Necesitatea judecării unui litigiu de drept administrativ în contradictoriu şi cu terţul beneficiar al actului derivă din trăsătura fundamentală a actului administrativ, aceea că actul este emis în realizarea puterii publice şi, prin urmare, este unul obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidenţa dispoziţiilor sale, iar opozabilitatea sa se întinde şi la alte subiecte decât cele obligate să îl execute. Cu alte cuvinte, examinarea legalităţii şi temeiniciei unui act administrativ individual adresat unui alt subiect de drept decât reclamantul se impune a fi efectuată în contradictoriu nu doar cu autoritatea emitentă, ci şi cu beneficiarul direct al actului, întrucât este obligatoriu ca, prin simetrie cu caracterul actului verificat, soluţia instanţei să fie una opozabilă tuturor subiectelor de drept interesate.
Curtea de Apel Iași
Conținutul cererii de chemare în judecată. Calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății. Condițiile și limitele în care operează dispozițiile alin. (4) al art. 22 din Codul de procedură civilă
Curtea de Apel Timișoara
Raport de expertiză tehnică judiciară. Nulitate pentru necitarea tuturor părţilor. Refacere de către aceiaşi experţi. Compatibilitate
Tribunalul Mureș
Necitarea unei părţi. Nelegalitatea sentinţei.
Curtea de Apel Oradea
Contestaţie împotriva sentinţei penale prin care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii
Curtea de Apel Ploiești
CAPACITATE PROCESUALĂ DE FOLOSINŢĂ. LIPSA ACESTEIA LA MOMENTUL DECLARĂRII CĂII DE ATAC A RECURSULUI. CONSECINŢE.