste condiţii este posibil ca pacientul să nu se manifeste cu liberă voinţă, putând fi uşor sugestionat şi manipulat”.

De asemenea, conform concluziilor din certificat, „numitul LD prezintă la momentul examinării diagnosticul de tulburare cognitivă organic moderată (F07.8). Din examinarea psihiatrică efectuată în condiţiile expuse apreciem că se reconstituie tulburări volitive de natură a modifica posibilitatea de manifestare cu liberă voinţă în ceea ce priveşte încheierea actului dorit. Nu are capacitate psihică de exerciţiu păstrată (discernământ abolit).”

Reclamanta a susţinut că testatorul LD a fost influenţat de către pârâţi, care au profitat de vârsta sa înaintată şi de starea sa psihică, întrucât acesta nu putea să-şi manifeste în mod liber voinţa, putând fi foarte uşor sugestionat şi manipulat, iar, având în vedere concluziile Comisiei de primă expertiză psihiatrică, care evidenţiază deteriorarea cognitivă progresivă a pacientului, nu se poate deduce decât că testatorul era lipsit de voinţă conştientă la data întocmirii testamentului autentificat sub nr. x de notarul public DL.

Totodată, a mai învederat că pârâţii l-au separat pe defunct de sora sa şi de reclamantă, care aveau grijă de acesta, prin îndepărtarea din mediul său normal şi natural de viaţă, ceea ce echivalează cu dolul ca viciu de consimţământ. Astfel, pe lângă lipsa consimţământului testatorului, reies şi manoperele de captare a afecţiunii acestuia de către pârâţi cu intenţia de a-l determina să întocmească testamentul în favoarea lor.

Reclamanta a evaluat provizoriu masa succesorală la suma de 1.000 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1038, art. 1204, art. 1206, art. 1214 C. civ., art. 112 C. pr. civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâţilor şi expertiză şi a depus, în copie  certificată pentru conformitate cu originalul: încheiere de suspendare din 21.09.2012 emisă de BNP IRM (fila 5), certificat emis de Camera Notarilor Publici Bucureşti (fila 6), certificat de deces seria x (fila 7), certificat medico-legal psihiatric nr. a emis de INML „Mina Minovici” (filele 8-9), testament autentificat sub nr. a de BNP  IRM (fila 10).

Cererea a fost timbrată cu suma de 91 lei, conform chitanţei depuse la dosar (fila 1).

La data de 22.10.2012, prin serviciul registratură, reclamanta a depus cerere de acordare a ajutorului public judiciar în vederea suportării cheltuielilor ocazionate de derularea procesului, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, la care a ataşat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: declaraţie autentificată sub nr. x de BNP IRM (fila 23), adeverinţă de venit pe anul 2012 (fila 24).

La data de 21.03.2013, în şedinţă publică, pârâţii au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat respingerea acţiunii principale şi, respectiv, anularea testamentului autentificat sub nr. x de Notarul Public IRM.

În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul-reclamant GM este nepotul testatorului LD, care a decedat la data de 01.09.2012 în locuinţa acestuia şi a soţiei sale, fiind în îngrijirea pârâţilor din luna iulie 2011. Anterior acestei date, defunctul a locuit în imobilul său din Bucureşti, primind în locuinţa sa pe reclamantă şi pe copiii acesteia, pentru ca aceştia să aibă grijă de dânsul, deoarece avea o vârstă foarte înaintată, respectiv 95 ani.

De asemenea, pârâţii-reclamanţi au susţinut că nu au avut cunoştinţă de acest aspect până în vara anului 2010, când au mers în vizită la unchiul lor, moment în care au observat că defunctul era neîngrijit, nespălat, fără a avea mâncare sau apă caldă, în casă fiind mizerie. Aceştia au învederat că defunctul nu a putut lua legătura cu nimeni, deoarece reclamanta îi luase agenda telefonică, iar, după mai multe deplasări în Bucureşti şi plângeri la poliţie, li s-a permis să-l viziteze, însă numai în prezenţa reclamantei-pârâte. Pârâţii-reclamanţi au menţionat că, având în vedere că starea numitului LD se deteriora pe zi ce trecea, acesta continuând să fie ţinut neîngrijit şi în mizerie, au hotărât să-l ia la domiciliul lor, unde a primit îngrijirile necesare, atât medicale, cât şi fizice.

Pârâţii-reclamanţi au precizat că testamentul a cărui anulare o solicită a fost încheiat la data de 07.07.2010, testatorul instituind legatar universal pe reclamantă şi cu titlu particular dispunând în favoarea lui LE, fiind revocat în mod expres prin întocmirea testamentului autentificat sub nr. 1289/03.08.2011, către pârâtul-reclamant GM.

În continuare, pârâţii-reclamanţi au învederat că susţinerile reclamantei-pârâte sunt neîntemeiate, testatorul LD fiind luat la domiciliul lor cu acordul acestuia, având în vedere că era tratat inuman de către reclamanta-pârâtă, care nu-i asigura igiena, hrana şi care îi administra sedative pentru ca acesta să doarmă tot timpul, starea sa de sănătate fiind agravată de acţiunile deliberate ale reclamantei. De asemenea, au menţionat că în Craiova defunctul a fost tratat în mod corespunzător, a beneficiat de tratament medical şi starea sa s-a ameliorat, moment în care a decis revocarea testamentului acordat în favoarea reclamantei-pârâte, înţelegând să întocmească un nou testament în favoarea pârâtului-reclamant, nepotul acestuia şi singurul succesor pe „parte bărbătească”.

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâţii-reclamanţi au arătat că defunctul a fost examinat psihiatric la datele de 17.02.2010,12.05.2010, 17.06.2010 şi 20.10.2010. Aceştia au menţionat că, la data de 17.02.2010, defunctul nu prezenta tulburări volitive de natură a modifica libera sa voinţă, însă la data de 12.05.2010 şi 17.06.2010, acesta prezenta o „tulburare cognitivă organică uşoară”, reţinându-se chiar în CML nr. x faptul că „Comisia nu poate stabili capacitatea psihică deoarece examinatul nu a adoptat o poziţie fermă în legătură cu semnarea unui act de dispoziţie, afirmând că mai are nevoie de timp pentru a lua o hotărâre în ceea ce priveşte dispunerea de bunurile sale”. Pârâţii-reclamanţii au arătat că, numai la 20 de zile după acest fapt, defunctul a întocmit testamentul în favoarea reclamantei-pârâte autentificat sub nr. x, numind-o pe aceasta legatar universal.

În continuare, pârâţii-reclamanţi au precizat că la data efectuării următoarei expertize, respectiv 20.10.2010, defunctul prezenta o tulburare cognitivă organică moderată, afirmând însă în mod clar faptul că „casa mea şi pământurile trebuie să rămână în familie”. Aceştia au arătat că, din expertizele efectuate, rezultă în mod clar faptul că, la data încheierii testamentului în favoarea reclamantei-pârâte, defunctul putea fi uşor sugestionat şi manipulat, acest lucru rezultând şi din faptul că la doar două luni de la mutarea acesteia în casa testatorului, acesta a fost determinat să încheie un testament în favoarea reclamantei-pârâte prin care să o numească legatar cu titlu universal, deşi aceasta nu s-a îngrijit de starea sa de sănătate şi nu i-a asigurat un mediu curat şi decent de viaţă.

Astfel, pârâţii-reclamanţi au susţinut că reclamanta-pârâtă a acţionat prin manopere dolosive, deoarece a luat toate actele de proprietate şi a refuzat să le înmâneze, existând, de asemenea, îndoieli şi cu privire la faptul că numitul LD a ştiut ce semnează în momentul în care s-a întocmit testamentul în favoarea acesteia, având în vedere că aceasta dispunea de toate actele şi îi spunea acestuia ce să facă, concluzie ce reiese şi din CML nr. x.

De asemenea, pârâţii-reclamanţi au învederat că, atâta timp cât testatorul s-a aflat sub îngrijirea reclamantei-pârâte, starea acestuia s-a depreciat în mod progresiv, astfel încât actele încheiate sunt anulabile, iar vătămarea produsă prin încheierea testamentului este evidentă, cât timp pârâtul-reclamant este moştenitorul legal al numitului LD, iar, prin instituirea ca şi legatar a reclamantei-pârâte i se aduc prejudicii.

Mai mult decât atât, pârâţii-reclamanţi au susţinut că testamentul în favoarea reclamantei-pârâte a fost revocat în mod expres prin manifestarea de voinţă de a întocmi un alt testament în favoarea pârâtului-reclamant GM şi, chiar şi dacă acest ultim testament este nul, valorează ca o revocare a testamentului iniţial. Aceştia au considerat că testatorul a fost lipsit de discernământ la data întocmirii actului nr. x, neavând puterea de a aprecia efectele juridice ale manifestării sale de voinţă. Astfel, numitul LD s-a aflat într-o incapacitate naturală de a dispune prin testament, sancţiunea fiind nulitatea, deoarece incapacităţile de a dispune prin testament au ca scop protecţia voinţei incapabilului şi a intereselor familiei sale.

De asemenea, pârâţii-reclamanţi au solicitat să se constate că testamentul este nul pentru lipsa consimţământului testatorului la încheierea actului, acesta fiind afectat de dol sub forma captaţiei şi sugestiei, dol săvârşit de către reclamanta-pârâtă, beneficiarul dispoziţiei testamentare, prin îndepărtarea testatorului de rude şi prieteni, abuz de influenţă şi autoritate, afirmaţii mincinoase la adresa moştenitorilor legali, înşelând buna-credinţă a defunctului, prin determinarea acestuia de dispune în sensul în care nu ar fi făcut-o din proprie iniţiativă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1038, art. 1205, art. 1214 C. civ.

În susţinerea cererii, pârâţii-reclamanţi au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei-pârâte şi proba testimonială cu 2 martori şi au depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: acte medicale (filele 39-54).

Cererea a fost timbrată cu suma de 32,83 lei, conform chitanţei depuse la dosar (fila 65).

La data de 27.03.2013, prin serviciul registratură, reclamanta-pârâtă a depus cerere precizatoare prin care a arătat că solicită anularea testamentului autentificat sub nr. x de Notarul Public DL, în principal, pentru lipsa discernământului testatorului LD la data întocmirii testamentului şi, în subsidiar, pentru vicierea de consimţământului prin dol.

La data de 09.05.2013, prin serviciul registratură, reclamanta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cerere reconvenţională, solicitând respingerea argumentelor invocate în întâmpinare şi cererea reconvenţională şi admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În motivarea cererii, reclamanta-pârâtă a arătat că apărările formulate de pârâţii-reclamanţi se bazează pe simpla descriere a unei stări de fapt şi nu contraargumentează acuzaţiile şi susţinerile potrivit cărora testatorul era lipsit de voinţă conştientă la data întocmirii testamentului autentificat sub nr. x de Notarul Public DL.

Aceasta a arătat că pârâţii, în mod voit, încearcă să denatureze realitatea, aceştia făcându-şi apariţia pentru prima dată după 15 ani în toamna anului 2010 (noiembrie) şi nu în vara anului 2010, iar acuzele cu privire la neîngrijirea defunctului sunt total nefondate şi nu corespund realităţii, aceştia neaducând nicio dovadă în sensul celor afirmate. Reclamanta-pârâtă a susţinut că pe durata cât a locuit în imobil cu defunctul – din luna aprilie 2010 şi până la plecarea din casă - acesta a fost îngrijit corespunzător, cu bună credinţă i-a fost asigurată zilnic hrana necesară, vestimentaţie curată, medicaţia adecvată, iar casa a beneficiat de anumite investiţii, acestea fiind motivele pentru care defunctul i-a solicitat să se mute în apartamentul său.

De asemenea, reclamanta-pârâtă a precizat că numitul LD s-a oferit să îi înregistreze la domiciliul său cu viză de flotant pe reclamantă şi pe patru dintre copiii săi, lucru care s-a şi întâmplat în data de 11.11.2010. A mai arătat că testatorul, fiind mulţumit de modul în care era îngrijit, nu şi-a manifestat niciodată intenţia de a-i evacua din casă, spunându-le în repetate rânduri că vor locui împreună până la sfârşitul vieţii sale.

În continuare, reclamanta-pârâtă a învederat că a fost acţionată în judecată în repetate rânduri, acţiuni pe care pârâţii le-au pierdut în totalitate şi, cu gândul de a o alunga din casă, au făcut reclamaţii la poliţie şi autoritatea pentru protecţia minorului şi adultului, dar care, în urma cercetărilor, s-au dovedit nefondate. Aceasta a susţinut că toate demersurile pârâţilor nu urmăresc decât propriul lor interes, şi anume dobândirea proprietăţii asupra apartamentului, iar îndepărtarea sa din imobil la momentul respectiv le-ar fi creat şanse egale pentru atingerea scopului.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, având în vedere că, în materie testamentară, dolul invocat de către pârâţii-reclamanţi, se înfăţişează sub forma captaţiei sau sugestiei, constând în utilizarea de manopere viclene sau frauduloase de către o persoană, cu intenţia de a câştiga încrederea testatorului şi de înşela buna sa credinţă, reclamanta a învederat că pârâţii ar fi trebuit să probeze existenţa unor asemenea mijloace dolosive, îndepărtarea de rude şi prieteni şi abuzul de influenţă şi autoritate nefiind verosimile.

De asemenea, aceasta a arătat că adevăratul scop pentru care defunctul a fost luat din casa în care a locuit a fost acela de a-l determina să încheie un testament în favoarea pârâţilor reclamanţi, înscrisul fiind întocmit la numai 21 de zile de la plecarea sa din Bucureşti.

Pe de altă parte, reclamanta-pârâtă a susţinut că nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte lipsa discernământului testatorului, actele medicale depuse demonstrând afecţiunile cardiace şi consultaţiile oftalmologice, ulterioare legatului, fără a dovedi o stare de sănătate precară, aptă să conducă la consecinţa de natură psihologică pretinsă – incapacitatea naturală, cum incorect au afirmat pârâţii.

În ceea ce priveşte presupusa revocare a testamentului de către testamentul în favoarea pârâtului GM, reclamanta-pârâtă a învederat că aceasta este irelevantă raportat la obiectul cauzei şi tardiv invocată, nefiind operantă întrucât anularea înscrisului a fost solicitată pentru lipsa discernământului testatorului la data întocmirii acestuia. A mai arătat că testamentul în favoarea sa a fost legal întocmit având la bază certificatul medico-legal nr. x emis de o comisie de specialitate din cadrul INML „Mina Minovici” care atestă că testatorul are capacitate psihică de exerciţiu păstrată la data întocmirii lui, spre deosebire de testamentul întocmit în favoarea pârâtului, care nu are la bază un astfel de document, deteriorarea cognitivă progresivă constatată la data de 08.10.2010 neputând conduce la o capacitate de exerciţiu păstrată a testatorului la aproape un an de la constatare.

De asemenea, reclamanta-pârâtă a solicitat să se constate că pârâţii-reclamanţi nu îşi exercită drepturile procesuale cu bună-credinţă, cauzându-i acesteia prejudicii materiale (imposibilitatea utilizării calităţii de legatar prin împiedicarea dispunerii de dreptul de proprietate, obligarea la cheltuieli de judecată), şi morale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 948, art. 958 C. civ. 1864, art. 115 C. pr. civ.

La data de 13.05.2013, prin serviciul registratură, pârâţii-reclamanţi au depus cerere precizatoare, prin care au arătat că nu cunosc bunurile aflate în proprietatea defunctului la data decesului, întrucât toate actele de proprietate sunt reţinute de reclamanta-pârâtă, în acest sens fiind formulate atât plângeri penale, cât şi o acţiune având ca obiect ordonanţă preşedinţială care a fost respinsă. Astfel, aceştia au evaluat provizoriu masa succesorală la suma de 1.000 lei.

De asemenea, au mai arătat că, din eroare, în cuprinsul cererii reconvenţionale s-a menţionat că cei doi pârâţi sunt soţi, aceştia fiind, în realitate, fraţi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 856, art. 948 şi art. 953 C. civ. 1864.

În susţinerea cererii, a fost depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, testamentul autentificat sub nr. x la BNP „LD” (fila 66).

La data de 13.06.2013, în şedinţă publică, reclamanta-pârâtă a depus cerere precizatoare, prin care a evaluat masa succesorală a defunctului LD la suma totală de 313.563 lei, respectiv cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, ataşând un set de înscrisuri (filele 75-87, 128-135).

În aceeaşi şedinţă, pârâţii-reclamanţi au depus cerere precizatoare prin care au evaluat masa succesorală la suma de 359.726,52 lei, respectiv cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în proporţie de 50%, ataşând un set de înscrisuri (filele 90-100, 102-124).

Prin încheierea din data de 25.07.2013, instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamanta-pârâtă, dispunând scutirea acesteia de la plata taxei în cuantum de 7.155,63 lei, a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâtul-reclamant GM, dispunând scutirea acestuia în proporţie de 50% de la plata taxei în cuantum de 7.678,27 lei, şi a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de către pârâta-reclamantă GM, în sensul eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru datorate, pentru considerentele arătate în încheiere (filele137-138).

La data de 15.08.2013, prin serviciul registratură, pârâta-reclamantă GM a formulat cerere de reexaminare a încheierii din data de 25.07.2013, la care a ataşat înscrisuri (fila 141).

Prin încheierea din data de 09.09.2013 (fila 143), instanţa a respins cererea de reexaminare.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu suma de 3.839,13 lei, conform chitanţelor depuse la dosar (filele 147, 148, 182, 183, 236-238, 10-11 – vol. II, ).

La data de 11.10.2013, la solicitarea instanţei, prin serviciul registratură, BNP „DL” a depus, în copie, testamentul autentificat sub nr. x (fila 156), certificat (fila 157), carte de identitate (fila 158).

La data de 16.10.2013, la solicitarea instanţei, INML „Mina Minovici” a depus, prin serviciul registratură, în copie: certificat medic-legal psihiatric nr. x (filele 161-162), certificat medic-legal psihiatric nr. x (fila 163), scrisoarea metodologică privind desfăşurarea expertizelor medico-legale psihiatrice (filele 164-180).

La data de 08.04.2014, la solicitarea instanţei, Municipiul Bucureşti Sectorul 1 - Biroul Autoritate Tutelară a depus, în copie: referat de anchetă socială (filele 39-40 – vol. II).

La data de 25.04.2014, la solicitarea instanţei, Municipiul Craiova – Primăria Municipiului Craiova a depus, în copie: referat de anchetă socială (fila 49 – vol. II).

În şedinţa publică din data de 09.10.2014, reclamanta-pârâtă a depus concluzii scrise (filele 280-282 – vol. II).

La data de 15.10.2014, prin serviciul registratură, pârâţii-reclamanţi au depus concluzii scrise (filele 283-288 – vol. II).

În cauză, au fost administrate: proba cu înscrisuri (filele 184-217, 218-222, 239-255, 18-21, 50-57, 58-59, 68-83, 84-98, 101-154 – vol. II), proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte şi pârâţilor-reclamanţi (filele 223-234), proba cu expertiza medico-legală psihiatrică (raport de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. x emis de INML „Mina Minovici” – filele 156-169 vol. II), fiind respinsă proba testimonială solicitată atât de către reclamanta-pârâtă, cât şi de pârâţii-reclamanţi, pentru motivele cuprinse în încheierea de dezbateri din data de 09.1.2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin testamentul autentificat sub nr. xde BNP „IRM” (fila 10), defunctul LD a dispus în favoarea reclamantei-pârâte ME, cu privire la toate bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare, ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, cu excepţia terenurilor situate în oraşul Segarcea, jud. Dolj, care au fost lăsate numitei LE, iar, în caz de deces a acesteia, numitei IDML.

De asemenea, prin testamentul autentificat sub nr. x de BNP „LD” (fila 66), defunctul LD a dispus ca întreaga avere mobilă şi imobilă care se va afla în patrimoniul său la data decesului să fie stăpânită de către pârâţii-reclamanţi GM şi GM.

Instanţa reţine că, potrivit art. 856 C. civ. 1864 (în vigoare la data întocmirii testamentelor), „orice persoană este capabilă de a face testament, dacă nu este poprită de lege”. De asemenea, aşa cum rezultă din art. 948 C. civ. 1864, condiţiile de validitate pentru încheierea oricărui act juridic sunt capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” (filele 156-169), numitul LD, decedat la data de 01.09.2012, nu a avut competenţa psihică de a încheia testamentele autentificate sub nr. x, respectiv nr. x. De asemenea, s-a reţinut că, la data încheierii celor două testamente, „se reconstituie tulburare neurocognitivă majoră cu etiologie multiplă”.

În ceea ce priveşte corelaţia dintre discernământ şi capacitate (ca şi condiţie esenţială de a încheia acte juridice), instanţa reţine că discernământul, fiind o stare de fapt, de natură psihologică, poate lipsi, chiar vremelnic, de la o persoană capabilă. Cu toate acestea, printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un consimţământ valabil, respectiv exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, se regăseşte şi cea referitoare la faptul că acesta trebuie să provină de la o persoană cu discernământ. Astfel, persoana care încheie un act juridic, chiar şi unilateral (cum este testamentul), trebuie să aibă reprezentarea efectelor juridice care se produc în baza manifestării sale de voinţă.

Instanţa apreciază că, în situaţia în care, la momentul încheierii unui act juridic, persoana nu a avut capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi a consecinţelor care rezultă din încheierea acestuia, fiind diagnosticată cu „tulburare neurocognitivă majoră cu etiologie multiplă”, cum este cazul în speţă în privinţa testatorului LD, este exclusă orice manifestare din partea acesteia săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice şi, ca atare, actul astfel încheiat este nul.

Pe cale de consecinţă, reţinând că defunctul nu avea reprezentarea consecinţelor juridice ale faptelor sale la data încheierii celor două testamente, instanţa urmează să admită, în parte, cererea principală, respectiv să admită cererea reconvenţională şi să dispună anularea testamentelor autentificate sub nr. x de BNP „IRM”, respectiv nr. x de BNP „LD”, pentru lipsa discernământului testatorului LD.

De asemenea, având în vedere că, prin testamentul autentificat sub nr. xde BNP „IRM”, reclamanta-pârâtă dobândise calitatea de legatar universal, iar acest act urmează să fie anulat, instanţa va respinge cererea reclamantei-pârâte, de constatare a calităţii sale de legatar universal, ca neîntemeiată.

Conform art. 276 C. pr. civ., când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Astfel, având în vedere soluţia care urmează a fi dată cererii principale, respectiv cererii reconvenţionale, instanţa urmează să dispună compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de către părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, cererea principală, formulată de reclamanta-pârâtă ME, cu domiciliul …, în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi GM si GM, ambii cu domiciliul ales la …..

Admite cererea reconvenţională, formulată de pârâţii-reclamanţi GM si GM.

Anulează testamentul aut. sub nr. x de BNP „DL”, pentru lipsa discernământului testatorului LD.

Anulează testamentul aut. sub nr. x de BNP „IRM”, pentru lipsa discernământului testatorului LD.

Respinge cererea reclamantei-pârâte, de constatare a calităţii sale de legatar universal, ca neîntemeiată.

În baza art. 276 C. proc. civ., compensează cheltuielile de judecată efectuate de către părţi.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Octombrie 2014.

Domenii speta