Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (o.u.g nr. 195/2002)

Sentinţă penală 277 din 25.10.2013


Dosar nr. 1077/214/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 277/2013

Preşedinte : Dumitru Cristian Bogdan

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat D.M., având ca obiect infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul nr. 561/P/2010 din data de 15.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti inculpatul D.M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 şi refuz de recoltare a probelor biologice de sânge în vederea determinării alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, ambele cu aplicarea 33 lit. a C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 30.04.2013 sub nr. unic 1077/214/2013.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în seara zilei de 22.04.2010, în jurul orelor 23,15, inculpatul D.M. a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 679, pe raza comunei Negraşi, judeţul Argeş, autoturismul marca Nissan Almera, de culoare roşie, cu nr. de circulaţie provizorie DB 012938, fără a poseda permis de conducere valabil, iar la solicitarea lucrătorilor de poliţie de a fi testat cu aparatul etilotest şi de a fi condus la o unitate sanitară în vederea prelevării de probe biologice de sânge, pentru determinarea alcoolemiei, a refuzat.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunilor, declaraţii martori Raicu Ion, N M, C F şi M Dl, declaraţii inculpat, proces-verbal din data de 23.04.2010 pentru identificarea inculpatului, adresa nr. 139415/20.05.2010 a I.P.J Argeş- Serviciul Rutier.

La termenul de judecată din data de 20.06.2013 inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 3201 C.p.p., ocazie cu care acesta a declarat că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, solicitând totodată ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Constatând îndeplinite condiţiile art. 3201 C.p.p., instanţa a încuviinţat cererea inculpatului, dispunând ca judecata să aibă loc în condiţiile textului de lege menţionat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În noaptea de 22/23.04.2010, în jurul orelor 23,15, în timp ce conducea autoturismul marca Nissan Almera, de culoare roşie, cu nr. de circulaţie provizorie DB 012938 pe DJ 679, pe raza comunei Negraşi, judeţul Argeş, inculpatul D.M. a văzut în faţa sa un echipaj al poliţiei rutiere, unul dintre poliţişti efectuând semnal regulamentar pentru a opri autoturismul.

Imediat, inculpatul a virat brusc dreapta şi a parcat autoturismul pe un podeţ, în dreptul unei gospodării.

Observând acest lucru, lucrătorii de poliţie s-au apropiat de autoturism şi i-au solicitat inculpatului pentru control documentele personale şi cele ale maşinii, lucru cu care acesta nu a fost de acord, invocând faptul că maşina era oprită.

De asemenea, poliţiştii i-au cerut inculpatului să fie testat cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat. Mai mult, s-a opus şi să se deplaseze la o unitate sanitară pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea determinării valorilor alcoolemiei, deşi i s-a adus la cunoştinţă că refuzul de a se supune testării constituie infracţiune.

Pentru a reţine situaţia de fapt mai sus expusă instanţa are în vedere declaraţiile martorilor R I, N M şi C F, care se coroborează cu recunoaşterea faptei de către inculpat.

Astfel, fiind audiat, martorul asistent Raicu Ion a precizat că în momentul când a văzut poliţiştii, inculpatul a oprit şi a parcat autovehiculul pe podeţul din dreptul gospodăriei numitului Dicu Cristel. Unul dintre lucrătorii de poliţie i-a cerut acestuia, pentru control, actele sale şi pe cele ale maşinii, însă inculpatul a refuzat, spunându-i că nu are ce să îi facă, pentru că era oprit pe podeţ şi nu pe drumul public.

Martorul a adăugat că inculpatul a refuzat atât testarea cu aparatul etilotest, cât şi deplasarea la o unitate sanitară pentru recoltarea probelor biologice de sânge, deşi i s-a adus la cunoştinţă că refuzul de a se supune testării constituie infracţiune. A mai precizat martorul şi faptul că l-a auzit pe inculpat spunând că are relaţii şi că nu are nimeni ce să îi facă.

Din declaraţia martorului N M, soţul vânzătoarei de la barul din satul Mozacu, reiese că în seara zilei de 22.04.2010 a mers la localul respectiv pentru a-şi aştepta soţia, iar cu acea ocazie l-a observat pe inculpat, alături de alte persoane, consumând vin. Martorul a specificat că inculpatul şi ceilalţi patru tineri au consumat în total cinci sticle de vin a câte un litru.

Declaraţia acestui martor se coroborează cu cea a martorului C F, care a menţionat că în seara respectivă a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul şi cu alte două persoane, P G şi P M, la un bar din comuna Negraşi, sat Mozacu. Ulterior, intenţionând să se întoarcă acasă, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său, iar ei l-au însoţit.

După ce au mers aproximativ 100 de metri, au văzut în faţă un echipaj de poliţie, moment în care inculpatul a parcat autovehiculul pe o podişcă, în dreptul unei gospodării. Agenţii de poliţie au venit la maşină şi i-au cerut inculpatului documentele, apoi i-au solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest şi în final să se deplaseze împreună la un spital pentru prelevarea probelor de sânge, însă acesta a refuzat absolut totul.

Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a negat iniţial săvârşirea faptelor, susţinând că în momentul când a fost observat de echipajul de poliţie, el împreună cu martorii MD şi C F împingeau autoturismul cu mâinile, deoarece acesta rămăsese fără benzină.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, menţinându-şi această poziţie şi cu ocazia audierii de către instanţă, în condiţiile art. 3201 C.p.p.

Potrivit adresei nr. 139415/20.05.2010 a I.P.J. Argeş- Serviciul Rutier (f. 6 d.u.p.), la acea dată inculpatul nu figura în evidenţe ca posesor de permis de conducere auto şi nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. 

În raport de cele de mai sus, instanţa apreciază că săvârşirea faptelor de către inculpat este în afara oricărui dubiu.

În drept, faptele inculpatului D.M., care în seara zilei de 22.04.2010, în jurul orelor 23,15, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 679, pe raza comunei Negraşi, judeţul Argeş, autoturismul marca Nissan Almera, de culoare roşie, cu nr. de circulaţie provizorie DB 012938, fără a poseda permis de conducere valabil, iar la solicitarea lucrătorilor de poliţie de a fi testat cu aparatul etilotest şi de a fi condus la o unitate sanitară în vederea prelevării de probe biologice de sânge, pentru determinarea alcoolemiei, a refuzat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 şi refuz de recoltare a probelor biologice de sânge în vederea determinării alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

La individualizarea pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului D.M. pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., va avea în vedere dispoziţiile părţii generale a codului, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, pericolul social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă, se reţine că la termenul de judecată din data de 20.06.2013 inculpatul a solicitat să se facă aplicarea în cauză a prevederilor art. 3201 C.p.p., având în vedere poziţia sinceră exprimată în faţa instanţei, iar la acelaşi termen de judecată instanţa a încuviinţat cererea sa, constatând îndeplinite condiţiile textului menţionat.

Ca atare, instanţa va aplica inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între limitele rezultate în urma aplicării prevederilor art. 3201 C.p.p.

Referitor la persoana inculpatului, instanţa are în vedere, în primul rând, atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul procesului şi îndrăzneala de care a dat dovadă, în scopul de a evita răspunderea penală.

Astfel, influenţarea martorilor M.D. şi C.F., care iniţial au făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului (ulterior retractându-le), denotă o periculozitate sporită din partea inculpatului. În acest sens, instanţa reţine că în declaraţia din data de 20.02.2013 (f. 32-33 d.u.p.) martorul M.D. a precizat că inculpatul i-a cerut să facă afirmaţii necorespunzătoare adevărului, pentru a-l ajuta să scape de răspunderea penală. Totodată, în declaraţia din 13.02.2013 (f. 29-31 d.u.p.) martorul C.F. a relatat că la data de 11.05.2010, în timp ce se afla la Postul de Poliţie Răscăieţi pentru a fi audiat, inculpatul i-a cerut telefonic să nu dea nicio declaraţie în cauză. Martorul a adăugat că din acest motiv a refuzat să fie audiat şi a ieşit în faţa postului de poliţie, pentru a-l aştepta pe inculpat.

Este adevărat că în cele din urmă inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, însă a procedat astfel numai cu ocazia finalizării urmăririi penale, când, luând cunoştinţă de materialul probator existent la dosar, şi-a dat seama că manifestarea unei atitudini nesincere în continuare ar fi în detrimentul său.

Mai mult, instanţa ţine seama la individualizarea pedepsei şi de faptul că inculpatul a suferit anterior o condamnare la pedeapsa amenzii penale care, chiar dacă nu poate constitui un prim termen al recidivei, reprezintă un antecedent penal, de care nu se poate face abstracţie.

În altă ordine de idei, vor fi avute în vedere circumstanţele de ordin personal ale inculpatului, astfel cum se desprind din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 13-17 dosar instanţă), respectiv faptul că este încadrat în muncă, are un copil în vârstă de 8 ani rezultat din relaţia de căsătorie cu numita D I-M-A şi este unicul sprijin al mamei sale.

În raport de cele de mai sus, instanţa apreciază că pentru reeducarea inculpatului şi pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei, aşa cum este definit de art. 52 C. pen., este necesar ca acestuia să i se aplice o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 şi 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002.

În consecinţă, în temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, în condiţiile art. 3201 alin. 7 C.p.p., va condamna pe inculpatul D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, în condiţiile art. 3201 alin. 7 C.p.p., va condamna acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de recoltare a probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Având în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunile mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză fiind aplicabile prevederile legale referitoare la concursul real de infracţiuni, conform art. 33 lit. a C. pen., instanţa va face aplicarea art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. şi va contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 71 alin. 2 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b şi c C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuşi, potrivit deciziei nr. 74/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului în interesul legii, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

În acest sens, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, instanţa va face în cauză aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a şi b C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază că scopul preventiv-educativ al acesteia poate fi atins şi fără executare în condiţii de privare de libertate. Astfel, instanţa consideră ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv pedeapsa rezultantă este de 2 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi se apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

În consecinţă, instanţa, în baza art. 861 C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 862  C. pen.

În temeiul art. 863 alin. 1 C. pen. va impune inculpatului pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

-să anunţe, în prealabil, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

-să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. 3 lit. e C. pen. va impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun vehicul (în prezent acesta deţine permis de conducere- f. 16 dosar instanţă), având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite şi modalitatea prin care inculpatul a încercat să le acopere.

Potrivit art. 359 C.p.p. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 15 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, în condiţiile art. 3201 alin. 7 C.p.p., condamnă pe inculpatul D.M., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, în condiţiile art. 3201 alin. 7 C.p.p., condamnă pe inculpatul D.M., pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de recoltare a probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Instanţa constată că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni în stare de concurs real, conform art. 33 lit. a C. pen.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, de 1 an închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen.

În baza art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 alin. 1 C. pen. impune inculpatului pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

-să anunţe, în prealabil, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

-să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 863 alin. 3 lit. e C. pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun vehicul.

Potrivit art. 359 C.p.p. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 15 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Octombrie 2013.