Anulare acte administrative

În ceea ce priveşte hotărârea atacată, Curtea apreciază că aceasta este nelegală, pentru următoarele considerente:

Potrivit Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 10363/2.12.2015, au fost încălcate principiile transparenţei şi tratamentului egal de către reclamantă, la atribuirea Contractului de achiziţie nr. 633/12.01.2012, întrucât, în cadrul procedurii de atribuire au fost solicitate criterii minime de calificare irelevante prin impunerea cerinței prezentării de către ofertanți a unui certificat de acreditare ca furnizor de servicii de stimulare a ocupării forței de muncă eliberat de cel puțin un an.

Revenind la actele de control atacate, în ceea ce priveşte aspectele formale criticate de reclamantă ca fiind de natură să atragă anularea Notelor şi a Deciziei, Curtea reţine următoarele:

Referitor la cadrul legal aplicabil stării de fapt dedus judecăţii, Curtea apreciază că, conformitatea cu legea a actelor atacate urmează a fi făcută prin prisma OUG nr. 34/2006 şi OUG nr. 66/2011, respectiv HG nr. 875/2006, care cuprinde normele metodologice de aplicare a Ordonanţei, acestea constituind dreptul intern în materie.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din OUG nr. 66/2011,  neregula reprezintă orice abatere de la legalitate/regularitate/conformitate cu prevederile legale naţionale/comunitare ori contractuale, ce rezultă din conduita culpabilă a beneficiarului sau a autorităţii cu competenţă în gestionarea fondurilor europene, dacă a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul UE/bugetele donatorilor publici internaţionali/naţionali, pretinsa plată necuvenită.

Rezultă, aşadar, că existenţa abaterii nu este suficientă prin sine însăşi pentru a atrage corecţiile financiare, ci trebuie să aibă şi un efect prejudiciabil pentru una dintre categoriile de bugete indicate de textul legal precitat.

Pe de altă parte, art. 27 alin. 1 din OUG nr. 66/2011, în cazul în care se constată nereguli determinate de abaterile prevăzute în anexa actului normativ, se emit note de constatare, al căror conţinut este, potrivit art. 21 alin. 17, cel prevăzut de HG nr. 875/2011, la Anexa 5.

În ceea ce priveşte abaterile de la nerespectarea normelor în materie de achiziţii pentru care se aplică reduceri procentuale/corecţii financiare, cuprinse în Anexa la OUG nr. 66/2011, Partea a 2-a sunt indicate drept tipuri de abateri/nereguli: nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate şi transparenţă (pct.1) sau încălcarea principiului tratamentului egal (pct. 4).

În ceea ce priveşte normele comunitare aplicabile în materie, sunt relevante, prin prisma principiilor şi a regulilor instituite, prevederile Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31.05.2004.

În ceea ce priveşte chestiunea dedusă judecăţii – dacă solicitarea de criterii minime de calificare irelevante prin impunerea cerinţei prezentării de către ofertanţi a unui certificat de acreditare ca furnizor de servicii de stimulare a ocupării forţei de muncă eliberat de cel puţin un an, reprezintă o restricţionare a potenţialilor ofertanţi de a participa la procedură, şi, implicit, ar încălca principiile egalităţii de tratament şi al transparenţei, este de remarcat Preambulul Directivei, pe care Curtea îl apreciază relevant în cauză.

 Astfel, atribuirea contractelor trebuie realizată pe baza unor criterii obiective care asigură respectarea principiilor de transparenţă, de nediscriminare şi de egalitate de tratament şi care garantează aprecierea ofertelor în condiţii eficiente de concurenţă (paragraf 46 alin. 1). De asemenea, pentru a garanta respectarea principiului egalităţii de tratament în atribuirea contractelor, trebuie prevăzută obligaţia de a se asigura transparenţa necesară pentru a permite fiecărui ofertant să fie informat în mod rezonabil cu privire la criteriile şi modalităţile ce urmează să fie aplicate în vederea identificării ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic (alin. 2).

Mai mult, pentru a garanta egalitatea de tratament, criteriile de atribuire trebuie să permită compararea şi evaluarea ofertelor în mod obiectiv. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, criteriile economice şi calitative de atribuire, ca şi îndeplinirea cerinţelor de mediu, pot permite autorităţii contractante să răspundă necesităţilor colectivităţii publice vizate, astfel cum sunt ele exprimate în specificaţiile contractului. În aceleaşi condiţii, o autoritate contractantă poate utiliza criterii care urmăresc satisfacerea cerinţelor sociale ce răspund în special necesităţilor – definite în specificaţiile contractului – specifice unor categorii de populaţie defavorizate din care fac parte beneficiarii/utilizatorii lucrărilor, bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului alin. 4).

În cauză, Curtea apreciază că determinarea activităţii pentru care contractul este destinat în principal se poate baza pe analiza nevoilor cărora trebuie să le corespundă contractul specific, efectuată de autoritatea contractantă, în sensul restricţionării contractului şi întocmirii caietului de sarcini.

De altfel, autoritatea contractantă a stabilit cerinţe care corespund tocmai obiectului contractului, fiind reclamate de asigurarea implementării în bune condiţii  a contractului, fără a fi adusă atingere prevederilor art. 178 şi 179 din OUG nr. 34/2006.

Relativ la criteriile de selecţie calitativă, entităţile contractante care stabilesc criterii de selecţie în cadrul unei proceduri negociate fac acest lucru în conformitate cu criterii şi norme obiective pe care le-au stabilit şi care sunt disponibile operatorilor economici interesaţi, în cauză prin indicarea în Anunţul de Participare.

Or, în aceste condiţii, indicarea acestui criteriu minim de calificare nu reprezintă o depăşire a necesităţii obiective a îndeplinirii obiectivelor generale şi specifice urmărite de reclamantă. Aceasta întrucât aceste pretinse restrângeri ale numărului posibililor ofertanţi erau, la data derulării procedurii de achiziţie, disponibile operatorilor economici interesaţi; şi, mai mult, necesitatea de restrângere a numărului de candidaţi era justificată de echilibrul între caracteristicile procedurii şi mijloacele necesare realizării sale.

În ceea ce priveşte art. 178 alin. 2 din OUG nr. 34/2006, cerinţele minime sunt interzise doar dacă acestea conduc la restricţionarea participării la procedura de atribuire, lucru care nu s-a întâmplat în cauză.

Aceasta, întrucât criteriul solicitat are legătură concretă cu obiectul contractului, în înţelesul art. 179 alin. 1 din Ordonanţă; cerinţa fiind necesară pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului, raportat la valoarea, natura şi complexitatea sa.

Chiar dacă intimata a apreciat că valoarea contractului este relativ redusă, acest aspect nu este de natură a trage concluzia încălcării prevederilor precitate, în condiţiile în care se impun a fi făcute aprecieri şi cu privire la natura şi complexitatea acestui contract. Ceea ce s-a solicitat, şi a fost apreciată drept  cerinţă restrictivă a fost prezentarea unui certificat de acreditare eliberat de cel puţin un an, adică, operatorul interesat să participe la procedura de achiziţie trebuia să facă dovada că operează pe acest sector de piaţă de cel puţin un an. De altfel această cerinţă reprezintă o minimă protecţie a autorităţii contractante că contractul ar putea fi executat în bune condiţiuni.

Aşa fiind, Curtea apreciază că solicitarea acestei cerinţe nu este una nerelevantă în raport de natura şi complexitatea contractului; şi, cu atât mai puţin nu este una disproporţionată, prin introducerea termenului de un an.

Or, în aceste condiţii, nu se poate susţine, cu suficient temei că, autoritatea contractantă ar fi restricţionat accesul la procedură prin impunerea unor criterii minime de selecţie, ceea ce ar fi condus la încălcarea propriilor egalităţi de tratament sau al transparenţei; în condiţiile în care criteriile au fost disponibile operatorilor economici interesaţi.

De altfel, prin impunerea acestor cerinţe tehnice minime, fiecare ofertă a operatorilor economici urma să fie apreciată după criterii identice, astfel că egalitatea de şanse nu a fost înlăturată, ab initio, de către autoritatea contractantă.

În acelaşi sens, sunt şi prevederile Ordinului nr. 509/2011, care prevăd că stabilirea cerinţelor minime de calificare şi selecţie rămân la latitudinea autorităţii contractante, aceasta având obligaţia de a ţine cont de complexitatea, volumul, durata, valoarea şi natura contractului de achiziţie publică care urmează a fi încheiat (alin. 2 al art. 1).

Rezultă, aşadar, că impunerea cerinţelor minime de către autoritatea contractantă nu reprezintă încălcări ale principiilor egalităţii de tratament şi al transparenţei, acestea fiind justificate de interesul economic direct al autorităţii contractante, de a dobândi, în condiţii de concurenţă, serviciile necesare şi care fac obiectul contractului de faţă.

Pentru aceste considerente, Curtea admite recursul formulat în cauză, potrivit art. 496 alim. 1 teza I Cod procedură civilă şi, casând, în tot, hotărârea atacată, în urma rejudecării cauzei, va admite acţiunea introductivă şi va anula actele atacate – Decizia nr. 427/18.01.2016 şi Nota de constatare nr. 10363/2.12.2015, emisă de către pârâta intimată.

Domenii speta

Spete similare