Pretentii

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

SENTINŢA Nr.

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Deliberând asupra prezentei cereri,

Constată că la data de 30.06.2016 reclamantul ......prin administrator judiciar ......, a chemat în judecată pe pârâtul ......, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.808.056 lei reprezentând prejudiciu adus societăţii.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada 07.01.2013 – 08.03.2013 societatea a fost supusă verificării de Curtea de Conturi, ocazie cu care s-a constatat conform raportului de control, că în anul 2011 ......a înregistrat o pierdere netă în valoare de 7.989.280 lei, iar conform art. 45 alin. 1 lit. a din Legea nr. 293/2011, cheltuielile cu salariile anului 2012 nu puteau depăşi nivelul aceloraşi cheltuieli înregistrate în anul precedent. Ca urmare a verificărilor s-a constatat că în anul 2012 nivelul cheltuielilor de personal a depăşit anul precedent cu suma de 1.808.056 lei, întrucât prin contractul colectiv de muncă au fost majoraţi coeficienţii minimi de ierarhizare pentru mai multe categorii de salariaţi, faţă de nivelul anului 2011, iar numărul de personal  al regiei a crescut de la 753 la 765; persoana cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele fiind pârâtul director al ......, care a semnat contractul  colectiv de muncă în anul 2012.

A menţionat că instanţele de judecată, pronunţându-se asupra cererilor de recuperare a sumei de la toţi foştii salariaţi, care au beneficiat de clauzele de majorare, au statuat că nu este culpa acestora, astfel că apreciază că intervine necesitatea antrenării răspunderii persoanei vinovate, respectiv pârâtul, care şi-a exercitat mandatul în temeiul contractului de mandat nr. 20179/03.03.2011.

Obiectul contractului de mandat, îndeplinirea obiectivelor şi a criteriilor de performanţă în schimbul  drepturilor salariale, nu a fost executat, pârâtul a creat societăţii un prejudiciu material, din culpă, întrucât în calitate de director general nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile ce îi reveneau şi nu a acţionat în interesul general al societăţii, acceptând acordarea unor drepturi salariale angajaţilor, deşi se regăsesc în situaţia prevăzută de art. 42 alin. 2 din Legea nr. 293/2011.

În drept reclamantul a invocat dispoziţiile art. 144ˡ din Legea  nr. 31/1990, art. 1546 alin. 1 Cod civil şi art. 998, 999 Cod civil.

În scop probatoriu a depus în copie încheierea nr. ......din ......a Tribunalului Dolj şi Decizia nr. ......pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Raportul de control al Curţii de Conturi a României din ......, Decizia Tribunalului Dolj prin care  s-a respins contestaţia formulată împotriva Raportului Curţii de Conturi, contractul de mandat nr. ......încheiat cu pârâtul ......, corespondenţa purtată între reprezentanţii sindicatului şi administraţie pentru renegocierea CCM, contractul colectiv de muncă aferent anului 2012.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul ......a solicitat respingerea acţiunii, invocând totodată excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a II-a Civilă, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului prin administrator.

În motivare a arătat că la data încheierii contractului de mandat, reclamanta era organizată şi funcţiona ca regie autonomă, iar conform art. 4 din OUG nr. 79/2008, conducerea agenţilor economici se asigură de către persoane fizice în baza unui contract de performanţă, anexă la contractul individual de muncă, astfel că orice litigiu derivând inclusiv din exercitarea atribuţiilor dobândite de conducătorul agentului economic în temeiul contractului de mandat este de competenţa Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

În ceea ce priveşte excepţia prescipţiei, a arătat că potrivit art. 2528 Cod civil dreptul material la acţiune se naşte la data la care cel păgubit a cunoscut atât întinderea  prejudiciului, cât şi pe cel vinovat de producerea acestuia. Termenul s-a împlinit la data de 08.03.2016, iar acţiunea a fost depusă la 30.06.2016, mult după împlinirea  termenului de prescripţie.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, a menţionat că potrivit art. 24 din OUG nr. 109/2011, acţiunea în răspundere împotriva directorilor trebuie introdusă de consiliul de administraţie al regiei autonome, însă în cauză demersul judiciar a fost iniţiat de administratorul judiciar.

Pe de altă parte, pârâtul a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Delictul nu există, contractul colectiv de muncă nu a fost semnat numai de către pârât, ci şi de alte persoane, iar decizia de semnare nu a aparţinut exclusiv pârâtului, pentru ca acesta să răspundă exclusiv pentru legalitatea sau valabilitatea sa, precum şi pentru efectele acestuia.

Prejudiciul nu este cert, acesta fiind unul estimativ, Curtea de Conturi stabilind în sarcina conducătorului entităţii obligaţia  de a face verificări pentru determinarea cuantumului acestuia precum şi pentru regularizarea cu bugetele publice, iar în litigiile purtate împotriva angajaţilor, suma indicată cu titlu de prejudiciu este de aproximativ 1.331.133 lei, deci mai mică.

Nu există legătură de cauzalitate între prejudiciu şi vinovăţie, iar în ceea ce priveşte vinovăţia, aceasta nu există, întrucât pârâtul nu a semnat şi nu a decis singur cu privire la majorarea drepturilor salariale.

Prin cererea adiţională formulată la data de ......reclamantul a modificat cererea iniţială, precizând că înţelege să cheme în judecată  alături de pârâtul ......şi pe pârâţii ......, solicitând obligarea acestora la plata sumei reprezentând prejudiciul adus societăţii în perioada în care aceştia au condus/administrat societatea.

În motivarea cererii a arătat că pârâtul ......a fost director general în perioada 1999-12.06.2012, pârâtul ......a fost director  general în perioada 27.06.2012–11.07.2012 şi 29.08.2012-31.12.2012, iar pârâtul ......a exercitat aceeaşi funcţie  în perioada 11.07.2012-29.08.2012.

La dosarul cauzei reclamantul a depus în copie încheierea nr. ......din ......a Tribunalului Dolj şi Decizia nr. ......pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Raportul de control al Curţii de Conturi a României din ......prin care s-a stabilit prejudiciu, contractele încheiate cu pârâţii.

La data de 16.09.2016 pârâtul  ......a formulat întâmpinare faţă de cererea adiţională, invocând nulitatea acesteia  pentru lipsa obiectului, arătând că întrucât se solicită obligarea sa  la plata sumei reprezentând prejudiciu adus societăţii, fără a se preciza suma, cererea nu are obiect determinabil.

Prin întâmpinarea  formulată pârâtul ......a solicitat respingerea acţiunii, invocând totodată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, prezumţia de lucru judecat, lipsa obiectului şi lipsa de interes.

În motivare a arătat că  recuperarea sumei de 1.808.056 lei stabilită prin raportul Curţii de Conturi a făcut obiectul dosarului nr. ......, iar motivul invocat de reclamantă a făcut obiectul unui număr de aproximativ 750 de cereri în care instanţa a constatat că suma acordată de societate salariaţilor s-a făcut în baza dispoziţiilor  contractului colectiv de muncă perfect valabil şi necontestat de părţi.

Astfel, întrucât reclamanta a beneficiat de munca prestată de salariaţi în anul 2012 în schimbul sumei reclamate, nu mai justifică interes în recuperarea acesteia.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei a arătat că suma de 1.808.056 lei a fost stabilită prin raportul Curţii de Conturi din ......, iar acţiunea a fost promovată  la data de 30.06.2016, peste termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 2523 Cod civil raportat la arat. 2528 Cod civil.

Pe de altă parte, în ceea ce-l priveşte, cererea adiţională prin care a fost chemat în judecată a fost formulată şi mai târziu, respectiv la data de 26.08.2016.

A menţionat totodată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. La aceea dată având calitatea  de administrator al societăţii, în urma măsurilor dispuse de Curtea de Conturi,  a dispus ca fiecare compartiment din cadrul societăţii, în funcţie de  specificul neregulilor constatate, să ia măsurile ce se impun, ulterior dispunând demararea procedurilor legale pentru restituirea sumelor încasate necuvenit de  angajaţi.

În scop probatoriu la dosarul cauzei pârâtul a depus în copie adresa nr. ......, decizia nr. ......din ......a Curţii de Conturi, contestaţia nr. ......, încheierea nr. ......pronunţată de Curtea de Conturi, adresa nr. ......a ......, decizia ......a .......

La data de 06.10.2016 a formulat întâmpinare şi pârâtul ......, solicitând respingerea acţiunii.

A invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a II-a Civilă, întrucât în anul 2012 reclamanta nu avea calitatea de societate comercială şi nu avea încheiat cu aceasta un contract de administrare.

A invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în raport de data la care reclamanta a luat la cunoştinţă de raportul Curţii de Conturi şi data chemării sale în judecată, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, având în vedere că organigrama se aprobă de Consiliul Local.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa reţine următoarele:

Potrivit deciziei nr. ......din ......pronunţată de Curtea de Conturi (filele 332 – 340), în urma controlului situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat, efectuat în perioada 07.01-08.03.2013 la ......, s-au estimat prejudicii în sumă de 1.808.056 lei cauzate de majorarea nejustificată, în anul 2012, a cheltuielilor de personal peste nivelul stabilit prin Legea nr. 293/2011 şi s-a dispus în sarcina conducătorului  entităţii extinderea verificărilor în vederea stabilirii întinderii prejudiciului şi luarea măsurilor pentru recuperarea acestuia, precum şi regularizarea cu bugetele publice a sumelor reprezentând contribuţiile aferente angajaţilor şi angajatorului.

Prin adresa nr. ...... (fila 331) decizia Curţii de Conturi a fost comunicată .......

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie, care prin încheierea nr. ......pronunţată de Curtea de Conturi, a fost respinsă.

Ulterior, reclamanta a solicitat anularea parţială a deciziei şi a încheierii pronunţate, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. ..., în care prin sentinţa nr. ...din ..., acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (filele 37-39).

Observând contractul de mandat nr. ... (filele 40- 43) instanţa constată că la data de 01.03.2011 între ...şi pârâtul ...în calitate de director general a fost încheiat contractul de mandat, fiindu-i încredinţată acestuia conducerea, organizarea şi gestionarea activităţii din ..., însărcinându-l cu îndeplinirea obiectivelor şi a criteriilor de performanţă prevăzute în anexa la acest contract.

Ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local nr. ...din ..., ...a fost reorganizată în societate comercială, sub denumirea de ....

Prin contractul de administrare nr. ...din ... (filele 181-198), încheiat între ... şi pârâtul ..., organizarea şi gestionarea activităţii societăţii a fost încredinţată pârâtului, aceasta urmând a se efectua pe baza  obiectivelor, criteriilor şi indicatorilor de performanţă prevăzuţi în anexa la contract.

La data de 18.03.2015, prin sentinţa nr. ...pronunţată de Tribunalul Dolj (filele 7-10) împotriva ..., s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă, fiind desemnat administrator judiciar ....

Având în vedere că în raportul Curţii de Conturi s-a reţinut că persoana cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele este ...- director general  al ..., care a semnat contractul de muncă pentru anul 2012, administratorul judiciar a chemat în judecată pe pârâtul ...care a deţinut calitatea de director general în anul 2012, cât şi pe pârâţii ...şi ...- ambii deţinând ulterior funcţia de director general al societăţii, apreciind că prejudiciul reţinut de Curtea de Conturi trebuie recuperat de la cei trei pârâţi care au exercitat în perioada 2011 – 2012 funcţia de director general.

Întrucât între reclamantă şi pârâţi au fost încheiate contracte de mandat şi de administrare, obiectul acestora constând în încredinţarea către pârâţi a organizării şi gestiunii societăţii, în schimbul unei îndemnizaţii, iar sumele pretinse de reclamant reprezintă, conform susţinerilor acestuia, prejudiciul suferit ca urmare a activităţii pârâţilor în baza contractelor încheiate, instanţa apreciază că raporturile dintre pârâţi  nu au fost guvernate de contracte individuale de muncă în sensul Codului muncii.

Art. 10  din Codul muncii  defineşte contractul  individual de muncă ca fiind contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze  munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Potrivit art.1 alin. 1 din Codul muncii, prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii, iar conform aliniatului 2, codul muncii se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale,  numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Având în vedere că în cauză, raporturile dintre părţi sunt guvernate de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, fiind vorba de un mandat acordat de societatea reclamantă pârâţilor, prin contracte de administrare încheiate în temeiul Legii 31/1990, pretenţiile  deduse judecăţii având legătură cu activitatea desfăşurată în temeiul acestor contracte şi nu din contracte individuale de muncă  supuse jurisdicţiei muncii reglementată de Codul  muncii, instanţa a apreciat ca neîntemeiată excepţia necompetenţei funcţionale invocată de pârâţi ...şi ...prin întâmpinare.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei extinctive invocate de pârâţi prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor  art. 2.500 alin. 1 Cod civil prescripţia extinctivă este aceea sancţiune care constă în stingerea în condiţiile stabilite de lege, a dreptului material la acţiune neexercitate în termen, iar conform art. 2501 alin. 1 Cod civil drepturile la acţiune având un obiect patrimoniul sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.

Termenul generale de prescripţie este potrivit art. 2517 Cod civil de 3 ani, astfel că acest termen se aplică tuturor acţiunilor personale (prin care se valorifică drepturi de creanţă) cu excepţia cazurilor în care există termene  speciale de prescripţie sau părţile au convenit un alt termen, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligaţional.

Potrivit art. 2523 Cod civil, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări trebuia să cunoască naşterea lui.

Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea (art. 2528 alin. 1 Cod civil).Întrucât textul de lege nu face vreo distincţie în acest sens, această regulă se aplică pentru repararea prejudiciului cauzat print-o faptă ilicită, indiferent că este vorba de răspundere civilă delictuală sau de răspundere civilă contractuală.

În cauză, decizia nr. ... din ... prin care  Curtea de Conturi a consemnat deficienţele constatate ca urmare a raportului de control nr. ...din ..., încheiat în urma acţiunii de control a situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat efectuat la ..., a fost  comunicată reclamantei prin adresa nr. ..., fiind înregistrată la societatea reclamantă la data de 02.04.2013.

Astfel, la acel moment reclamantul a cunoscut paguba (valoarea estimată a deficienţelor constatate de 1.808.056 lei) cât şi pe cel care răspunde de ea; în cuprinsul raportului  (fila 34) menţionându-se "persoana cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele este ...- director  al ..., care a semnat contractul colectiv de muncă pe anul 2012,  prin care au fost majorate drepturile salariale şi a procedat la angajarea de personal  fără să ţină cont de prevederile actelor normative menţionate".

Având în vedere data comunicării deciziei  (...) şi data formulării cererii de chemare în judecată-respectiv ..., cât şi dispoziţiile  legale mai sus citate, instanţa constată că termenul de prescripţie s-a împlinit la data de ..., astfel încât  apreciind întemeiată excepţia prescripţiei invocată de pârâţi o va admite şi în consecinţă va respinge acţiunea ca fiind prescrisă.

Apărarea reclamantei, formulată cu ocazia concluziilor orale, conform căreia cursul prescripţiei a fost întrerupt ca urmare a cererii de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. ..., nu poate fi reţinută.

Este adevărat că una dintre cauzele de întrerupere a prescripţiei extinctive este potrivit art. 2537 Cod civil introducerea unei cereri de chemare în judecată, însă cererea ce a făcut obiectul dosarului invocat a fost respinsă prin sentinţa nr. ...din ..., iar conform art. 2539 alin. 2 Cod civil teza I, prescripţia nu este întreruptă dacă cererea a fost respinsă.

Nici apărarea conform căreia administratorul judiciar a aflat ulterior deschiderii procedurii despre existenţa prejudiciului, actele fiindu-i puse la dispoziţie cu întârziere nu poate fi reţinută.

Deschiderea procedurii insolvenţei nu este prevăzută printre cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripţiei pentru realizarea creanţelor de către debitor. Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2014, deschiderea procedurii suspendă orice termen de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 75 alin. 1 din lege, dispoziţie menită a proteja pe titularii acţiunilor care au fost suspendate, legea reglementând şi suspendarea cursului termenului prescripţiei privind aceste acţiuni. Astfel, la data începerii procedurii, numai prescripţia acţiunilor pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului sau a bunurilor sale se suspendă.

Având în vedere efectul excepţiei prescripţiei analizate cu prioritate, conform art. 248 C.pr.civ., instanţa nu se va mai pronunţa asupra celorlalte excepţii invocate de pârâţi prin întâmpinare, admiterea excepţiei prescripţiei lipsind de sens pronunţarea asupra celorlate excepţii, astfel că acestea rămân nesoluţionate.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, formulată de pârâţii ...şi ..., instanţa constată că întrucât împotriva reclamantului ... a fost deschisă procedura insolvenţei, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 102 alin.6  din Legea. nr. 85/2014 potrivit cărora "creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală". Cum nu este necesar ca instanţa să stabilească existenţa creanţei solicitate de pârâţi, fiind născută în cursul procedurii insolvenţei debitorului ..., cererea de obligare a debitorului reclamant la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei invocată de pârâţi prin întâmpinare.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta ..., prin administrator judiciar ..., împotriva pârâţilor ..., ca prescrisă.

Respinge cererea pârâţilor ... şi ... având ca obiect  cheltuielile de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Dolj.

Domenii speta

Spete similare