Contestaţie decizie instituire măsuri asigurătorii

În prealabil, trebuie observat că recurenta-reclamantă prin cererea de recurs adresată acestei instanţe a formulat critici şi cu privire la  omisiunea organului fiscal de a arăta în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii şi de a dovedi în faţa instanţei de fond, elementele de fapt din care să rezulte că societatea s-a aflat la momentul emiterii deciziei în situaţia excepţională prevăzută la art. 213 alin. 2 teza a I - a din Legea nr. 207/2015, respectiv că a existat pericolul ca societatea să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 46 alin. 2 lit. e din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie trebuie să cuprindă şi motivarea în fapt iar la art. 213 alin. 5 din acelaşi act normativ, se prevede în mod expres cerinţa ca Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii să fie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

În speţă, prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii întocmită de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, s-a dispus, în temeiul art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, instituirea măsurilor asigurătorii constând în sechestru asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare şi bunurile mobile necorporale, asupra bunurilor recurentei-reclamante în valoare de 592.959,57 lei pentru obligaţii bugetare de plată estimată la 75.005 lei iar la rubrica referitoare la motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii s-a consemnat că „În urma controlului efectuat s-au stabilit sume suplimentare de plată în ce priveşte T.V.A. şi Impozit pe profit a căror cuantum de 75.005 lei, existând posibilitatea de refuz la plată a acestor sume şi înstrăinare a patrimoniului.”

Aşadar, Curtea observă că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii întocmită de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, act administrativ cu caracter individual cu consecinţe defavorabile pentru destinatar, nu cuprinde elementele de fapt din care să rezulte existenţa unui caz excepţional şi anume pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă, ori să îşi risipească patrimoniul.

De fapt, motivarea deciziei în cauză se rezumă doar la menţiunea că „În urma controlului efectuat s-au stabilit sume suplimentare de plată în ce priveşte T.V.A. şi Impozit pe profit a căror cuantum de 75.005 lei, existând posibilitatea de refuz la plată a acestor sume şi înstrăinare a patrimoniului.”, fără să se indice vreun element concret de fapt din care ar rezulta pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă, ori să îşi risipească patrimoniul.

În acest context, Curtea reţine că, în conformitate cu Rezoluţia nr. (77) 31 a Consiliului Europei, privind protecţia individului în raporturile cu actele autorităţilor administrative, la cap. IV, în cazul în care actul administrativ aduce atingere drepturilor, libertăţilor sau intereselor individuale, persoana vizată trebuie informată cu privire la motivele pe care se întemeiază.

Atât Curtea Europeană de Justiţie cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat în mod constant în sensul necesităţii motivării actelor administrative cu caracter individual atât în drept cât şi în fapt indiferent dacă legea prevede ori nu expres această obligaţie, fiind dat ca argumente, printre altele, şi ca o garanţie a respectării legilor, ocrotirea drepturilor cetăţeneşti, existenţa dreptului la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie

Din textul art. 213 alin. 2 teza I-a din Legea nr. 207/2015 rezultă în mod expres caracterul de excepţie al acestor măsuri asigurătorii. Astfel, măsurile de indisponibilizare nu pot fi luate, de regulă, înaintea emiterii titlului de creanţă, cu excepţia situaţiei în care există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul. Cu alte cuvinte, pentru ca măsurile asigurătorii să poată fi dispuse şi înaintea emiterii titlului de creanţă, trebuie verificate, la data luării măsurilor, ipotezele de excepţie avute în vedere de legiuitor. Ca atare, pentru luarea măsurilor în aceste condiţii, trebuie să existe date certe, susţinute de probatoriul administrat, care să ducă la concluzia existenţei pericolului ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul.

În baza acestui raţionament, Curtea conchide că simpla afirmare că ar exista posibilitatea de refuz la plată a sumei de 75.005 lei, reprezentând T.V.A. şi Impozit pe profit respectiv de înstrăinare a patrimoniului în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu exonerează organul emitent, în speţă intimata-pârâtă, de a menţiona în decizie şi de a dovedi existenţa datelor concrete din care rezultă că la data instituirii măsurilor, exista vreuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor prin art. 213 alin. 2 teza I-a din Legea nr. 207/2015.

În consecinţă, Curtea constată că, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. HRG - AIF 21/27.09.2016 întocmită de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, nu cuprinde motivele concrete ce ar duce la concluzia că recurenta-reclamantă s-ar fi aflat în vreuna din ipotezele de excepţie ale art. 213 alin. 2 teza I-a din Legea nr. 207/2015, pentru a se putea dispune, conform legii, instituirea acestor măsuri. Ca atare, măsura dispusă este nelegală iar Decizia atacată se impune a fi anulată.

Având în vedere că soluţia care se impune în cauză este aceea de admitere a cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă şi de anulare a deciziei atacate pentru motivele arătate mai înainte, analizarea celorlalte critici invocate de recurenta-reclamantă nu mai este necesară.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de reclamantă, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va admite cererea formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. BRAŞOV - A.J.F.P. Harghita şi va anula Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, emisă de pârâtă.

Domenii speta

Spete similare