Constatare nulitate act

Dosar nr.........................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr.......................

Şedinţa publică de la 06 Aprilie 2017

Completul compus din:

Pe rol pronunţarea asupra dezbaterilor cu privire la soluţionarea apelului împotriva sentinței civile nr....................., pronunțată de Judecătoria Craiova, formulat de apelanta ........................, în contradictoriu cu intimații ......................... dezbateri ce au fost consemnate în încheierea din 30.03.2017, ce face parte integrantă din prezenta.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. ....................... instanţa de fond a respinge actiunea, formulata de  ..........................in contradictoriu cu  pârâta .................. şi intimatele ...........................

Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că prin rechizitoriul nr. ................. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 30.12.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei ...................... pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. 1 – 5 C.Pen. rap. La art.  41, 42 C.Pen. şi art. 290 C.Pen. rap. La art. 41, 42 C.Pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.Pen.

Prin rechizitoriu s-a mai reţinut că inculpata, în perioada 01.02.2005 – 21.08.2007 a întocmit pe numele mai multor salariaţi de la societăţile pe care le administra, respectiv .........................., adeverinţe prin care atesta fictiv că aceştia realizează venituri mult mai mari.

În baza acestor adeverinţe respectivii salariaţi au obţinut diferite credite de la ............................ sumele obţinute fiind predate inculpatei. Potrivit rechizitoriului, prejudiciul produs băncilor menţionate mai sus, prin eliberarea adeverinţelor fictive şi obţinerea de credite în favoarea sa este de 260,620 lei. 

În luna augut 2005 inculpata .............. a întocmit o adeverinţă în care a atestat că ..................... este angajată la ....................... cu un salariu de 4400 lei, deşi aceasta primea în realitate de la locul de muncă cca. 500 lei lunar, aşa cum a rezultat din declaraţiile sale, care s-au coroborat cu datele înscrise în contractul individual de muncă încheiat cu aceasta.

Crezând că datele cu privire la salariul lui .................. sunt reale, .......................... a aprobat pe numele acesteia o linie de credit în sumă de  .................. lei.

La începutul lunii martie 2006, pe baza actelor prezentate de reclamantă, ...................... a aprobat pe numele acesteia un credit în cuantum de 5500 euro, care a format obiectul contractului de împrumut nr...................., sumă care după ce a fost ridicată, nu a mai fost achitată. La 07.03.2006 inculpata ......................... a întocmit adeverinţa cu nr. 16, în care a consemnat că reclamanta este angajată la societate şi are un salariu de 2024 lei, conform actului adiţional la contractul de muncă nr. ......................, care a fost înregistrat la I.T.M. Dolj, sub acest număr.

În baza acestor documente, s-a încheiat contractul nr. 31, prin care s-a acordat acesteia un credit de 20.000 lei.

După încasarea sumei de 19.500 lei, reclamanta nu a mai achitat ratele lunare.

La începutul lunii martie 2006, reclamanta a obţinut un credit de la ........................... în valoare de 19.500 lei, printre documente fiind şi adeverinţa nr. ...................., în care pârâta a atestat fictiv  că aceasta are un salariu net de 2024 lei.

Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. a şi d C.Pr.Pen., reclamanta a fost scoasă de sub urmărire penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. 1,2,3 şi art. 291 C.Pen.

Creditele obţinute de către reclamantă în baza adeverinţelor de salariu întocmite de învinuita .........................., au fost umătoarele:

În luna octombrie 2014, .......................a notificat-o pe reclamantă în sensul începerii executării silite a acesteia, deşi Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în Ordonanţa din ..................... a constatat că pârâta a fost cercetată şi trimisă în judecată pentru fals în ceea ce priveşte adeverinţa mai sus menţionată şi nu poate să o trimită în judecată de două ori pentru aceeaşi faptă.

Drept urmare reclamanta a formulat acţiunea de faţă prin care a solicitat anularea adeverinţei nr. .................... cu consecinţa nulităţii subsecvente a contractului de credit nr. .................. încheiat cu ........................., motivând că dacă în respectiva adeverinţă nu ar fi fost trecută o sumă mai mare în privinţa salariului, nu ar fi putut încheia contractul de credit deoarece nu ar fi îndeplinit condiţiile impuse de bancă în privinţa salariului. A invocat temei juridic al acţiunii disp. art. 184 c.civ.

Analizând înscrisurile din dosarul penal, precum şi  decizia penală nr. ..................... instanţa de fond a constatat că în cuprinsul acesteia s-a stabilit că "în perioada februarie 2005-iulie 2006 ca urmare a emiterii de către inculpată a mai multor adeverinţe de salariu prin care se atestă că diverse persoane sunt salariaţi ai societăţilor administrate de aceştia, s-au indus în eroare mai multe societăţi bancare fiind acordate ulterior împrumuturi care ulterior nu au mai fost restituite.

Prin urmare; în acest caz  persoanele cărora inculpata le-a emis adeverinţele falsificate sunt cele care au indus în eroare unităţile bancare şi nu inculpata, care are calitatea de complice faţă de acestea, având în vedere că aceasta cu intenţie le-a ajutat pe acestea să comită fapta prevăzută de legea penală." (fila 22 din decizia penală nr. ......................... a Curţii de Apel Craiova).

Astfel s-a stabilit că reclamanta cu ajutorul adeverinţelor completate cu date nereale în privinţa cuantumului salariului s-a prezentat la mai multe unităţi bancare, încheind contracte de credit în baza cărora a încasat banii şi nu i-a mai restituit.

Însă la momentul prezentării acestor adeverinţe în vederea contractării creditelor, reclamanta cunoştea datele nereale din cuprinsul acestora, acţionând în cunoştinţă de cauză, scopul acesteia fiind obţinerea unor sume de bani, sume de bani, pe care de altfel nu le-a restituit.

Astfelsoluţia cuprinsă în hotărârea definitivă a fost considerată că exprimă adevărul asupra faptelor şi împrejurărilor deduse judecăţii (res judicata pro veritate habetur).

Această considerare a fost necesară pentru a statornici prestigiul justiţiei şi stabilitatea activităţii jurisdicţionale, fiind consacrată ca atare direct sau indirect în toate legislaţiile, constituind o prezumţie legală care nu poate fi înlăturată decât prin intermediul căilor extraordinare de atac sau prin alte instituţii procesuale excepţionale.

Prin lucru judecat se înţelege situaţia juridică rezultată din soluţionarea definitivă şi irevocabilă a unui conflict dedus înaintea judecăţii.

Autoritatea de lucru judecat este puterea sau forţa acordată de lege hotărârii judecătoreşti definitive de a fi executată şi de a împiedica o nouă urmărire pentru acelaşi fapt).

Potrivit art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală: “Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiune civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia”.

Aşadar, autoritatea hotărârii penale nu se manifestă asupra civilului în mod absolut şi în toate cazurile, ci există o întreită limitare, sub care este mărginită. Aceasta priveşte: a) existenţa faptei; b) persoana care a săvârşit-o; c) vinovăţia acesteia, aspecte care nu vor mai putea fi puse în discuţie pe calea unui proces civil.

Drept urmare, dacă achitarea s-a pronunţat pentru că fapta imputată inculpatului nu există şi acţiunea civilă a fost stinsă odată cu cea penală, hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile învestite cu soluţionarea acţiunii civile privitoare la prejudiciul produs prin fapta pentru care s-a dispus achitarea. Această soluţie se impune şi în baza art. 346 alin. 3 din Codul de procedură penală, în care se arată că nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunţat pentru că fapta imputată nu există, ori nu a fost săvârşită de inculpat.

Pe bună dreptate s-a remarcat că partea civilă, pentru a-şi putea valorifica drepturile în despăgubire printr-o acţiune civilă, alăturată acţiunii penale sau exercitată separat, este deosebit de interesată de îndreptarea eventualelor nelegalităţi sau netemeiniciei cuprinse în sentinţa penală şi datorită cărora, în mod eronat, s-a reţinut-după caz-inexistenţa faptei, nesăvârşirea acesteia de către inculpat, lipsa vinovăţiei inculpatului, existenţa legitimei apărări, a stării de necesitate, a cazului fortuit, a iresponsabilităţii sau a scuzei provocării. Cu toate acestea - se arată în continuare - în absenţa posibilităţii exercitării căilor de atac, partea civilă nu poate acţiona în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, spre a solicita înlăturarea erorilor din sentinţa penală, erori ce prejudecă acţiunea sa civilă.

În speţă prin decizia penală nr. ....................... a Curţii de Apel Craiova s-a respins cererea de extindere a procesului penal formulată de Stângă Elena ca inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile prev. de art. 335 c.pr.penală din 1968, cu motivarea că datele privitoare la creditul nr. ..................... pe care le-a obţinut martora de la ................ existau în dosarul de urmărire penală, inclusiv în declaraţia martorei din data de 27.02.2009, deci anterior sesizării instanţei de judecată.

Or, în cauza de faţă nu a putut reclamanta, ca în cadrul unei acţiuni civile să solicite să se constate o altă stare de fapt, cu atât mai mult cu cât şi-a invocat propria culpă, aceasta prezentând cu bună ştiinţă adeverinţele respective către instituţii bancare, în vederea obţinerii unor sume de bani, sume de bani pe care le-a încasat şi nu le-a mai restituit.

Prin apelul formulat la data de 03.11.2016, apelanta-reclamantă ....................... a solicitat admiterea apelului, anularea sentineţi atacate şi rejudecând, să se admită cererea de chemare în judecată. A solicitat cheltuieli de judecată reprezentând taxe timbru, onorariu expert, onorariu avocat.

În motivare a arătat că deşi organul de urmărire penală a efectuat cercetări cu privire la credite, a omis să menţioneze starea de fapt şi actele materiale referitoare la creditul obţinut de la ...................., instanţa nefiind sesizată prin rechizitoriu cu privire la fictivitatea adeverinţei de salariu şi de vechime în muncă nr. .......................... a inculpatei Marinoaia Nela şi nici cu privire la contractul de credit nr. ................ încheiat cu ............................

A mai arătat că în sentinţa nr. 63 emisă de Tribunalul Dolj în data de 12.02.2013 instnaţa descrie situaţia apelantei şi a adeverinţelor emise de ......................... emise prin contrafacerea semnăturii de către intimată, aşa cum a fost dovedit prin raportul de constatare iar apoi recunoscută de ..........................

A mai învederat că instanţa de fond nu a înţeles realitatea celor întâmplate şi, deşi se vorbeşte de invocarea propriei culpe, nu se face vreo trimitere exactă la dovezile existente la dosar.

În probatoriu a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul numitei ................. şi expertiza de specialitate pentru a se dovedi că ....................... a semnat adeverinţa 15/11.04.2006.

Prin întâmpinarea depusă la data de 07.12.2016 intimata ................... Sa a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare a arătat că apelanta a încheiat cu banca un contract legal iar dacă a cunoscut ca actele ce au stat la baza încheierii contractului nu corespund realităţii înseamnă că în mod deliberat a participat la înşelăciune.

A mai arătat că adeverinţa nr. ................ nu a fost anulată de cătr einstanţa penală şi nu a fost reţinută ca făcând parte din activitatea infracţională a pârâtei ............................ Astfel, apelanta-reclamantă şi-a asumat înscrisul în totalitate la data încheierii contractului de credit.

De asemenea, a mai arătat că apelanta nu a indicat un motiv de drept pentru anularea adeverinţei nr. 15/11.04.2006 şi a contractul de credit nr. ...............................

Mai arată că apelanta nu a dovedit că este exonerată de vină, depunând diligenţe pentru angajarea creditului.

Mai arată şi că banca a cesionat creditul către ...........................

Învederează că instnaţa de fond a reţinut aspectele de lucru judecat şi a constatat că nu poate soluţiona situaţii de fapt ce au fost deja soluţionate.

În drept şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 471 al 5 Cod Procedură Civilă.

În probatoriu a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la 12.12.2016, intimata ...................... a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

În motivare a invocat excepţia netimbrării apelului.

A mai arătat că apelul formulat nu cuprinde datele de indentificare prevăzute de codul de procedură civilă la art. 470 al.1 şi că apelanta s-a rezumat la a prezenta situaţia de fapt, fără a arăta motivele de drept pe care se întemeiază apelul şi dispoziţiile pe care consideră că instanţa de fond le-a încălcat.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Tribunalul constată că apelul reclamantei nu este fondat.

În speţă, astfel cum rezultă din cererea introductivă cât şi din concluziile scrise depuse la prima instanţă, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a adeverinţei nr. 15/11.04.2006 pentru fraudă şi constatarea nulităţii contractului de credit încheiat de reclamantă cu ...................... nr. ..................

Nulitatea este sancţiunea care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Actul juridic este manifestarea de voinţă a uneia sau mai multor persoane săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice civile, constând în crearea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile, în temeiul şi în limitele stabilite de dreptul civil obiectiv.

În cauză, adeverinţa a cărei nulitate se cere a fi constată nu este un act juridic pentru că nu constituie o manifestare de voinţă aptă de a crea, modifica sau stinge un raport juridic. În consecinţă acesteia nu-i sunt aplicabile cauzele de ineficacitate ale actelor juridice din care face parte şi nulitatea.

Adeverinţa în discuţie nu modifică ordinea juridică, indiferent de conţinutul ei, nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi de drept prin ea însăşi.

Având în vedere cele arătate mai sus, soluţia de respingere a capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a adeverinţei 15/2006 anexate cererii de creditare este corectă.

Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, contractul a cărui nulitate se cere a fi constată este rezultat acordului de voinţe a părţilor: apelanta reclamantă şi pârâta Raiffeisen Bank SA. Convenţia întruneşte toate condiţiile de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil vechi şi are putere de lege între părţile contractate (art. 969 Cod Civil).

Reclamanta a formulat cerere de creditare, a procurat documentele necesare procesării acestuia, între care şi adeverinţa mai sus menţionată şi s-a obligat personal prin contractul încheiat cu banca.

Împrejurarea că la acordarea împrumutuluil au fost avute în vedere datele din adeverinţa depusă la dosarul de credit nu este de natură să afecteze valabilitatea convenţiei.

În considerarea celor arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 Codul de Procedură Civilă, apelul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta ........................ in contradictoriu cu intimatele ....................................

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare