Restabilire hotar

Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. X din 26.09.2017, pronunţată de Judecătoria Corabia, în dosar nr. X/213/2016, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A F, în contradictoriu cu pârâţii A D şi A I, având ca obiect „grăniţuire, revendicare imobiliară”, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamantul este proprietarul suprafeţei de teren intravilan de 3649 mp, situat in comuna I, jud. Olt, aşa cum rezulta din titlul de proprietate nr. X/71/24.09.1995 iar între proprietatea acestuia şi proprietatea pârâţilor, în partea de Nord, nu exista gard despărţitor astfel ca pârâţii au intrat pe proprietatea sa.

În materia probei dreptului de proprietate, este aplicabilă regula generală, statuată de art.249 C.pr.civ., respectiv „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

De asemenea, potrivit art.919 alin.3 C.civ. „până la proba contrară posesorul este considerat proprietar, cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară”. Prin urmare, în lipsa acestei dovezii, pârâtul nu poate fi obligat să-şi dovedească titlul său de proprietate deoarece legea ocroteşte posesia, independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea.

Potrivit art.557 alin.1  C.civ. „Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, moştenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesie de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când este translativă de proprietate prin ea însăşi”, iar la alin.2 şi 3 se arată că în cazurile anume prevăzute de lege, dreptul de proprietate se poate dobândi, prin act administrativ sau alte moduri prevăzute de lege.

Reclamantul a susţinut prin cererea de chemare în judecată că a pierdut posesia unei suprafeţe de 300 mp, iar că această suprafaţă s-ar afla în posesia pârâţilor.

Instanţa a reţinut că reclamantul  A F, deţine suprafaţa de 3649 mp, de teren intravilan, aflată în comuna I, judeţul Olt, conform titlului de proprietate nr. X/71/24.09.1995.

Pârâtul A I deţine suprafaţa de 3564 mp, potrivit titlului de proprietate nr. X/23/05.07.1995 şi pârâtul A D deţine suprafaţa de 4180 mp, conform titlului de proprietate nr. X/78/24.09.1995.

Potrivit raportului de expertiză la care s-a ataşat schiţa terenului efectuat de către d-nul expert M I, rezulta ca reclamantul, în urma măsurătorilor deţine suprafaţa de 3574 mp curţi construcţii, paratul A D deţine, în urma măsurătorilor suprafaţa de 4130 mp curţi construcţii  iar pârâtul A I, deţine, în urma măsurătorilor efectuate, suprafaţa de 3562 mp.

Urmare a acestei situaţii, expertul a propus ca linia de hotar sa fie stabilita astfel: intre proprietatea reclamantului A F şi proprietatea paratului A I, linia de hotar este stabilita intre punctele: 25-26-27-28-31-32-33-34, pe lungimea de 193,41m, conform schiţei Anexa nr. 1; între proprietatea reclamantului A F şi proprietatea pârâtului A D, linia de hotar este stabilita intre punctele: 2-3-5-6-7-8T-11-12 pe lungimea de 175,38 m, conform schiţei Anexa 1 iar intre proprietatea reclamantului A F şi dig, linia de hotar este stabilita intre punctele 13-12 pe lungimea de 17,96 m conform schiţei Anexa 1. Astfel, expertul a stabilit ca pe linia de hotar ce delimitează proprietatea paratului A D de cea a reclamantului, sunt următoarele semne de hotar: in punctul 4 buturuga care se afla pe proprietatea reclamantului, in punctul 8T- ţeava metalica, in punctul 9 şi 10 – rând vita de vie iar pe linia de hotar ce delimitează proprietatea paratului A I de cea a reclamantului, se afla următoarele semne de hotar: in punctele 27- colt fundaţie şi in punctele 28-colt gard şi anexa.

Astfel, analizând prin comparaţie suprafeţele de teren găsite la măsurători şi cele din acte, expertul a indicat următoarea situaţie: reclamantul A F are suprafaţa în acte de 3649 mp iar suprafaţa conform măsurătorilor este de 3574mp, paratul A D are suprafaţa din acte de 4180 mp iar suprafaţa din măsurători este de 4130 mp şi paratul A I are suprafaţa din acte de 3564 mp iar suprafaţa rezultata din măsurători de 3562 mp.

În consecinţă, expertul a concluzionat ca pârâţii nu ocupa nicio suprafaţă de teren din suprafaţa ce aparţine reclamantului, raportat la situaţia ca toate părţile din prezenta cauza deţin suprafeţe mai mici decât cele menţionate in actele acestora de proprietate.

Prin urmare, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prev. de art.563 C.civ., ce fundamentează acţiunea de revendicare, respectiv că pârâtul ocupă vreo suprafaţă din aceea revendicată de el.

Numai când proprietarul neposesor care dovedeşte că i-a fost ocupată o porţiune de teren din proprietatea sa, poate exercita cu succes acţiunea în revendicare imobiliară, acţiune reală şi petitorie. Ori în speţă persoanelor chemate în judecată în calitate de pârâţi nu li se poate reţine că sunt posesori neproprietari, nefiind dovedit faptul ocupării din terenul proprietatea reclamantului.

Faţă de cele expuse instanţa, a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare, ca neîntemeiat.

Grăniţuirea reprezintă o operaţie de delimitare prin semne exterioare a liniilor dintre două proprietăţi învecinate, o atare cerere, fiind admisibilă chiar dacă între proprietăţi există hotare  exterioare, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătorească.

Întrucât între părţile din litigiu există relaţii conflictuale şi în prezent  determinate  de controversele cu privire la stabilirea unei linii de hotar care să delimiteze proprietatea fiecăruia, în conformitate  cu disp.art. 584 C.civ. în caz de conflict, grăniţuirea se realizează pe cale judecătorească, fiind o operaţiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăţile învecinate, pentru a se cunoaşte limitele fondului asupra căruia se întinde dreptul de folosinţă al fiecăruia dintre proprietari.

În cauza de faţă, s-a demonstrat că părţile nu au realizat un hotar despărţitor prin bună învoială, motiv pentru care  fiind necesară  pentru lămurirea  unor împrejurări  de fapt,  efectuarea unor măsurători în trasarea liniei despărţitoare a proprietăţilor părţilor şi identificarea semnelor de hotar prin distanţe măsurate în linie dreaptă faţă de anumite puncte fixe existente în teren, instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize de specialitate în cauză.

Raportul de expertiză întocmit de domnul expert M I, propune ca linia de hotar să fie stabilită astfel: intre proprietatea reclamantului A F şi proprietatea pârâtului A I, linia de hotar este stabilită intre punctele: 25-26-27-28-31-32-33-34, pe lungimea de 193,41m, conform schiţei Anexa nr. 1; între proprietatea reclamantului A F şi proprietatea pârâtului A D, linia de hotar este stabilită între punctele: 2-3-5-6-7-8T-11-12 pe lungimea de 175,38 m, conform schiţei Anexa 1 iar intre proprietatea reclamantului A F şi dig, linia de hotar este stabilita intre punctele 13-12 pe lungimea de 17,96 m conform schiţei Anexa 1. Astfel, expertul a stabilit ca pe linia de hotar ce delimitează proprietatea pârâtului A D de cea a reclamantului, sunt următoarele semne de hotar: in punctul 4 buturuga care se afla pe proprietatea reclamantului, in punctul 8T- ţeava metalica, in punctul 9 şi 10 – rând vita de vie iar pe linia de hotar ce delimitează proprietatea paratului A I de cea a reclamantului, se afla următoarele semne de hotar: in punctele 27- colt fundaţie şi in punctele 28-colt gard şi anexa, adică pe vechile amplasamente.

Totodată, expertul a concluzionat ca, în urma măsurătorilor, pârâţii nu deţin suprafeţe în plus aparţinând reclamantului, mai mult şi aceştia deţin suprafeţe de teren în minus, faţa de actele de proprietate pe care le deţin.

În consecinţă, în raport de concluziile raportului de expertiza, instanţa a respins acţiunea formulata de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A S, în calitate de moştenitor al autorului A F, pe care o consideră netemeinică şi nelegală, solicitând obligarea la cheltuieli de judecată.

În motivare arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se stabilească linia de hotar care desparte proprietăţile părţilor şi ca urmare a stabilirii liniei de hotar să fie obligaţi pârâţii  să-i respecte dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de teren de 300 mp.

Instanţa de fond a respins acţiunea având ca obiect grăniţuire şi revendicare ca neîntemeiată, cu motivarea că în urma raportului de expertiză s-a constatat că părţile nu deţin teren în plus potrivit actelor, mai mult toţi au suprafeţe de teren mai puţin.

Critica pe care o aduce hotărârii pronunţate de instanţa de fond este aceea că nu a pronunţat o soluţie corecta deşi din probe reieşea că între părţi nu exista gard despărţitor, că exista o situaţie conflictuală şi prin urmare era necesar de a se stabili linia de hotar ce desparte proprietăţile părţilor.

Instanţa a motivat, întrucât între părţile din litigiu există relaţii conflictuale şi în prezent determinate de controversele cu privire la stabilirea liniei de hotar care să delimiteze proprietatea fiecăruia, în conformitate cu art. 584 C. civil, în caz de conflict, grăniţuirea se realizează pe cale judecătorească ca fiind o operaţiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăţile învecinate, pentru a se cunoaşte limitele fondului asupra căruia, se întinde dreptul de folosinţa al fiecăruia dintre proprietari.,,

În cauza de faţă, s-a demonstrat că părţile nu au realizat un hotar despărţitor prin buna învoiala, iar pentru lămurirea unor împrejurări de fapt s-a efectuat o expertiză de specialitate, însă, chiar şi în urma acestei expertize instanţa de fond a respins acţiunea în grăniţuire.

Arătă că înainte de a promova acţiune, în urma divergenţelor avute, a adus o persoană de specialitate pentru a cadastra terenul, s-a prezentat pentru măsurători însă acestea nu au putut fi efectuate întrucât A D s-a opus, astfel că nu a rămas decât să promoveze acţiune în instanţa, în speranţa că de aceasta dată se va face dreptate şi vor putea să  împrejmuiască proprietatea şi să nu mai existe aceasta situaţie conflictuală.

 Arată că, fiind o persoana în vârstă în momentul prezentării la fata locului a domnului expert M I, pârâtul A D a acoperit semnele reale şi a inventat alte semne.

A procedat în acest fel pentru că în anul 2016, deşi erau în litigii şi a depus la Primăria I şi la politie un certificat de grefa din care rezulta că exista dosar pe rolul Judecătoriei Corabia, A D a demolat vechiul solar şi a edificat altul cu fonduri europene, în partea de nord.

De asemenea, şi acum în urma soluţiei date de instanţă, profitând de acest lucru, în data de 26.10.2017, a demolat un alt solar şi şi-a edificat altul fără să ţină cont de linia de hotar reală  şi nici măcar de cea din expertiza efectuată.

Pârâţii au profitat de faptul ca instanţa de fond a respins capătul de cerere având ca obiect grăniţuire, astfel că în prezent au construit d au făcut tot ce si-au dorit.

Consideră că se impune rejudecarea şi o cercetare locală întrucât în momentul de faţă exista o stare conflictuală între părţi, pârâtul A D a acoperit semnele reale de hotar vechi şi a pus alte semne de hotar pentru a-i ti favorabil lui.

În baza art. 480 alin.3 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Faţă de apelul promovat, intimatul pârât A D a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Relativ la soluţia de anulare a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare solicitată, Tribunalul constată că potrivit dispoziţiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă: „În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare”.

Se constată ca prin dispoziţiile invocate s-au instituit în mod expres şi limitativ  cele două ipoteze  in care instanţa de apel poate să dispună anularea sentintei pronunţată de instanţa de fond. Aplicând aceste norme la speţa de faţă, tribunalul reţine că  judecătoria  a solutionat pe fond procesul, pe de o parte şi nici nu se pune problema nelegalei citări a vreunei părti la judecată, pe de altă parte.

In consecinţă, o soluţie de anulare a sentintei instanţei de fond  şi de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe, este exclusă.

Astfel cum rezultă din observarea actelor de procedură de la dosar, reclamantul a investit instanţa de fond cu două capete de cerere, respectiv: grăniţuire şi revendicare imobiliară.

 Este fondată critica apelantului reclamant privind respingerea capătului de cerere privind stabilirea liniei de hotar  între proprietatea sa şi proprietăţile pârâţilor.

Astfel, Tribunalul reţine că potrivit dispoziţiilor art. 560 Cod.civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzatoare, suportând, in mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Actiunea in grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca, in contradictoriu cu pârâtul, instanţa să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri invecinate.

Tribunalul constată aşadar că grăniţuirea reprezintă o operaţie de delimitare, prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăţi vecine. Ea este admisibilă, chiar dacă între proprietăţi există hotare anterioare, ori de câte ori aceste hotare nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătorească.

Tribunalul apreciază că acţiunea în grăniţuire are ca scop restabilirea hotarului, la origine nelitigios, ce separă fondurile învecinate şi marcarea acestuia prin semne materiale vizibile, nu constituirea unui hotar nou.

Din analiza probelor administrate în cauză prin raportare la dispoziţiile legale menţionate, Tribunalul apreciază că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea formulată de către reclamant în grăniţuire, constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 560 Cod civil.

 Se reţine că raportul de expertiză întocmit de domnul expert M I, raport de expertiză la care părţile nu au formulat obiecţiuni,  propune ca linia de hotar sa fie stabilită astfel: între proprietatea reclamantului A F şi proprietatea pârâtului A I, linia de hotar este stabilita intre punctele: 25-26-27-28-31-32-33-34, pe lungimea de 193,41m, conform schiţei Anexa nr. 1; între proprietatea reclamantului A F şi proprietatea pârâtului A D, linia de hotar este stabilită intre punctele: 2-3-5-6-7-8T-11-12 pe lungimea de 175,38 m, conform schiţei Anexa 1.

În ceea ce priveşte capătul de cerere formulat de către reclamant privind revendicarea suprafeţei de 300 mp, motivat de faptul că pârâţii îi ocupă această suprafaţă de teren, aceste afirmaţii nu sunt susţinute de probele de la dosar.

 Potrivit art. 563 din C.civ. „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor  sau de la o persoană care îl deţine fără drept".

Tribunalul reţine că acţiunea în revendicare este o acţiune reală, prin care  proprietarul  care a pierdut posesia bunului său,  tinde la realizarea unei corelaţii între starea de drept şi starea de fapt , respectiv la obţinerea de către titularul dreptului de proprietate a posesiei şi folosinţei obiectului dreptului său.

Pentru a putea fi exercitată acţiunea în revendicare trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: reclamantul să fie proprietarul bunului  revendicat, iar pârâtul să ocupe în mod abuziv suprafaţa de teren proprietatea reclamantului.

In cauză, instanţa de fond în mod corect a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada  îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.563 Cod civil, ce fundamentează acţiunea de revendicare, respectiv, faptul că  pârâţii ocupă vreo suprafaţă din aceea revendicată de el.

Acest fapt rezultă şi din raportul de expertiză întocmit în cauză din care rezultă că, apelantul reclamant A F are suprafaţa în acte de 3649 mp iar suprafaţa conform măsurătorilor este de 3574 mp,  intimatul pârât A D are suprafaţa din acte de 4180 mp, iar suprafaţa din măsurători este de 4130 mp şi intimatul pârât A I are suprafaţa din acte de 3564 mp, iar suprafaţa rezultată din măsurători de 3562 mp.

Este drept că în această situaţie terenul pe care apelantul reclamant îl stăpâneşte în fapt este mai mic decât cel ce rezultă din  titlul de proprietate, însă această diferenţă, în condiţiile în care nu se demonstrează că intimaţii pârâţi ocupă fără drept vreo porţiune din terenul apelantului reclamant, nu este suficientă pentru admiterea acţiunii în revendicare.

De altfel, se reţine că şi intimaţii pârâţi stăpânesc suprafeţe de teren mai mici decât cele ce rezultă din titlurile de proprietate pe care le deţin.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul urmează, în raport de dispoziţiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, să admită apelul, să schimbe în parte sentinţa, în sensul că va admite în parte acţiunea.

Va stabili linia de hotar între proprietăţile părţilor conform Anexei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie M I, pe care îl omologhează, astfel :

- Între proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtului A I, între punctele: 25-26-27-28-31-32-33-34, pe lungimea de 193,41 m;

 - Între proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtului A D, între punctele: 2-3-5-6-7-8T-11-12, pe lungimea de 175,38 m.

 Tribunalul va menţine restul dispoziţiilor din sentinţă.

În temeiul art. 453 alin.1 C.proc.civ.  Tribunalul va dispune obligarea intimaţilor pârâţi să plătească apelantului suma de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Data publicarii pe portal: 02.11.2018

Domenii speta

Spete similare