Acțiune în despăgubire îndreptată exclusiv împotriva funcționarului public și în absența unei cereri formulate împotriva autorității pentru a critica emiterea/refuzul emiterii actului. Inadmisibilitate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în data de 29.05.2017 (după declinarea dosarului înregistrat iniţial pe rolul unui complet specializat în litigii de muncă), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sporului de confidenţialitate pentru perioada 17.01.-11.10.2010.

Pârâta a formulat întâmpinare, invocând o serie de excepţii: excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea cerinţelor legale prevăzute de art. 16 din Legea 188/1999; excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea condiţiilor generale de admisibilitate a unei acţiuni în contencios administrativ, prevăzute de art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 şi art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;  excepţia de inadmisibilitate pentru neîndeplinirea cerinţelor prev. de art. 19 din Legea 554/2004. Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat ca pârâta să răspundă în solidar cu Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor C.

La termenul de judecată din data de 28.06.2017, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât şi a Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului C.

Pârâtul Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune, pentru nerespectarea termenului prevăzut la art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 1764 din 25 octombrie 2017, Tribunalul Botoşani, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor a Judeţului C.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, anterior criticilor aduse soluţiei instanţei de fond, recurentul reclamant a reiterat situaţia de fapt detaliată cererea de chemare în judecată şi a prezentat o serie de aspecte care l-au nemulţumit în legătură cu cererea de strămutare formulată în cauză precum şi modul de desfăşurare a şedinţei de judecată din data de 23.03.2017.

Recurentul reclamant a arătat că, prin sentinţa nr. 1764/2017 a Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal i s-a imputat faptul că nu a solicitat anularea actului, respectiv nu a solicitat recunoaşterea dreptului.

Or, sporul de confidenţialitate s-a acordat de către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABP) din cadrul MAI, conform art. 3, alin. (l) din O.G. nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, art. unic, în baza autorizaţiei de acces la informaţii clasificate emisă de şefa structurii de securitate a SPCEP C. - spor prevăzut în dispoziţia de personal, plătit lunar, numai pe perioada cât este valabilă autorizaţia. Serviciul resurse umane nu are obligaţia de a întocmi o nouă dispoziţie de personal de neacordare a sporului la expirarea autorizaţiei, pe considerentul că unitatea nu mai deţine informaţii clasificate ci ar avea această obligaţie de întocmire a unei noi dispoziţii de personal doar în cazul în care se modifică nivelul de secretizare, de la secret la secret de serviciu sau de la secret la strict secret etc, în momentul primirii comunicării sau a copiei noii autorizaţii de acces la informaţii clasificate. Prin urmare nu poate fi vorba de anularea unui act.

De asemenea, nu poate fi pusă în discuţie contestarea refuzului acordării sporului de confidenţialitate pentru perioada 17.01.–11.10.2010, întrucât DEPABD, prin adresa nr. 2.089.180/ 18.05.2010 şi adresa de revenire nr. 2089725/18.10.2010 solicitat SPCEP C., personal şefului serviciului, finalizarea demersurilor necesare emiterii autorizaţiei la informaţii clasificate, în ceea cel îl priveşte pe reclamant. Mai mult, SPCEP C. recunoaşte dreptul de a avea acces la informaţii clasificate prin emiterea unei noi autorizaţii de acces la informaţii clasificate, nivel secret, recunoaşte, de asemenea, neschimbarea nivelului de secretizare a serviciului pentru perioada de referinţă şi păstrarea de către reclamant a registrelor, condicilor, borderourilor şi arhivei privind documentele conţinând informaţii clasificate nivel secret, acestea fiind predate abia pe data de 13.05.2011.

Prin urmare, nu se poate pune în discuţie contestarea refuzului acordării sporului de confidenţialitate pentru perioada 17.01.-11.10.2010 întrucât acesta nu se acorda de SPCEP C., ci de DEPABD care a făcut toate diligentele în acest sens, rămânând spre soluţionare doar repararea pagubei, respectiv valoarea sporului de confidenţialitate pentru perioada 17.01. -11.10.2010, vinovaţi făcându-se: - B., pentru încălcarea prevederilor art. 167, alin. (2) lit.„b) din H.G. nr. 585/2002, în calitate de șefă a structurii de securitate a SPCEP C. pentru neemiterea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate nivel secret, până la expirarea celei vechi; atitudinea de indiferenţă faţă de solicitarea DEPABD nr. 2.089.180 din 18.05.2010, răspunzând după 6 luni de zile, la revenirea nr. 2.089.725/14 din 18.10.2010; încălcarea prevederilor art. 3, alin. a, d din Legea nr. 188/1999 cu modificările si completările ulterioare; - D., pentru neaducerea la cunoştinţă a dispoziţiilor DEPABD nr. 2.089.180 din 18.05.2010 şi 2.089.725/14 din 18.10.2010 și neexecutarea controlului în calitate de sef serviciu prin compartimentul secretariat, a modului de soluţionare a lucrărilor repartizate.

A mai susţinut recurentul reclamant că activităţile specifice în materie de informaţii clasificate erau activităţi conexe în cadrul SPCEP C., executate doar de anumite persoane, coordonate şi controlate de S.R.I, prin direcţia judeţeană şi, prin urmare, raporturile sale de serviciu pe această linie se desfăşurau doar cu şefa structurii de securitate și nu cu SPCEP C., prin şeful serviciului. Rezultă astfel, că nu putea acţiona în judecată în principal SPCEP C. şi în subsidiar pe şefa structurii de securitate.

Referitor la autorizaţia de acces la informaţii clasificate nivel secret de serviciu la care face referire pârâta, aceasta este nerelevantă, întrucât, fiind în ilegalitate, nu avea acces la informaţii clasificate nivel secret iar sporul de confidenţialitate era de 8% şi nu de 10%.

Cât priveşte prescripţia dreptului de acordare a sporului de confidenţialitate, a precizat  că despre neacordarea acestui spor a aflat abia pe data de 28.07.2016 - data comunicării prin poştă a răspunsului DEPABD nr. 3758958 din 25.07.2016. În perioada de referinţă a primit salariu în calitate de funcţionar public de la SPCEP C. şi diferenţa de la DEPABD. Acestea au fost sume variabile, în funcţie de numărul zilelor lucrate, zilele în care nu a avut sporul radiaţii electromagnetice, concedii medicale, concediu de odihnă etc. iar în „fluturaşii” de salariu primiţi de la DEPABD nu era menţionat sporul de confidenţialitate, aspecte probate cu documentele anexate răspunsului la întâmpinare şi concluziile scrise.

Concluzionând în sensul că sentinţa tribunalului este nelegală, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei conform apărărilor formulate.

Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul recurent, motivat, în esenţă, de faptul că obligarea persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ pretins nelegal sau care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim la plata de despăgubiri este condiţionată de formularea unei acţiuni în emiterea actului sau a unei acţiuni în contestarea refuzului de soluţionare a unei cereri. În concret, prima instanţă a respins cererea de reparare a prejudiciului formulată împotriva funcţionarului public vinovat de eventualul refuz de plată a unor drepturi salariale, reţinând că această cerere este subsidiară unei cereri formulată împotriva autorităţii care a emis/a refuzat să emită actul administrativ.

Fără a face referiri cu privire la fondul cauzei, aceasta pentru bunul motiv că fondul pretenţiei nu a fost analizat de prima instanţă, Curtea reţine că, într-adevăr, din petitul acţiunii rezultă că reclamantul nu a solicitat anularea unui act/contestarea refuzului emiterii unui act administrativ, astfel încât, acţiunea în despăgubiri reglementată de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă. Iar acest lucru rezultă atât din cuprinsul articolului menţionat cât şi din titlul acestuia – „introducerea în cauză a funcţionarului”. Este adevărat că o acţiune în despăgubiri poate fi formulată şi separat de acţiunea în emiterea/contestarea refuzului emiterii actului, dar aceasta numai ulterior constatării nelegalităţii actului sau refuzului emiterii acestuia şi numai în contradictoriu cu autoritatea administrativă, alături de care poate fi chemat în judecată şi funcţionarul pretins vinovat (aşa cum rezultă din interpretarea logico-juridică a art. 19 alin. 1 din lege).

Cum în cauza de faţă reclamantul a chemat în judecată doar funcţionarul pretins vinovat, autoritatea fiind introdusă în cauză în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine că în mod corect prima instanţă a respins cererea ca inadmisibilă, astfel încât recursul încadrat de reclamant în disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare