Anulare forme pentru suma care a fost executata ulterior altei somatii de executare

Decizie 1444 din 18.12.2019


Asupra apelurilor civile de faţă;

Prin încheierea nr. X/18.09.2019, pronunţată de Judecătoria Balş, în dosar nr. X/311/2019, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul D M (CNP – ), domiciliat în comuna B, sat B, jud. O, în contradictoriu cu intimata B F, domiciliată în S, str. , jud. O.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Prezenta încheiere se va comunica B.E.J. V C, la data rămânerii definitive.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că, în fapt, prin sentinţa civilă nr. X din data de 14.07.2017 a Judecătoriei Balş, pronunţată în dosarul nr. X/184/2015, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. X/2018 a Tribunalului Olt a fost admisă acţiunea intimatei B F împotriva contestatorului D M, acesta fiind obligat să-i permită trecerea din drumul public (DJ 42) către terenul de 1649 mp situat în comuna B, satul M, jud. O, în T X P X/1, X, pe aleea de 128 mp amplasată pe terenul său situat în T X P X, 37, delimitată prin punctele A, B, C, 23, 24 şi 2, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, cu obligaţia pentru aceasta de a-i plăti contestatorului lunar suma de 10,45 lei reprezentând valoarea prejudiciului suferit de pârât prin folosirea de către reclamantă a căii de acces. De asemenea, contestatorul a fost obligat să-i plătească intimatei suma de 835 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi suma de 500 lei cheltuieli de judecată în faza procesuală a apelului.

Prin încheierea din data de 18.06.2018 emisă de B.E.J. V C a fost admisă cererea intimatei de executare silită şi s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită. Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul X/184/2018 a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite.

Prin încheierea nr. X din data de 26.06.2018 emisă de B.E.J. V C a fost stabilită suma de 2120 lei ce reprezintă cheltuieli de executare silită compusă din suma de 1800 lei reprezentând onorariu recuperare debit şi 320 lei reprezentând alte cheltuieli.

Prin Încheierea definitivă nr. X/27.11.2018 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul civil nr.X/311/2018, instanţa a admis în parte contestaţia debitorului D M în dosarul execuţional de mai sus şi i-a redus cheltuielile de executare de la suma de 2.120 lei la suma de 453,5 lei.

În data de 04.02.2019 B.E.J. V C a emis către BRD o adresă, solicitând înfiinţarea popririi asupra conturilor deschise de către debitorul contestator la acest eventual terţ poprit pentru acoperirea sumei totale de 3.455 lei –f.30, cu răspunsul de la f.32 din dosar şi către Casa Judeţeană de Pensii O pentru acoperirea aceleiaşi sume totale din care 1335 lei debit principal şi 2120 lei cheltuieli de executare – f.31.

S-a constatat însă că executorul judecătoresc nu a ţinut cont la data emiterii acestor adrese de înfiinţare poprire de faptul că prin Încheierea definitivă nr. X/27.11.2018 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul civil nr. X/311/2018, instanţa a admis în parte contestaţia debitorului D M în dosarul execuţional de mai sus şi i-a redus cheltuielile de executare de la suma de 2.120 lei la suma de 453,5 lei astfel că poprirea ar fi trebuit înfiinţată doar pentru suma totală de 1788,50 lei din care 1335 lei debit şi 453,5 lei cheltuieli de executare..

În data de 19.03.2019  B.E.J. V C a revenit cu adresa de înfiinţare a popririi, solicitând terţului poprit Casa Judeţeană de Pensii O să diminueze poprirea înfiinţată faţă de contestator până la concurenţa sumei de 1.788,50 lei – f35, iar către BANCA B să procedeze la deblocarea conturilor contestatorului – f.36.

Prin prezenta cerere, contestatorul a solicitat să dispună anularea adresei de înfiinţare a popririi pe pensia acestuia din data de 04.02.2019, însă având în vedere că doar suma de debitat menţionată în adresă, respectiv 3455 lei în loc de 1.788,50 lei a fost greşită – element intrinsec şi pentru care executorul a făcut revenire cu adresa din 19.03.2019 către terţul poprit pentru suma corectă de 1.788,50 lei, instanţa constată ca fiind neîntemeiat acest motiv de contestaţie.

S-a constatat de asemenea că executorul judecătoresc a revenit cu adresa de înfiinţare a popririi la data de.19.03.2019 şi către BANCA B solicitându-i să procedeze la deblocarea conturilor contestatorului – f.36.

Având în vedere şi faptul că prin Încheierea definitivă nr. X/27.11.2018 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul civil nr. X/311/2018, care are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, a fost admisă doar în parte contestaţia debitorului, menţinând executarea silită faţă de acesta în dosarul execuţional nr.X/2018, instanţa a respins contestaţia, ca neîntemeiată.

A respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin.1 Cpc. Instanţa a apreciat că debitorul contestator nu are o culpă procesuală în acest dosar, având în vedere faptul că adresa de înfiinţare a popririi din 04.02.2019 i-a fost comunicată la data de 15.03.2019, iar executorul judecătoresc a făcut revenire la adresa de înfiinţare abia la 19.03.2019, chiar în ziua înregistrării contestaţiei la instanţă, deşi încheierea prin care a fost admisă în parte contestaţia era executorie pentru BEJ.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel contestatorul D M, pe care o consideră nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

În baza dispoz. art. 470 Cod procedură civilă solicită admiterea apelului şi pe fondul cauzei, să se admită contestaţia la executare urmând să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care a fost nevoit să le facă atât la instanţa de fond cât şi în apel, soluţia pronunţată de instanţa de fond, respectiv respingerea contestaţiei ca neîntemeiată fiind o soluţie total greşită pentru următoarele considerente:

A solicitat prin cererea depusă la instanţă să se dispună anularea deciziei de înfiinţare a popririi emisă de BEJ V C şi anularea formelor de executare cu motivarea că prin încheierea nr. X/27.11.2018 pronunţată în dosarul nr. X/311/2018 s-a admis contestaţia sa şi s-a anulat încheierea nr. X/26.06.2018 reducându-se cheltuielile la suma de 453,5 lei. Contestaţia a fost formulată deoarece executorul judecătoresc stabilise cheltuieli de executare în cuantum de 2120 lei, sumă care nu rezulta de nicăieri şi care a fost redusă aşa cum a arătat mai sus de Judecătoria Balş la suma de 453,5 lei.

La scut timp, respectiv în luna martie 2019 a constatat că pensia i-a fost diminuată întrucât avea o reţinere de 199 lei iar pe data de 15.03.2019 a primit o înştiinţare de la BEJ V C prin care era anunţat că are de plată suma de 3455 lei pe care a contestat-o prin prezenta cerere deoarece era vorba de acelaşi dosar de executare, de acelaşi executor judecătoresc, de acelaşi titlu executoriu, însă suma era diferită, respectiv 3455 lei, mult mai mare decât prima sumă ce fusese deja anulată de instanţă.

Menţionează instanţa că executarea silită a fost menţinută în dosarul nr. X/2018 în condiţiile în care instanţa a admis în parte contestaţia debitorului. Soluţia este o greşeală majoră din partea judecătorului care a analizat cauza deoarece nu a studiat că prima instanţă a admis contestaţia şi a redus cheltuielile de executare de la suma de 2120 lei la suma de 453,5 lei, sumă pe care o mai avea de achitat fiind reprezentată de 1335 lei debit şi 453,5 lei cheltuieli de executare. În total suma era de 1788,50 lei pe care între timp a achitat-o integral. Nu explică instanţa de unde vine suma de 3455 lei (sumă pe care executorul nu a precizat-o nici măcar în primul dosar de executare), nu cere relaţii la executorul judecătoresc care şi-a recunoscut greşeala dar care a precizat că nu poate să anuleze singur formele de executare,  vorbind personal cu acesta înainte de a formula contestaţia, acesta fiind şi motivul pentru care s-a adresat instanţei de judecată.

Solicită să se constate că nu poate fi executat de 2 ori pentru aceeaşi sumă, că nu rezultă de unde executorul a adăugat la debitul de 1335 lei această diferenţă până la suma de 3455 lei, să se constate că apelul este fondat şi să se dispună admiterea acestuia, pe fondul cauzei să sec admită cererea de chemare în judecată urmând să fie obligată intimata şi la plata cheltuielilor efectuate la instanţa de fond cât şi în apel.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel şi intimata B F, pe care o consideră nelegală şi netemeinică şi pentru care solicită admiterea apelului în sensul obligării debitorului contestator la plata cheltuielilor de judecată, respectiv, a sumei de 500 lei onorariu avocat, pentru următoarele motive:

În fapt, a fost chemată în judecată, în calitate de intimată, de contestatorul Dincă Marian în prezenta cauză.

Deşi contestaţia a fost respinsă, instanţa în mod nelegal a respins cererea sa de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, sub motivaţia că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 453 alin. 1 Cod procedură civilă.

În acest sens, instanţa a apreciat că debitorul contestator nu are culpă procesuală întrucât adresa de înfiinţare a popririi i-a fost comunicată 19.03.2019, chiar în ziua înregistrării contestaţiei la instanţă.

Însă instanţa nu a ţinut seama de faptul că debitorul contestator nu a formulat nicio cerere prin care să solicite lămuriri de la BEJ V C înainte de a depune contestaţia la instanţă.

Astfel, este mai mult decât evident că, atâta vreme cât debitorul contestator nu a solicitat lămuriri de la BEJ V C cu privire la situaţia debitului şi a înţeles să formuleze contestaţie la executare, apreciază că acesta are culpă procesuală în prezenta cauză, motiv pentru care solicită admiterea apelului, obligarea debitorului contestator la plata cheltuielilor de judecată pe care a fost nevoită să le suporte, respectiv 500 lei onorariu avocat.

Solicit judecarea în temeiul art. 223 alin 3 Cod procedură civilă.

Faţă de apelul promovat de intimata B F, apelantul contestator D M a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului şi obligarea intimatei  pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care a fost nevoit să le suporte cu prezentul apel, pentru următoarele motive:

Solicită apelanta să se admită apelul declarat împotriva încheierii X/18.09.2019 pronunţată în dosarul nr. X/311/2019, întrucât nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, deşi contestaţia a fost respinsă invocându-se că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată trebuia admisă de instanţă.

Consideră că hotărârea sub acest aspect este temeinică şi legală deoarece nu este culpa sa procesuală, că executorul judecătoresc a emis în acelaşi dosar execuţional o altă somaţie de plată, iniţial fiind stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 2120 lei, sumă care în mod corect a fost redusă de instanţă la suma de 453,5 lei. Aşa cum a arătat în cuprinsul dosarului în luna martie 2019 a constatat că pensia i-a fost diminuată cu o reţinere de 199 lei iar la data de 15.03.2019 a primit o înştiinţare de la BEJ V C prin care era anunţat că are de plată suma de 3455 lei pe care a contestat-o prin contestaţia la executare ce face obiectul dosarului prezent întrucât în condiţiile în care instanţa a admis în parte contestaţia debitorului şi a redus cheltuielile de la suma de 2120 lei la suma de 453,5 lei, nu s-a explicat de unde provine suma de 3455 lei, executorul judecătoresc recunoscând greşeala în faţa sa, însă a precizat că nu poate să anuleze singur formele de executare, îndemnându-l să formuleze contestaţia în instanţă, lucru pe care l-a şi făcut cu motivarea că nu poate fi executat de 2 ori pentru aceeaşi sumă, că nu rezultă de unde a adăugat executorul la debitul de 1335 lei această diferenţă până la suma de 3455 lei, subsemnatul neavând nicio culpă procesuală în această cauză, culpa aparţinându-i în totalitate executorului judecătoresc care a emis formele de executare fără să studieze hotărârea judecătorească din acelaşi dosar de executare prin care s-a redus cuantumul cheltuielilor stabilite iniţial de executorul judecătoresc.

Prin urmare, apreciază că nu este culpa sa în promovarea prezentei acţiuni, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat de către apelantă, ca neîntemeiat.

Solicită, de asemenea, obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe care a fost nevoit să le facă cu prezentul apel.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul-contestator D M, acesta este fondat, pentru cele ce vor fi arătate în continuare:

Prin Încheierea de şedinţă nr. X/27.11.2018 pronunţată în dosarul nr. X/311/2018 a fost admisă contestaţia la executare formulată de debitorul D M în dosarul de executare nr. X/2018, fiind anulată în parte încheierea executorului judecătoresc nr.X/26.06.2018 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, în sensul reducerii cheltuielilor de executare stabilite, de la suma de 2120 lei, la suma de 453,5 lei, reprezentând onorariu executor în sumă de 133,5 lei, aferent executării cheltuielilor de judecată şi 320 lei onorariu pentru notificarea şi comunicarea actelor de procedură. În privinţa onorariului pentru punerea în posesie, instanţa a reţinut că nu poate fi considerat ca inclus în onorariul stabilit pentru executarea debitului de 1800 lei, fiind necesară menţionarea lui separată pentru a se putea exercita controlul de legalitate.

Prin Încheierea executorului judecătoresc din data de 20.12.2018 s-a dispus completarea încheierii anulate în sensul că onorariul de executare în cuantum de 1800 lei, stabilit prin încheierea nr.X din 26.06.2018 reprezintă onorariu de executare cu privire la „permiterea reclamantei să aibă acces pe drumul public DJ42 către terenul în suprafaţă de 1649 mp situat în localitatea B, sat M, jud. O”. Totodată, s-a precizat că, pentru recuperarea cheltuielilor de judecată nu a fost perceput onorariu de executare.

Din moment ce s-au stabilit prin Încheierea de şedinţă nr. X/27.11.2018 cuantumul onorariului şi activitatea pentru care acesta a fost perceput, anulându-se o parte a onorariului pentru imposibilitatea exercitării controlului legalităţii, încheierea din data de 20.12.2018 a executorului judecătoresc aduce atingere autorităţii de lucru judecat, în contextul în care acesta a procedat la înlocuirea dispoziţiei anulate de către instanţa de judecată cu privire la onorariul pentru obligaţia de a face şi la invalidarea aspectelor judecată în legătură cu onorariul aferent cheltuielilor de executare silită.

Prin urmare, executorul judecătoresc avea la dispoziţie prevederile art.670 C. pr. civ. referitoare la stabilirea cheltuielilor de executare, prin intermediul cărora putea stabili un nou onorariu pentru punerea în executare a obligaţiei de a face, cu respectarea dispoziţiilor legale, şi fără a contraveni aspectelor stabilite cu autoritate de lucru judecat.

Faţă de cele arătate în precedent, în raport de disp. art. 712 alin.1 C. pr. civ. privind contestaţia îndreptată împotriva actelor de executare coroborat cu art. 720 alin.1 C.pr. civ., Tribunalul va schimba încheierea civilă nr. X/18.09.2019 în sensul că va admite în parte contestaţia la executare şi, în consecinţă, va anula în parte formele de executare silită din dosarul nr. X/2018, respectiv pentru suma de 1.986,5 lei, ca diferenţă între onorariul de executare silită în cuantum de 2120 lei stabilit de către executor şi onorariul de 133,5 lei, astfel cum a fost cenzurat de către instanţa de judecată în dosarul nr. X/311/2018.

În ceea ce priveşte aspectul reţinut de către prima instanţă că, prin adresa emisă la data de 19.03.2019, BEJ V C a emis o adresă către Casa Judeţeană de Pensii O în sensul solicitării de diminuare a popririi până la concurenţa sumei de 1788,5 lei, sumă ce reprezintă diferenţa debit, Tribunalul constată că adresa emisă nu are natura unui act de executare, din moment ce nu îndeplineşte cerinţele formale ale art. 657 C. pr. civ. privind, în principal, motivele de fapt şi de drept care au determinat emiterea actului de procedură execuţională. Prin urmare, în lipsa oricărei motivări a diminuării popririi, instanţa nu poate exercita controlul specific asupra actului menţionat, cu atât mai mult cu cât, din dosarul de executare silită nu rezultă că încheierea de stabilire a debitului şi cheltuielilor de executare silită a fost modificată în sensul stabilirii unei noi valori executate silit.

Faţă de cele arătate în precedent, în raport de disp. art. 480 alin.2 C. pr. civ., Tribunalul va schimba încheierea civilă în sensul admiterii în parte a contestaţiei la executare şi anulării în parte a formelor de executare silită din dosarul nr. X/2018, respectiv pentru suma de 1.986,5 lei.

Faţă de disp. art. 477 alin.1 C. pr. civ. privitoare la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată, Tribunalul va dispune schimbarea soluţiei sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate la fond şi admiterea în parte a cererii contestatorului de obligare a intimatei la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat aferent judecăţii în prima instanţă.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate în apel, cererea apelantului de obligare a intimatei la plata taxei de timbru va fi respinsă cu motivarea că, potrivit art. 45 din OUG 80/2013 sumele menţionate sunt supuse restituirii, la solicitarea petiţionarului, nefiind în sarcina părţii care pierde procesul. Cererea va fi admisă în baza art. 453 alin.1 C. pr. civ. în ceea ce priveşte onorariul de avocat, apelanta-intimată urmând a fi obligată la plata către apelantul contestator a sumei de 500 lei cu titlul de onorariu de avocat. 

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta-intimată B F, acesta vizează greşita respingere, în opinia apelantei, a cererii de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Având însă în vedere schimbarea soluţiei date cererii principale şi incidenţa disp. art. 477 alin.1 C. pr. civ. privind rejudecarea cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată, Tribunalul apreciază că, în raport de căderea în pretenţii a intimatei, acesteia îi aparţine culpa procesuală în raport de disp. art. 453 alin.1 C. pr. civ., astfel încât nu este îndreptăţită la cheltuieli de judecată.

Prin urmare, faţă de aceste aspecte, în raport de disp. art. 480 alin.1 C. pr. civ., apelul intimatei va fi respins, ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 09.03.2020