Contestaţie la executare, domiciliul debitorului la data formulării cererii de executare silită constituie criteriul de stabilire a competenţei teritoriale a judecătoriei, nu domiciliul înscris în contractul de credit ce formează titlul executoriu. Necesi

INSTANŢA,

Deliberând asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de  xx.xx.2018, contestatoarea A a solicitat, în contradictoriu  cu intimata B anularea tuturor actelor efectuate în cadrul dosarului de executare silită nr. X/2014, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite, iar pe fond să se constate că nu datorează nicio sumă de bani.

Cu titlu prealabil, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune față de data încheierii contractului de leasing ce reprezintă titlu executoriu, excepția perimării executării silite, precum și excepția necompetenței teritoriale a instanței de executare raportat la domiciliul contestatoarei din str. …., comuna Dragomirești Vale, jud. Ilfov, domiciliu pe care aceasta l-a avut și la data formulării cererii de executare silită.

În motivare, a arătat că în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing operațional XX din data de XX.XX.2012 s-a început executarea silită  împotriva contestatoarei și s-a dispus măsura popririi conturilor pentru un pretins debit de 16452,7 RON calculat la data de 29.09.2017 compus din 12431,23 lei debit și 4021,47 lei cheltuieli de executare.

A mai arătat debitoarea că nu rezultă că aceasta ar avea restanțe la plata unor sume de bani, neexistând nici un scadențar al plăților, curente sau restante și, de asemenea, că nu a fost niciodată contactată de cineva care să îi aducă la cunoștință existența vreunui debit.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 712 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă.

Intimata B, legal citată, a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.

În motivare, a arătat că nu a invocat contestatoarea motive pertinente care să susțină nelegalitatea procedurii de executare silită, ci s-a rezumat doar la a reda nemulțumiri legate de derularea contractului de leasing și modul de stabilire al creanței derivate din contract, apreciind că nu datorează debitul pretins.

De asemenea, a mai susținut intimata că nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, fiind luate măsuri pentru recuperarea creanței imediat după rezilierea contractului, precum și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 696 C. proc. civ. referitoare la termenul în care societatea să fi rămas în pasivitate cu privire la acte vizând executarea silită.

Cu privire la necompetența instanței care a încuviințat executarea silită, a precizat că prezumția simplă pe care se bazează regula stabilirii instanței de executare prin raportare la domiciliul/sediul debitorului poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul  deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia.

Față de împrejurarea că din răspunsul înaintat de C reiese că au fost identificate conturi ale debitoarei la această unitate bancară cu sediul central pe raza sectorului 1 București s-a apreciat că în mod corect executorul s-a adresat acestei instanțe pentru încuviințarea executării silite.

A mai arătat că actele de executare au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, iar creanța pusă în executare întrunește condițiile de a fi certă, lichidă și exigibilă.

Totodată, a învederat faptul că dispozițiile art. 120 din OUG nr. 99/2006 recunosc calitatea de titlu executoriu contractelor de leasing operațional, iar contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratelor asumată în cuprinsul prevederilor contractuale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și urm. Cod de procedură civilă, art. 632, art. 633, art. 665, art. 713 Cod de procedură civilă, respectiv art. 1270 Cod civil.

La data de 27.12.2017 a fost depusă de către contestatoare cerere de ajutor public judiciar prin care a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru stabilite de instanță prin rezoluția din data de 24.11.2017 (fila 63).

La termenul din data de 12.01.2018 s-a constatat că procedura de citare cu contestatoarea nu a fost legal îndeplinită, dispunându-se refacerea acesteia și, totodată, s-a acordat termen în vederea soluționării cererii de ajutor public judiciar la data de 26.01.2018 (fila 73), debitoarea fiind citată cu mențiunea de a îndeplini obligațiile stabilite în sarcina sa în vederea soluționării cererii de ajutor public judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea soluționării excepției necompetenței teritoriale, instanţa reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 248 alin. (1), instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În speță, urmează a fi analizată cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată, față de prevederile art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă conform cărora la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

În cazul contestației la executare, necompetenţa teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 Cod procedură civilă, întrucât părţile nu o pot înlătura.

Competenţa pentru soluţionarea unei astfel de cereri se determină conform art. 713 alin. (1) rap. la art. 650 alin. (1) Cod de procedură civilă (în vigoare la data introducerii cererii de executare silită, respectiv 08.09.2014), aparţinând instanţei de executare, adică  judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei A cu domiciliul în București, Int. …., sector 1, adresă care figurează în cuprinsul Contractului de leasing nr. XX/XX.XX.2012 ce constituie titlu executoriu (filele 92-94 dosar executare).

La data de 28.09.2017 s-au efectuat verificări de către executorul judecătoresc cu privire la domiciliul actual al debitoarei, în urma interogării DEPABD reieșind că aceasta domiciliază în str. …., sat Dragomirești-Deal (com. Dragomirești-Vale), jud. Ilfov (fila 36 dosar executare), această adresă fiind cea deținută de către contestatoare încă din anul 2012, după cum reiese din actul de identitate depus la dosarul cauzei (fila 11), deci inclusiv la data de 08.09.2014 când a fost formulată cererea de executare silită (fila 51 dosar executare).

Având în vedere că domiciliul contestatoarei se află în comuna Dragomirești-Vale, jud. Ilfov, aceeași adresă de domiciliu fiind și la data înregistrării cererii de executare silită, instanța constată că cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită este de competența Judecătoriei Buftea, urmând a se dispune declinarea cauzei în mod corespunzător.

Pentru aceste motive, având în vedere normele legale imperative menţionate mai sus care reglementează un caz de competenţă teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată, urmând să o admită şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă, să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei  Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea A cu domiciliul în …., Judeţ ILFOV în contradictoriu cu intimata B, cu sediul social în …. şi cu sediul ales în ….  în favoarea Judecătoriei Buftea.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare