Contestaţie la executare

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:****

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A III-A CIVILĂ

Dosar nr. ..........

Decizia civilă nr. ..........

Şedinţa publică din 19 iunie 2017

Instanţa constituită din:

Preşedinte : ***

Judecător:   ***

Judecător:  ***

Grefier : ***

Pe rol, soluţionarea recursului formulat de recurenta-intimată ................ împotriva sentinţei civile nr................... pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr..............., în contradictoriu cu intimaţii-contestatori ..............şi cu intimata .............., având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns, recurenta-intimată, prin avocat şi intimaţii-contestatori, prin avocat, lipsă fiind intimata ..............

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta-intimată, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat. Solicită a se observa că instanţa de fond a apreciat în mod greşit intervenţia perimării în dosarul execuţional din prezenta cauză, motivat de faptul că actele de executare nu au fost comunicate intimaţilor-contestatori, întrucât acestea s-au restituit cu menţiunea „lipsă/afişare”.

Mai arată că potrivit convenţiei de credit, împrumutaţii aveau obligaţia de a notifica băncii creditoare orice modificare a datelor acestora de contact, inclusiv în ceea ce priveşte domiciliul acestora.

Astfel arată că faţă de faptul că debitorii nu s-au conformat obligaţiei, în mod evident actele de executare au fost comunicate la domiciliul acestora indicat de aceştia în cuprinsul contractului de credit, care este de altfel şi singura adresa cunoscută a acestora.

Susţine că instanţa urmează să constate că au fost îndeplinite toate condiţiile pentru comunicarea actelor de executare şi mai mult decât atât, arată că termenul de 6 luni prevăzut de Codul de procedură civilă a fost stins, termenul de perimare s-a stins, odată cu emiterea fiecărui act nou de executare.

Pentru aceste motive şi pentru motivele indicate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului. Solicită cheltuieli de judecată şi depune la dosar dovada acestora.

Intimaţii-contestatori, prin avocat, solicită respingerea recursului, menţinerea hotărârii dată de instanţa de fond. Susţin că în mod corect instanţa de fond a apreciat că, comunicările nu au fost făcute în mod legal la domiciliul contestatorilor.

De asemenea, solicită a se observa că în timp contestatorii au efectuat mai multe plăţi către Banca Comercială Română, către Suport Colect. Precizează că înainte de a fi demarată procedura de executare silită, s-a luat legătura cu reprezentanţi ai băncii şi că aceştia aveau cunoştinţă de faptul că locuiesc pe ................... şi cu toate acestea,  toate comunicările s-au făcut pe .......................

Apreciază că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, formulând concluzii de respingere a recursului. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Tribunalul a reţinut dosarul în pronunţare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele :

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 09.11.2016, sub nr. ..................., contestatorii ..................... au formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimaţii ..............., împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. .................. al BEJA ..............., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate  perimarea executării silite în dosarul de executare nr. ................, cu consecinţa anularii tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare.

În motivarea acţiunii se arată că prin titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ..............., din data de 14.05.2008, a fost începută executarea silită împotriva contestatorilor, pentru suma de aproximativ ........... euro. Prin încheierea din data de 24.08.2010 a fost constituit dosarul de executare nr. ................., în care se precizează debitul datorat, cheltuielile de executare precum şi onorariul executorului judecătoresc.

S-a arătat de către contestatori că, în cursul celor 5 ani în care au fost efectuate acte de executare silită, singura comunicare a actelor de executare s-a făcut în anul 2016, la sfârșitul executării silite. aceştia au apreciat că actele de executare au fost  efectuate în mod nelegal, diferite procese-verbale, care deşi ar fi trebuit să-i fie comunicate şi debitorului, pentru a produce efect, au fost făcute din birou şi semnate în alb. Mai mult decât, nu este posibil ca pe o perioada de 5 ani, din 4 februarie 2011 şi până la finalul  anului 2016, să nu existe nici măcar o comunicare la adresa debitorului, respectiv municipiul Bucureşti, sectorul 5, ..........., deși această adresă a fost permanent locuită. Totodată, s-a învederat că toate actele au fost comunicate în municipiul ............., adresă care, de asemenea, a fost locuită în permanenţă, dar executorul judecătoresc susţine ca timp de 5 ani nu a găsit pe nimeni la adresă.

Contestatorii au apreciat că singurul motiv pentru care au fost făcute aceste acte, este acela ca perimarea sa nu-şi producă efectele, însă, atât timp cât ele nu au fost legal efectuate, a intervenit sancţiunea perimării. S-a mai susţinut de către contestatori faptul că cele 50 de procese-verbale la care se face referire nu au fost niciodată comunicate, la semnătura debitorului a fost menţionat „LIPSĂ” sau „AFIŞARE” - fapt care le face nevalabil efectuate, şi, prin urmare neîntrerupătoare de perimare. Întrucât creditoarea a lăsat sa treacă peste 6 luni de la îndeplinirea primului act de executare întocmit la 2011, fără să fi fost urmat de un alt act de executare până la sfârșitul anului 2016, executarea silită începută este perimată, conform art. 389 Vechiul Cod Procedura civilă.

Referitor la cesiunea de creanţă încheiată între .................. , contestatorii au arătat că aceasta nu a fost comunicată debitorului, motiv pentru care operează inopozabilitatea acestuia. Fiind vorba despre o cesiune încheiată sub imperiul vechiului cod civil, legiuitorul impunea în sarcina pârâţilor obligaţia notificării debitorului cedat, iar fata de terți, cesiunea de creanțe produce efecte numai din momentul îndeplinirii formalităților de publicitate impuse de lege.

În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 389 Vechiul Cod de procedură civilă.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri în copie.

Prin Serviciul Registratură, s-a depus întâmpinare la data de 17.11.2016, de către intimata .................. prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, intimata a invocat a invocat excepţia netimbrării, motivată de eventuala netimbrare a acţiunii şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

În ce priveşte excepţia tardivităţii, intimata a arătat că în raport de temeiul de drept aplicabil - art. 399 alin. (3) din Codul de Procedură anterior - termenul de contestaţie la executare aplicabil este cel prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) din Codul de Procedură Civilă de la 1865 aplicabil cauzei: „Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când [debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie". Executarea silită în cauză de faţă a fost demarată în anul 2011, tot atunci fiind comunicate contestatorilor şi primele acte de executare. Prin urmare, orice critici împotriva executării însăşi, manifestate pe calea unei contestaţii la executare, puteau fi formulate doar în interiorul termenului de 15 zile începând cu data de luării la cunoştinţă de primul act de executare.

Mai mult decât atât, ultimul act de executare redactat în prezenta cauză a fost întocmit la data de 06.10.2016, respectiv procesul-verbal de licitaţie. Deşi debitorul nu a înţeles să conteste un act anume din cadrul dosarului de executare silită nr. 261/2011, acesta neindicând nelegalitatea vreunui act cu precizarea motivelor care conduc la nelegalitatea documentului, chiar şi în ipoteza în care acesta înţelege să conteste ultimul act emis de către executor, procesul-verbal de licitaţie din data de 06.10.2016, prin raportare la data înregistrării contestaţiei, a solicitat instanţei de judecată să ia act că debitorul a formulat contestaţia în afara termenului reglementat de dispoziţiile legale, respectiv 15 zile de la data emiterii actului.

Intimata a invocat pasivitatea debitorilor precum şi faptul că nu s-au formulat niciun fel de critici de nelegalitate împotriva procesului-verbal de licitaţie, apărările contestatorilor vizând în exclusivitate comunicarea actelor de executare la o adresă la care nu a fost găsit niciunul dintre Contestatorii din prezenta cauză.

De asemenea, s-a solicitat de către intimată respingerea excepţiei perimării executării silite. Contestatorul se prevalează de un pretins viciu de comunicare a tuturor proceselor-verbale emise în cursul perioadei 2011-2016, considerând că acestea nu au fost comunicate în mod ilegal întrucât prezintă menţiunea „lipsă" sau „afişare". Cu toate acestea, potrivit Contractului de credit şi în conformitate cu dispoziţiile Condiţiilor Generale de Creditare - Anexă a Contractului de Credit (art. 8.1 lit. h) teza a II-a), contestatorul avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa creditorului orice modificare a datelor de contact/stare civilă etc.

În lipsa unor astfel de menţiuni din partea contestatorului, atât creditorul, cât şi executorul judecătoresc, au comunicat debitorului toate actele la adresa din ............, de altfel ultima adresă cunoscută. Mai mult decât atât, executorul judecătoresc a comunicat toate actele de procedură la adresa de domiciliu a contestatorului, motiv pentru care, instanţa de judecată urmează să constate îndeplinirea condiţiilor de comunicare a tuturor actelor de executare emise în cadrul dosarului nr. 261/2011 şi respectarea termenului de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, prin urmare, termenul de perimare fiind stins odată cu emiterea noului act de executare.

Pe fond a arătat că, în fapt, la data de 14.05.2008, între .............. şi contestator a intervenit contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare nr. ..............., prin intermediul căruia Banca a acordat debitorilor un împrumut în cuantum de ............... de Euro, acesta urmând a fi rambursat pe o perioadă de 360 de luni. Prin actul adiţional nr. 1 din data de 20.06.2008, părţile au agreat ca suma împrumutată să fie de ............ de Euro. Pentru a garanta rambursarea sumei împrumutate, Banca a instituit ipotecă de rang I asupra imobilului situat în .............., aflat în proprietatea debitorului. Având în vedere nerespectarea obligaţiilor contractuale şi văzând dispoziţiile Contractul de credit încheiat între părţi şi a Condiţiilor Generale de Creditare, la data de 08.12.2009, Banca a notificat Contestatorul ca în termen de 5 zile să achite debitul înregistrat în evidenţele sale, în caz contrar, creanţa deţinută de Bancă devenind exigibilă.

Ulterior, la data de 06.01.2010, între ............. şi intimată a fost încheiat Contractul de cesiune nr. ..........., prin care Banca a cesionat acesteia un portofoliu de creanţe certe, lichide şi exigibile, în cadrul căruia se regăsea şi creanţa împotriva contestatorului. A procedat, la data de 19.01.2010, la încunoştinţarea debitorului cu privire la perfectarea Contractului de cesiune de creanţă. Pentru opozabilitatea contractului faţă de terţi, a procedat şi la înscrierea contractului de cesiune de creanţă în ........... sub nr, ................... Notificarea a fost comunicată contestatorului chiar la adresa de domiciliu, respectiv ................. .

Ulterior Notificării din data 19.01.2010, intimata a comunicat debitorului şi alte Notificări respectiv la data de 11.11.2010 şi 01.12.2010. Prin intermediul Notificării emise la data de 01.12.2010, s-a acordat contestatorului un termen de graţie de 30 de zile în vederea achitării integrale a debitului, punându-i în vedere iminenţa demarării procedurii de executare silită în cazul refuzului de a achita debitul, cu menţiunea că notificările au fost comunicate la ambele adrese, respectiv ............., cât şi la adresa din ................. .

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 389, art. 402 alin. (1) teza finală raportat la art. 115 şi următoarele din Codul de procedură civilă de la 1865.

Prin Serviciul Registratură, s-a depus întâmpinare de către intimata ............. prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca fiind neîntemeiata si nelegala fata de probatoriul administrat in cauza, menţinerea formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr261/2011 înregistrat la Biroul Executorilor Judecătoreşti ............ şi respingerea cererii privind cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţie, intimata a invocat excepţia lipsei calității procesuale pasive ....... motivat de faptul că banca nu are legitimitate procesuală pasivă, întrucât a intervenit cesiunea de creanţe potrivit Contractului de cesiune nr. .........., în sensul că banca, în calitate de cedent, a transferat către cesionar ......... creanţele şi încasările datorate de debitorii cedaţi în baza contractelor de credit încheiate, inclusiv contractul de credit încheiat de contestatorii-împrumutați cu banca care constituie titlu executoriu, în baza căruia s-a început executarea silită. Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular care preia astfel toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa.

Pe fond, s-a arătat că potrivit contractului de credit nr. ............. care reprezintă actul prin care se individualizează obligaţia de plata a debitorilor, creditoarea deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, astfel încât este pe deplin îndreptățită să demareze procedura de recuperare a creanţei pe calea executării silite.

A fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Prin Sentinţa civilă nr. ..........., pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei ..............; s-a respins contestaţia la executare formulată în contradictoriu cu intimata ................ ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis  contestaţia la executare formulată de contestatorii ............., în contradictoriu cu intimata .................; s-a constatat perimată executarea silită efectuată în dosarul de executare nr............. al BEJA .....................

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Referitor la excepția tardivității, instanța a respins-o ca nefondată, reținând că, în cauză, nu au fost comunicate actele de executare în mod legal contestatorilor la adresa de domiciliu, astfel încât termenul de 15 zile nu a fost împlinit.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei ............. , instanța a admis-o. În procedura de executare silită, părţile sunt creditorul urmăritor care urmăreşte să-şi realizeze dreptul recunoscut prin dispozitivul hotărârii executorii şi debitorul urmărit, cel care, prin acelaşi titlu a fost obligat la predarea unui bun sau la plata creanţei. Or, .......... a cesionat anterior creanța derivând din titlul executoriu către intimata ................... , aceasta având calitatea de creditor în cauză, formulând și cererea de începere a executării silite.

Pe fond, prima instanță a reţinut că, potrivit art.389 din Codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță față de data începerii executării silite, „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”. Acest aspect a fost coroborat în speță și cu verificarea comunicării legale a actelor de executare deja efectuate către contestatori.

Or, verificând toate înscrisurile cuprinse în dosarul de executare nr.261/2011 al BEJA ................. , instanţa de fond a constatat că toate comunicările ce urmau a fi făcute contestatorilor în baza dispoziţiilor art.372 și următoarele din Codul de procedură civilă de la 1865, nu au fost efectuate în mod legal. Din 14.09.2009, respectiv 01.10.2010, contestatorii au domiciliul în .................., astfel încât instanţa a apreciat că nu se justifică de ce comunicările efectuate de executorul judecătoresc au fost trimise la adresa din mun. Alexandria, indiferent de eventualele contestații la executare promovate de către contestatori, contestații în care, de altfel, au indicat domiciliul corect, cel din București, sector 5. Faptul că au fost trimise publicațiile de vânzare la adresa din sectorul 5 nu acoperă acest viciu de procedură, întrucât este vorba exclusiv de publicațiile ce trebuie afișate la locul imobilului ce urmează a fi executat, iar nu de comunicările adresate contestatorilor.

Așa fiind, față de lipsa unor acte de executare legal întocmite pe o perioadă mai mare de 6 luni (echivalând – deci – cu lipsa totală a acestora), judecătoria a apreciat că sunt întrunite în cauză cerințele pentru incidența dispoziţiilor art.389 din Codul de procedură civilă de la 1865, urmând a admite contestația la executare și a constata perimarea executării silite.

Împotriva sentinţei de mai sus, în termen legal a formulat recurs intimata  ........... înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a Civilă  la data de  23.02.2017, prin care a solicitat modificarea în parte, în sensul respingerii ca fiind neîntemeiată a contestaţiei la executare formulată de ............., având în vedere următoarele:

Cu privire la soluţia instanţei de fond asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, a arătat că prima instanţă a considerat, în mod greşit, că se impune respingerea acestei excepţii invocate de societate, reţinând că actele de executare nu au fost comunicate în mod legal la adresa de domiciliu.

Astfel, a arătat instanţei de control judiciar faptul că primele acte de executare au fost comunicate contestatorilor încă din anul 2011, la domiciliul indicat chiar de către aceştia la momentul semnării contractului de credit.

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, potrivit Contractului de credit şi în conformitate cu dispoziţiile Condiţiilor Generale de Creditare - Anexă a Contractului de Credit (art. 8.1 lit. a) teza a II-a), contestatorul avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa creditorului orice modificare a datelor de contact/stare civilă etc.

Or în lipsa unor astfel de menţiuni din partea Contestatorului, atât Creditorul, cât şi executorul judecătoresc au procedat în mod corect la a comunica Debitorului toate actele la adresa din ......................, de altfel ultima adresă cunoscută.

Aşa cum a arătat şi cu ocazia judecăţii în fond, analizând motivele contestaţiei la executare, a opinat că se observă că cei doi Contestatori au înţeles să promoveze o contestaţie la executarea însăşi, aceştia adresând instanţei spre soluţionare critici referitoare la deţinerea de către subscrisa a unui titlu executoriu, la calitatea de mandatar a .............. de la momentul sesizării organului de executare în 2011.

Toate motivele formulate în cadrul contestaţiei vizează, în fapt, legalitatea procedurii execuţionale însăşi (şi nu legalitatea unui anumit act de executare comunicat Contestatorilor cu cel mult 15 zile înainte de promovarea contestaţiei la executare).

Prin urmare, în raport de temeiul de drept aplicabil - art. 399 alin. (3) din Codul de Procedură civilă de la 1865 - termenul de contestaţie la executare aplicabil este cel prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) din Codul de Procedură Civilă de la 1865 aplicabil cauzei: „Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când [...]debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie".

Executarea silită în cauza de faţă a fost demarată în anul 2011, tot atunci fiind comunicate Contestatorilor şi primele acte de executare, astfel cum rezultă din înscrisurile ce se află deja la dosarul cauzei.

Astfel, orice critici împotriva executării însăşi, manifestate pe calea unei contestaţii la executare, puteau fi formulate doar în interiorul termenului de 15 zile începând cu data de luării la cunoştinţă de primul act de executare.

Reiterează faptul că ultimul act de executare redactat în prezenta cauză a fost întocmit la data de 06.10.2016, respectiv procesul-verbal de licitaţie. Deşi Debitorul nu a înţeles să conteste un act anume din cadrul dosarului de executare silită nr. 261/2011, acesta neindicând nelegalitatea vreunui act cu precizarea motivelor care conduc la nelegalitatea documentului, chiar şi în ipoteza în care acesta înţelege să conteste ultimul act emis de către executor, procesul-verbal de licitaţie din data de 06.10.2016, prin raportare la data înregistrării contestaţiei, solicită instanţei de judecată să ia act că Debitorul a formulat contestaţia în afara termenului reglementat de dispoziţiile legale, respectiv 15 zile de la data emiterii actului.

Or, Contestatorul nu poate să se prevaleze de primirea procesului-verbal de licitaţie din data de 06.10.2016 pentru a contesta actele de executare anterioare sau executarea însăşi, altminteri termenul de decădere de 15 zile fiind golit de semnificaţie.

Văzând data introducerii cererii introductive de instanţă, urmează să se constate  pasivitatea debitorilor până în momentul în care executarea silită a ajuns într-o fază foarte avansată şi a solicitat admiterea excepţiei de tardivitate şi respingerea contestaţiei împotriva executării însăşi, ca fiind tardiv introdusă.

Pe fond, a expus situaţia de fapt şi a arătat, contrar susţinerilor contestatorilor, potrivit notificării anexate, a procedat, la data de 19.01.2010 la încunoştinţarea Debitorului cu privire la perfectarea Contractului de cesiune de creanţă. Pentru opozabilitatea contractului faţă de terţi, a procedat şi la înscrierea contractului de cesiune de creanţă în ........... sub nr. ............... Notificarea la care a făcut referire anterior, fiind comunicată Contestatorului chiar la adresa de domiciliu, respectiv ................. .

Ulterior Notificării din data 19.01.2010, a comunicat Debitorului şi alte Notificări respectiv la data de 11.11.2010 şi 01.12.2010. Prin intermediul Notificării emise la data de 01.12.2010, a acordat Contestatorului un termen de graţie de 30 de zile în vederea achitării integrale a debitului, punându-i în vedere iminenţa demarării procedurii de executare silită în cazul refuzului de a achita debitul. Precizează că aceste Notificări au fost transmise Contestatorului atât la adresa din ............... , cât şi la adresa din ................. . Astfel, instanţa de judecată urmează să înlăture apărările Contestatorului cu privire la încunoştinţarea încheierii contractului de cesiune de creanţă mai sus precizat.

Cu privire la soluţia dată de instanţa de fond asupra intervenţiei perimării

Cu titlu prealabil, admiţând excepţia de tardivitate a contestaţiei împotriva executării însăşi, a solicitat să se constate că lipseşte motivarea în fapt şi în drept în privinţa contestaţiei împotriva actului de executare reprezentat de procesul-verbal de licitaţie, sub acest aspect contestaţia urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

A susţinut că în mod greşit, instanţa de fond îşi întemeiază întreagă motivare pe un pretins viciu de comunicare a tuturor proceselor-verbale emise în cursul perioadei 2011-2016 considerând că acestea nu au fost comunicate în mod legal întrucât prezintă menţiunea „lipsă" sau „afişare".

A Solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile art. 389 din Codul de procedură civilă de la 1865, potrivit cărora „dacă Creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea de perima de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei".

A reiterat aspectele arătate în cadrul analizei excepţiei tardivităţii cu privire la faptul că, potrivit Contractului de credit şi în conformitate cu dispoziţiile Condiţiilor Generale de Creditare - Anexă a Contractului de Credit (art. 8.1 lit. h) teza a Ii-a), Contestatorul avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa Creditorului orice modificare a datelor de contact/stare civilă etc., precum şi faptul că, în lipsa unor astfel de menţiuni din partea Contestatorului, atât Creditorul, cât şi executorul judecătoresc, au comunicat Debitorului toate actele la adresa din ..................... , de altfel ultima adresă cunoscută.

În plus, prevederile art. 389 reglementează un termen de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a face vreo precizare cu privire la modul de comunicare a actelor de executare, iar ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Astfel, chiar dacă s-ar admite că a existat un viciu al procedurii de comunicare a actelor de executare, acest presupus viciu nu poate conduce în mod automat la anularea actelor de executare astfel comunicate, întrucât acestea au fost întocmite cu respectarea tuturor condiţiilor de valabilitate a acestora.

Totuşi, având în vedere toate documentele deja existente la dosarul cauzei, este evident că executorul judecătoresc a comunicat toate actele de procedură la adresa de domiciliu a Contestatorului, motiv pentru care, instanţa a constatat  îndeplinirea condiţiilor de comunicare a tuturor actelor de executare emise în cadrul dosarului nr. 261/2011 şi respectarea termenului de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, prin urmare, termenul de perimare fiind stins odată cu emiterea noului act de executare.

Mai mult, având în vedere existenţa pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti a dosarului nr. ............ , în care Debitorul a formulat la data de 10.01.2012 o altă contestaţie împotriva actelor emise în dosarul execuţional nr. ............... , contestaţie anulată ca netimbrată. Totodată, la data de 30.08.2011, Debitorul a înregistrat şi pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti dosarul nr. .............. al cărui obiect a fost reprezentat de contestaţia la executare ce a vizat tot dosarul de executare silită nr. .............. , contestaţie anulată pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant. In atare condiţii, Contestatorul nu se poate prevala de necunoaşterea actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. ............ , câtă vreme acesta a formulat, la data de 10.01.2012, o altă contestaţie la executare împotriva actelor din acelaşi dosar execuţional.

Faţă de toate motivele mai sus arătate, precum şi faţă de faptul că, în cauză, au fost efectuate acte de executare la intervale de timp ce nu depăşesc termenul de 6 luni prevăzut de Codul de procedură civilă aplicabil, rezultă în mod evident că perimarea nu a operat, motiv pentru care actele de executare nu pot fi anulate.

In concluzie, solicită admiterea prezentului recurs, cu consecinţa modificării în totalitate a Sentinţei Civile nr. ........... pronunţată în şedinţa publică din data de 12.01.2017 de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în sensul respingerii contestaţiei la executare, în principal, ca fiind tardiv formulată; în subsidiar, în măsura în care se va trece peste excepţia tardivităţii, ca neîmtemeiată.

În drept, dispoziţiile art. 402 alin. (2) raportat la art. 115 şi următoarele din Codul de procedură civilă de la 1865.

Totodată a solicitat şi obligarea intimaților-contestatori la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

În dovedirea apărărilor ce preced, proba cu înscrisuri.

 Intimata ................., a formulat întâmpinare

la recursul formulat de ................. impotriva sentinţei civile nr............ pronunţata de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

A solicitat, având în vedere dispozitivul sentinţei atacate cât şi art. 36 din Codul de procedură civilă, în sensul în care calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecaţii, existenţa sau inexistenta drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond", să se menţină ca temeinice şi legale dispoziţiile instanţei de fond privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a băncii, motivat de faptul că banca nu are legitimitate procesuală pasivă întrucât a intervenit cesiunea de creanţe potrivit contractului de cesiune nr. .............., în sensul că banca, în calitate de cedent, a transferat către cesionar ................ creanţele şi încasările datorate de debitorii cedaţi în baza contractelor de credit încheiate, inclusiv contractul de credit, încheiat de contestatorii-împrumutaţi cu banca, care constituie titlu executoriu în baza căruia s-a început executarea silită.

În susţinerea celor de mai sus, a învederat instanţei că, prin Decizia nr. 2438 din data de 17.09.2008, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia Comercială a constatat că "...art. 11 si 13 din Legea nr. 58/1998 reglementează activităţile pe care băncile le pot desfăşura, activităţi printre care se numără şi cele efectuate de operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile necesare desfăşurării activităţii. Or, creanţele reprezintă bunuri mobile incorporale care pot face obiectul actelor juridice translative, respectiv pot fi transmise pe calea unor contracte specifice, cum ar fi si contractul de cesiune de creanţă (dar nu numai). Pe de altă parte nu exista nicio prevedere legală sau reglementară care să instituie numai anumite modalităţi de recuperare a creanţelor sau care să excludă încheierea unor contracte de cesiune de creanţă, astfel încât creditorul, indiferent că este sau nu o bancă, poate recurge la orice modalitate legală de încasare/recuperare a creanţei sale. De altfel, dreptul băncilor de a efectua operaţiuni de cesiune de creanţă este expres prevăzut şi reglementat în acte normative specifice domeniului bancar, respectiv în Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar şi Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum, iar acestea se bazează pe dispoziţiile generale ale Legii bancare nr.58/1998. Banca Naţionala a României, prin Direcţia de Reglementare si Autorizare, conform adresei nr. IH/2/3358/04.06.2007 a precizat că: „transmiterea (prin intermediul cesiunii de creanţă) a unei creanţe rezultate dintr- o facilitate de credit acordate de instituţia de credit unei persoane fizice sau juridice, reprezintă pentru respectiva instituţie de credit un aspect accesoriu al activităţii de creditare şi nu necesită o autorizare distinctă în baza prevederilor art. 18 din OUG nr. 99/2006. Apreciem că acelaşi raţionament se aplică şi în cazul dispoziţiilor din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată". Prin urmare, nefiind vorba de o cauza a cesiunii prohibită de lege, nu sunt aplicabile, referitor la motivele de nulitate invocate, prevederile art.948, art.966 si art.968 din Codul civil."

Concluzionând, băncile pot efectua orice alte activităţi ori operaţiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fără a fi necesară includerea lor în autorizaţia acordată, deci inclusiv operaţiuni de recuperare a creanţelor care se pot concretiza şi în contracte de cesiune de creanţă prin care se urmăreşte încasarea sau recuperarea unor creanţe neperformante.

Potrivit art. 1568 din Codul civil, cesiunea de creanţa transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul (banca) le are în legătură cu creanţa cedată, inclusiv drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii creanţei cedate, fără a fi necesar consimţământul debitorului.

> Totodată, in completarea celor de mai sus, invederează instanţei si Decizia nr.3/14.04.2014 a înaltei Curii de Casaţie si Justiţie prin care completul sesizat pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent a statuat ca caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare si atât timp cat legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa insasi a devenit executorie, astfel incat atributul executorialitatii nu se constituie intr-un aspect de drept procesual, ci a devenit o calitate a creanţei care se transmite prin cesiune.

In continuare înalta Curte de Casaţie si Justiţie sublinieaza ca art. 120 din OUG nr.99/2006 aprobata cu modificări si completări prin Legea nr.77/2007 nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu in considerarea persoanelor semnatare ale unor contracte, ci a naturii respectivelor convenţii.

Modificarea părtilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular care preia astfel toate drepturile pe care cedentul le avea in legătura cu creanţa.

Menţinerea formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr261/2011 înregistrat la Biroul Executorilor Judecătoreşti .............. .

Pe fond, a arătat istoricul raporturilor juridice între părţi, a învederat cesiunea de creanţă susţinând că recurenta creditoare este îndrituită a se îndrepta împotriva contestatorilor-debitori pentru a recupera creanţa certă, lichidă şi exigibilă, necondiţionat de starea juridică a debitorului principal, mai ales că vizează o creanţă care rezultă fără niciun dubiu dintr-un titlu executoriu reprezentat de contractul de credit, cu un conţinut determinat referitor la întinderea obligaţiei.

În consecinţă să se menţină dispoziţiile privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ....... cât şi respingerea contestaţiei la executare formulată împotriva .........., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei respingerea contestaţiei la executare ca fiind neîntemeiată şi nelegală faţă de probatoriul administrat în cauză.

Intimaţii ............ au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea dispoziţiilor instanţei de fond, invocând excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii recursului, excepţie respinsă ca neîntemeiat în şedinţa publică din 22.05.2017, cum rezultă din încheierea de şedinţă întocmită cu acest prilej filele 69, 70).

Asupra recursului, cu privire la susţinerile recurentei, potrivit cărora instanţa de fond ar fi respins in mod eronat excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare, solicită sa fie respinse ca neîntemeiate. Invocarea excepţiei tardivităţii a fost eronată, dat fiind faptul că instituţia perimării executării silite începe să opereze abia după trecerea unei perioade de cel puţin 6 luni de la data la care a fost demarata. O interpretare conform căreia invocarea perimării se poate face doar in termenul de 15 zile de la data începerii executării silite ar fi de natura sa deturneze perimarea de la finalitatea si scopul pentru care a fost reglementata legislativ.

Au solicitat respingerea recursului formulat împotriva soţilor ............, ca neîntemeiat. Au apreciat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că actele de executare au fost comunicate cu rea-credinţă la adresa din ................., în condiţiile în care debitorii au informat banca despre schimbarea domiciliului, ba mai mult banca avea cunoştinţă despre acest fapt din momentul în care plata ratelor se făcea la ghişeu, plătitorul legitimându-se în faţa funcţionarului bancar cu cartea de identitate. Astfel, au apreciat că instanţa de fond în mod corect a reţinut că actele de executare au fost comunicate cu încălcarea dispoziţiilor legale la un fost domiciliu al debitorilor, în aceste condiţii procese-verbale de licitaţie comunicate la o altă adresă decât cea din buletin sunt nule de drept.

Pe cale de consecinţă, au susţinut că, un act de executare, făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale nu este de natură să întrerupă cursul perimării executării, întrucât principalul efect al nulităţii este acela de a repune părţile în situaţia anterioară, ca şi când nu ar fi fost niciodată emis.

Pe parcursul efectuării acestui dosar de executare, care exista de peste 5 ani, singura comunicare a actelor de executare s-a făcut în anul 2016, la sfârşitul executării silite. După această dată, dacă se va analiza dosarul de executare BEJA ................ , a efectuat numai acte de executare nelegale, diferite procese-verbale, care ar fi trebuit sa-i fie comunicate şi debitorului pentru a produce efect, ele au fost făcute din birou şi semnate în alb. Nu este posibil ca pe o perioada de 5 ani, din 4 februarie 2011 şi până la finalul anului 2016, să nu existe nici măcar o comunicare la adresa debitorului, respectiv municipiul ................ deşi aceasta adresă a fost permanent locuită. Mai mult, reaua-credinţă a creditorului, exprimată prin acţiunile şi actele emise de executorul judecătoresc, reiese şi din faptul că toate actele au fost comunicate în ................ , adresa care, de asemenea, a fost locuită în permanenţă, dar aşa cum va reieşi si din înscrisurile ce vor fi depuse împreuna cu prezent; executorul,judecătoresc susţine ca timp de 5 ani nu a găsit pe nimeni la adresa.

Au susţinut că s-a acţionat cu rea-credinţă şi datorită faptului că Banca a cunoscut în permanenţă faptul că domiciliul debitorilor nu mai este în municipiul Alexandria şi cu toate acestea a înţeles să „comunice" toate actele de executare la adresa, care oricum a fost locuita in permanenta.

Intimaţii-contestatori au învederat că singurul motiv pentru care au fost făcute aceste acte, este acela ca perimarea să nu-şi producă efectele, însă atât timp cât ele nu au fost legal efectuate - ca să producă efecte ar fi trebuit să fie atât semnate cât şi comunicate debitorului –au apreciat că a intervenit sancţiunea perimării. Au expus motivele contestaţiei la executare arătate la fond, cu privire la modul de comunicare a actelor de procedură şi au susţinut că, întrucât creditoarea a lăsat sa treacă peste 6 luni de la îndeplinirea primului act de executare întocmit la 2011, fără să fi fost urmat de un alt act de executare până la sfârşitul anului 2016, executarea silită începută este perimată, conform art. 389 din Codul de Procedură Civilă de la 1865; de la data primului proces-verbal, creditoarea a lăsat să treacă o perioadă de aproximativ 5 ani, fiind îndeplinit termenul de 6 luni prevăzut de lege.

Aşadar, datorită împlinirii termenului de perimare de 6 luni, au susţinut că se impune desfiinţarea tuturor actelor de executare îndeplinite în cauza, atât cele încheiate anterior expirării termenului, cât şi cele ulterioare.

Pentru aceste motive au solicitat respingerea recursului, să se constate că a intervenit sancţiunea perimării executării silite şi, pe cale de consecinţă, să se dispună desfiinţarea tuturor formelor de executare ale creditoarei, având în vedere că de la data de 02.02.2011, respectiv momentul constituirii primului act de executare, şi până la data de 09.08.2016, când a fost încheiat ultimul proces-verbal în discuţie, creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni fără a îndeplini acte legale de executare.

În drept: art. 389 din Codul de procedură civilă de la 1865.

În dovedire au solicitat proba cu înscrisuri.

În şedinţa publică din 22.05.2017, intimaţii contestatori au invocat excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active, excepţii respinse ca  neîntemeiate, la acelaşi termen de judecată, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de şedinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că recurentul a criticat sentința, sub două aspecte: prima critică vizează nelegala respingere a excepţiei tardivităţii, motivat de faptul că a fost depăşit termenul de 15 zile de la comunicarea primului act de executare, iar cea de-a doua, vizează soluţia pe fond, respectiv netemeinicia şi nelegalitatea admiterii contestaţiei la executare, motivat de faptul că nu a intervenit perimarea executării.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, legat de modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii, tribunalul constată că este neîntemeiat, în raport de actele dosarului de executare.

În mod corect prima instanţă a reţinut că actele de executare nu au fost comunicate în mod legal contestatorilor, la adresa de domiciliu. Este adevărat că, potrivit clauzelor contractului de credit ce constituie titlu executoriu, debitorii aveau obligaţia de informare, inclusiv în ceea ce priveşte schimbarea domiciliului, însă în cadrul procedurii de executare silită, cu minime diligenţe se putea identifica adresa actuală, corectă a debitorilor, astfel încât comunicarea actelor să fie făcută cu respectarea dispoziţiilor legale. Cum actele de executare au fost comunicate la o altă adresă decât cea la care locuiesc debitorii, în realitate nu a existat o comunicare a actelor de executare, astfel că nu se poate stabili momentul de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru formularea contestaţiei.

Pe de altă parte, singurul motiv de contestaţie invocat este perimarea executării, ori aceasta poate fi solicitată pe tot parcursul executării, având în vedere că, în raport de dispoziţiile art. 389 din Codul de procedură civilă, aceasta poate interveni oricând, pe parcursul executării, iar termenul de 15 zile începe să curgă de la data la care partea interesată, în speţă contestatorii intimaţi, au avut cunoştinţă de intervenirea perimării, moment care nu a fost stabilit în cauză.

În consecinţă, tribunalul constată introducerea în termenul de 15 zile a contestaţiei la executare, iar soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, vizând soluţionarea contestaţiei pe fond, tribunalul reţine că soluţia de admitere a contestaţiei la executare, motivat de faptul că a intervenit perimarea executării, a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii din următoarele considerente:

Din dosarul de executare nr. ........... pe rolul BEJA ............ se reţine că s-au făcut acte de executare, pe tot parcursul executării. Necomunicarea legală a acestora, către debitor, are ca efect împiedicarea curgerii termenului de decădere de 15 zile în cadrul căruia se poate formula contestaţie la executare, cu consecinţa posibilităţii formulării contestaţiei la executare împotriva actelor de executare necomunicate legal. Astfel cum corect a arătat recurenta, art. 389 din Codul de procedură civilă de la 1865 condiţionează intervenirea perimării de neîndeplinirea unui act de executare în termen de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare, ori comunicarea actelor efectuate nu reprezintă, în sine, acte de executare, ci dovada încunoştinţării debitorului cu privire la actele de executare efectuate; comunicarea actelor de executare sunt acte procedurale şi nu acte de executare, astfel că perimarea nu intervine în lipsa comunicării actelor mde executare ci în lipsa efectuării unui act de executare. Perimarea executării este un incident, o excepţie de la regulă, astfel că este de strictă interpretare şi nu poate fi extinsă, prin asemănare la alte situaţii neprevăzute de textul de lege.

Pe de altă parte, prin cererea de executare silită, recurenta creditoare ............... a solicitat executarea silită prin două modalităţi: executarea silită imobiliară şi executarea silită prin poprire (vol. I dosar executare – dosar Judecătoria Sectorului 5).

La data de 21.06.2011, în dosarul de executare a fost emisă adresă de înfiinţare a popririi la terţul poprit .............., iar la data de 06.07.2011 la terţul poprit .....................

Terţul poprit .................... a comunicat executorului, cu adresa din 30.06.2011, că debitorul .................. are conturi deschise la această bancă, motiv pentru care s-a luat măsura indisponibilizării, întrucât la acel moment nu existau fonduri în conturile poprite. În mod similar s-a comunicat existenţa conturilor debitoarei ................, de către aceeaşi bancă, cu adresa din 19.07.2011, cu menţiunea că s-a luat măsura indisponibilizării sumelor aflate în conturile acesteia până la concurenţa sumelor cuprinse în titlul executoriu, respectiv ........... lei + .............. euro, iar plata sumei de ................ lei a fost efectuată la data de 14.07.2011(vol. I dosar executare – dosar Judecătoria Sectorului 5).

Prin urmare, din coroborarea adreselor de înfiinţare a popririi de confirmările terţului poprit de indisponibilizare a sumelor aflate în conturile debitorilor, tribunalul constată că în speţă executarea silită nu a fost efectuată exclusiv prin modalitatea urmăririi silite imobiliare, ci şi prin poprire.

Potrivit art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, poprirea se înfiinţează fără somaţie prin adresă comunicată terţului poprit, iar potrivit art. 390 din acelaşi act normativ, dispoziţiile art. 389 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 389 din Codul de procedură civilă, ce reglementează perimarea executării silite, nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie.

În raport de textele de lege menţionate, instanţa reţine că executării silite ce se efectuează în dosarul de executare nr. 261/2011 nu i se aplică dispoziţiile art. 389 din Codul de procedură civilă, iar executarea silită nu se perimă, având în vedere că executarea silită a s-a efectuat şi prin înfiinţarea popririi. În consecinţă, în mod greşit prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 389 din Codul de procedură civilă şi a constatat intervenirea perimării executării silite, întrucât textul citat nu are aplicabilitate în cauză.

Tribunalul reţine că, deşi nu în mod expres, ca şi motiv de contestaţie la executare, însă în motivarea acesteia, contestatorii-intimaţi au invocat lipsa comunicării cesiunii de creanţă. Însă, lipsa comunicării cesiunii de creanţă nu are drept consecinţă anularea executării silite ori a actelor de executare silită, ci, cel mult, inopozabilitatea cesiunii până la aducerea la cunoştinţa debitorului într-una din formele prevăzute de lege. În aceste condiţii, în lipsa comunicării, debitorul, până la data încunoştinţării, face plata valabilă către creditorul iniţial, fără să mai poată fi urmărit, pentru sumele achitate acestuia, de către creditorul cesionar. Or, în speţă, debitorii nu au făcut dovada că s-au aflat într-o asemenea situaţie. Lipsa comunicării cesiunii de creanţă nu conduce la nulitatea actelor de executare, nefiind o nulitate expresă, ori absolută, iar debitorii nu au făcut dovada existenţei unei vătămări cauzate de lipsa comunicării cesiunii de creanţă, de natura să nu poată fi înlăturată decât prin anularea executării silite. De altfel, nici după ce au avut cunoştinţă de cesiunea de creanţă, debitorii nu au achitat voluntar debitul creditorului cesionar, după cum, nici anterior nu au achitat acest debit către creditorul cedent. Prin urmare acest motiv de contestaţie la executare nu este întemeiat.

Faţă de cele reţinute, având în vedere că soluţia de admitere a contestaţiei la executare, motivat de intervenirea perimării, a fost dată cu aplicarea greşită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, pentru motivele expuse, în temeiul art. 312 alin 1-3 din Codul de procedură civilă de la 1865, va admite recursul şi în consecinţă va modifica în tot sentinţa recurată, în sensul că respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că intimaţii-contestatori au pierdut procesul, că sunt în culpă procesuală, precum şi cererea recurentei,însoţită de dovezi, va obliga intimaţii la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de ............ lei, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul formulat de recurenta-intimată ............ împotriva sentinţei civile nr............... pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr................., în contradictoriu cu intimaţii-contestatori ................. şi cu intimata ............. şi în consecinţă:

Modifică în tot sentinţa recurată, în sensul că respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Obligă intimata la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de .................. lei – onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.06.2017.

Preşedinte***

Judecător, ***

Judecător,***

Grefier,

  ***

Red/Tehnored. I.V.I.

2 ex/01.08.2017 .

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti

Jud. fond: ****

Domenii speta

Spete similare