Recurs. Soluţia instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte obligarea recurenţilor pârâţi, consilieri judeţeni, să adopte o hotărâre de validare a mandatului de consilier judeţean al reclamantului

Recurs. Soluţia instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte obligarea recurenţilor pârâţi, consilieri judeţeni, să adopte o hotărâre de validare a mandatului de consilier judeţean al reclamantului.

S-au reţinut incidente în cauză motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 4 şi 5 Cod de procedură civilă.

Procedura de judecată a cererilor în contencios administrativ este reglementată de art.17 - 21 din Legea nr.554/2004, dispoziţii care constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În situaţia în care instanţa constată existenţa unui refuz de soluţionare a unei cereri, precum şi caracterul nejustificat al refuzului, va putea obliga autoritatea publică să emită actul administrativ solicitat, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă cerută de reclamant

Persoana care se face vinovată de refuzul nejustificat de soluţionare a cererii poate fi obligată exclusiv la plata de despăgubiri, în solidar cu autoritatea publică, şi nu la emiterea actului administrativ.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 2577 din 8 iunie 2018

- art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004

Prin sentinţa nr. (...)/CA/02.02.2018, Tribunalul (...) a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii (...) şi (...).

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul (...) în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean (...), (...), (...) (...), (...), (...) şi în consecinţă:

A obligat pârâţii să adopte o hotărâre de validare a mandatului de consilier judeţean al reclamantului.

A obligat în solidar pe pârâţii (...), (...) (...), (...), (...) să-i plătească reclamantului despăgubiri echivalente cu valoarea indemnizaţiilor de şedinţă corespunzătoare funcţiei de consilier judeţean începând cu data (...).2017 şi până la data validării.

A respins cererea având ca obiect acordarea daunelor cominatorii.

A luat act că reclamantul şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul (...) a reţinut următoarele:

Consiliul Judeţean are o schemă de 35 consilieri, dintre care 16 consilieri din coaliţia PARTIDUL 1 - C, 2 consilieri P3 şi 17 consilieri PARTIDUL 2.

În cursul anului 2017, un membru al PARTIDUL 1 (...) a fost sancţionat cu excluderea din partid, astfel că în temeiul disp. art. 9 alin. 2 lit. h) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, calitatea de consilier judeţean a acestei persoane a încetat de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, fiind emis Ordinul nr. (...)/19.09.2017 prin care postul de consilier judeţean ocupat de persona în cauză a fost declarat vacant. PARTIDUL 1 (...), prin adresele nr. (...) şi (...)/19.09.2017 emise către Instituţia Prefectului şi Consiliul Judeţean (...), a adus la cunoştinţă încetarea mandatului consilierului său exclus şi a solicitat demararea demersurilor pentru validarea următorului său candidat ales pe lista de consilieri judeţeni.

Prin dispoziţiile nr. (...)/19.09.2017, (...)/03.10.2017 şi (...)/09.10.2017, în şedinţe ordinare şi extraordinare, consiliul judeţean a pus pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind validarea mandatului de consilier al reclamantului.

În şedinţa ordinară din (...).2017, conform procesului verbal al şedinţei ordinare de la acea dată, pârâţii (...) şi (...) şi-au exprimat poziţia împotriva proiectului de hotărâre privind validarea mandatului reclamantului pentru motivul că fostul consilier a atacat în instanţă ordinul prefectului prin care s-a constatat încetarea calităţii sale de consilier judeţean, iar toţi cei 17 consilieri PARTIDUL 2 s-au opus ordinii de zi, astfel că şedinţa a fost declarată închisă.

Prima instanţă a constatat că nu este reală susţinerea pârâţilor că refuzul votului lor a avut la bază suplimentarea ordinii de zi faţă de cea comunicată prin dispoziţiile nr. (...)/19.09.2017, câtă vreme s-a dovedit că refuzul a vizat chiar primul punct din ordinea de zi comunicată, iar nu un proiect suplimentar, cum pretind pârâţii.

În şedinţele extraordinare din 03 şi 04 octombrie 2017 consilierii PARTIDULUI 2 au absentat nefiind posibilă discutarea şi adoptarea proiectelor propuse din lipsă de cvorum.

În şedinţa ordinară din 17.10.2017 validarea mandatului reclamantului a fost inclusă la punctul 1 din ordinea de zi, însă cei 17 pârâţi consilieri PARTIDUL 2 s-au opus, nefiind astfel întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea hotărârii.

Din lecturarea proceselor verbale de şedinţă, prima instanţă a constatat că unul dintre motivele care a justificat votul împotrivă a consilierilor PARTIDULUI 2 se referă la o posibilă anulare în instanţă a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului fostului consilier PARTIDUL 1, astfel încât prin validarea reclamantului s-ar modifica structura consiliului, prin majorarea cu un membru a consilierilor judeţeni.

Urmare a situaţiei menţionate la alineatul precedent, consilierii PARTIDULUI 2, având 17 voturi, pot bloca votul în consiliul judeţean în opoziţie cu ceilalţi 17 consilieri coaliţia PARTIDUL 1- C susţinuţi de consilierii P3.

În ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii (...) şi (...), instanţa de fond a constatat că acestea n-au fost motivate.

Deliberând asupra acestor excepţii, instanţa le-a respins faţă de dispoziţiile art. 56 alin.1 din Legea nr. 393/2004 ce stipulează răspunderea consilierilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului, precum şi solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte şi pentru hotărârile pe care le-au votat.

Excepţia prematurităţii (inadmisibilităţii) a fost respinsă în şedinţa din 31.01.2018 instanţa reţinând că reclamantul a făcut dovada plângerii prealabile. Instanţa de fond a apreciat că faptul că plângerea prealabilă a fost înregistrată în aceeaşi zi în care a fost promovată şi acţiunea în instanţă nu face acţiunea prematură.

S-a apreciat că plângerea prealabilă nici nu este necesară, fiind incidentă exonerarea prevăzută de art. 7 alin. 5 prin raportare la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 pentru refuz nejustificat, aşa cum acesta este definit de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantului i s-a refuzat în mod repetat validarea mandatului de consilier judeţean, deşi vocaţia şi eligibilitatea sau sa nu au fost contestate, singurul argument invocat de pârâţi fiind litigiul promovat de fostul consilier având ca obiect contestaţie împotriva Ordinului Prefectului nr. (...)/2017 prin care s-a dispus excluderea din partid a fostului consilier. Litigiul face obiectul dosarului nr. (...)/2017 pe rolul Tribunalului (...), dosar în care cererea de suspendare a ordinului prefectului a fost respinsă prin sentinţa nr. (...)/2017. Teama pârâţilor că printr-o eventuală soluţie de admitere din dosarul mai sus menţionat, s-ar ajunge la modificarea structurii consiliului judeţean este nejustificată, întrucât numărul de 35 consilieri este prevăzut de art. 88 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 raportat la numărul de locuitori ai judeţului. Această motivaţie nu constituie însă un motiv legal de refuz.

Conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 “… în situaţiile de încetare a mandatului înainte de expirarea duratei normale a acestuia, consiliul local sau consiliul judeţean, după caz, adoptă în prima şedinţă ordinară, la propunerea primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean, o hotărâre prin care se ia act de situaţia apărută şi se declară vacant locul consilierului în cauză”.

Conform prevederilor art. 90 şi 31 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 “comisia de validare va propune invalidarea alegerii unui consilier numai în cazul în care se constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau dacă alegerea consilierului s-a făcut prin fraudă electorală, constatată în condiţiile Legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale”.

În speţă, deşi nu s-a invocat niciunul din motivele prevăzute de lege pentru care se poate dispune invalidarea, pârâţii au refuzat în mod constant să pună în discuţie validarea mandatului reclamantului.

Susţinerea pârâţilor că prin obligarea la validare s-ar încălca principiile separaţiei puterilor, întrucât instanţa s-ar substitui voinţei organului deliberativ nu poate fi primită, instanţa fiind abilitată să analizeze dacă refuzul pârâţilor este justificat, concomitent cu condiţia eligibilităţii. Or, prima instanţă a apreciat că din datele prezentate nu rezultă indicii de fraudă ori neeligibilitate a reclamantului şi nici caracterul justificat al refuzului.

 S-a mai reţinut că texul art. 31 alin. 4 din lege este unul imperativ „comisia de validare va propune invalidarea alegerii unui consilier numai în cazul …”, astfel că nici instanţa şi nici pârâţii nu au drept de apreciere, întrucât alegerea consilierilor este opţiunea electoratului, a cărei voinţă trebuie să fie materializată prin validarea aleşilor în condiţiile legii.

În consecinţă, reţinând că nu există motive legale pentru invalidarea reclamantului, instanţa a obligat pârâţii să adopte o hotărâre de validare a mandatului său de consilier judeţean.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a despăgubirilor constând în indemnizaţiile la care ar fi fost îndreptăţit reclamantul începând cu data de (...).2017, data primei şedinţe ordinare în care a fost inclusă pe ordinea de zi validarea mandatului şi până la validarea mandatului, instanţa a apreciat-o ca fiind întemeiată, având în vedere că reclamantul, în situaţia în care ar fi fost validat mandatul său de consilier judeţean, pentru participarea la şedinţele consiliului, era îndreptăţit să primească o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii, conform art. 98 rap. la art. 51 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, prejudiciul material suferit de acesta fiind o consecinţă a refuzului de validare a mandatului său.

Prima instanţă a apreciat că vinovaţi de prejudiciul cauzat se fac doar pârâţii consilieri judeţeni prin blocarea demersurilor iniţiate de pârâtul Consiliul Judeţean (...) pentru validarea mandatului reclamantului.

Pentru aceste motive, instanţa a admis cererea accesorie formulată de reclamant şi a dispus obligarea pârâţilor consilieri judeţeni să-i plătească reclamantului despăgubiri constând în indemnizaţiile la care ar fi fost îndreptăţit acesta începând cu de (...).2017 şi până la validarea mandatului.

Referitor la cererea având ca obiect daune cominatorii instanţa a respins-o, întrucât aceasta vizează etapa executării silite, etapă pentru care este prevăzută o procedură specială de art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, reţinând şi Decizia ÎCCJ nr. 1048/2012.

Pentru aceste motive, în baza art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 şi a celorlalte temeiuri invocate, instanţa a admis în parte cererea formulată, în limitele anterior arătate şi conform dispozitivului. A luat act că reclamantul şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, în termen legal, pârâţii (...), (...) (...), (...), (...), solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârilor recurate, iar în rejudecare admiterea excepţiei prematurităţii acţiunii; iar pe fond, respingerea acţiunii.

În motivare, recurenţii arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 488 pct. 4 Cod de procedură civilă – instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi art. 488 alin. 8 Cod de procedură civilă – hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 2, art. 8, art. 18 alin. 1 şi a art. 44 şi 54 coroborate cu art. 98 din Legea nr. 215/2001.

Recurenţii apreciază că acţiunea este prematură. În conformitate cu art. 8 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, poate apela la contenciosul administrativ persoana vătămată într-un drept sau interes legitim în cazul nesoluţionării în termenul legal a unei cereri – faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

În speţă, cererea de validare a reclamantului în calitate de consilier judeţean a fost formulată de PARTIDUL 1 la data de 19.09.2017. Reclamantul nu a formulat cerere de validare către autoritatea administrativă, ci a formulat doar plângere prealabilă la data de 04.10.2017.

Acţiunea în contencios administrativ a fost promovată în aceeaşi zi - 04.10.2017, deci la mai puţin de o lună de când PARTIDUL 1 a cerut validarea consilierului şi în aceeaşi zi în care reclamantul a formulat plângerea prealabilă.

Faţă de prevederea art. 8 alin. 1 şi art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, recurenţii consideră că cererea este în mod vădit prematură. Faţă de art. 2 alin. 1 lit. h), conform căreia acţiunea de contencios poate fi promovată în cazul în care autoritatea administrativă nu soluţionează cererea în termen de 30 de zile, acţiunea se impune a fi respinsă ca prematură.

În continuare, recurenţii arată că prin acţiune, reclamantul a solicitat instanţei să dispună obligarea lor să îl valideze în funcţia de consilier local, adică să pronunţe o hotărâre prin care să oblige persoane fizice să emită un act administrativ.

În conformitate cu art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanţa nu poate să oblige pârâţii - persoane fizice - la emiterea actului administrativ. Doar organul administrativ poate fi obligat la emiterea unui act administrativ, nu şi persoanele fizice care fac parte din organul administrativ.

Recurenţii arată că hotărârea este nelegală şi faţă de încălcarea prevederilor art. 98 coroborate cu art. 44 şi art. 54 alin. 4 din Legea nr. 215/2001.

Votul pentru aprobarea oricărui material propus Consiliului Judeţean (inclusiv votul pentru validarea unui consilier judeţean) se adoptă după o anumită procedură, în care Comisia de specialitate a Consiliului Judeţean verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile de legalitate (şi oportunitate) a materialului propus pe ordinea de zi şi semnează avizul corespunzător, materialul este semnat de Secretarul Consiliului Judeţean, după care acest material este pus pe ordinea de zi a şedinţei, iar în şedinţă ordinea de zi este aprobată (sau nu) prin vot de către Consiliul Judeţean cu majoritate de voturi.

În considerentele hotărârii recurate, nu există nici o referire la faptul că instanţa de judecată a avut sau nu în vedere dacă s-au respectat aceste prevederi legale, ci pur şi simplu a dispus validarea consilierului.

Recurenţii susţin că prin hotărârea recurată instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti - art. 488 alin. 4 Cod de procedură civilă.

Prin acţiune, reclamantul a solicitat instanţei de judecată să dispună unui organ al puterii administrative (Consiliul Judeţean) - şi membrilor organului puterii administrative (consilieri judeţeni) să voteze într-un anumit fel în organul administrativ din care fac parte.

Prin admiterea acţiunii, instanţa (puterea judecătorească) a pronunţat o hotărâre prin care a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, care nu poate să dispună unei alte puteri din stat.

Dacă în discuţie ar fi fost împrejurarea că membri ai Consiliului Judeţean se sustrag obligaţiei de a participa la o şedinţă sau refuză să îşi exprime votul cu privire la validarea unui consilier, eventual, instanţa putea sa dispună ca aleşii locali - consilierii judeţeni - să îşi îndeplinească obligaţia de a participa la şedinţă sau să îşi exprime votul, deci să îşi îndeplinească obligaţiile care decurg din calitatea de consilier judeţean.

Recurenţii apreciază că instanţa de judecată nu poate să dispună consilierilor judeţeni să voteze într-un anumit fel, respectiv să voteze în sensul validării consilierului judeţean. Instanţa de judecată nu poate admite astfel de cereri, pentru că astfel de hotărâri ar reprezenta o încălcare a separaţiei puterilor în stat, respectiv ingerinţa puterii judecătoreşti în domeniul puterii administrative.

Intimatul Consiliul Judeţean (...) a formulat întâmpinare, prin care arată că lasă la aprecierea instanţei de judecată modul de soluţionare a recursului formulat de recurenţi.

În motivare, intimatul arată că prin adresa nr. (...)/19.09.2017 a Partidului 1 - Organizaţia Judeţeană (...), înregistrată la Instituţia Prefectului (...) sub numărul (...)/19.09.2017 s-a solicitat constatarea prin Ordin de către Prefectul Judeţului (...) a încetării de drept a mandatului de consilier judeţean a doamnei (...), din cadrul Consiliului Judeţean (...), înainte de expirarea duratei normale a acestuia şi declararea ca vacant a locului consilierului judeţean, ca urmare a excluderii din partid. Prin Ordinul Prefectului Judeţului (...) nr. (...) /19.09. 2017 s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier judeţean a d-nei (...), înainte de expirarea duratei normale a acestuia şi declararea ca vacant a locului de consilier judeţean.

Intimatul arată că Partidul 1 - Organizaţia Judeţeană (...), prin adresa înregistrată sub nr. (...)/19.09.2017 solicită Consiliului Judeţean (...) efectuarea demersurilor legale pentru validarea domnului (...) ales pe lista de consilieri judeţeni a partidului.

La 20.09.2017 d-na (...) - (...) a înaintat Tribunalului (...) o cerere de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...)/2017 prin care solicită anularea Ordinului Prefectului Judeţului (...) nr. (...)/29.09.2017 şi suspendarea acestuia. Prin Sentinţa nr. (...) din 20.10.2017 Tribunalul (...) a respins cererea reclamantei. Prin Hotărârea nr. (...)/2017 pronunţată la 20.10.2017, instanţa de judecată a respins recursul formulat de recurenta - reclamantă (...), în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Judeţului (...), având ca obiect suspendare executare act administrativ ca nefondat, menţinând sentinţa pronunţată de către instanţa de fond în totalitate.

Intimatul precizează că validarea unui consilier judeţean deja ales are caracter de recunoaştere a unui drept deja existent, fiind vorba de o activitate de constatare a unei calităţi şi numai în două cazuri prevăzute de lege, ce apar ulterior desfăşurării scrutinului electoral, ce constă în încălcarea condiţiilor de eligibilitate de persoana alesului şi de faptul că alegerile au fost fraudate, Consiliul Judeţean poate invalida mandatul de consilier judeţean.

Ca urmare a acestui fapt, în temeiul art. 94 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, Preşedintele Consiliului Judeţean (...) prin mai multe dispoziţii a convocat Consiliul Judeţean (...) în şedinţe ordinare şi extraordinare, punând pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind validarea mandatului de consilier judeţean al reclamantului.

Intimatul mai arată că până în prezent, pentru validarea sau invalidarea mandatului de consilier judeţean al d-lui (...) nu există o hotărâre legal adoptată, cu toate demersurile efectuate.

Intimatul (...) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului înaintat de către pârâţi şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

În motivare, intimatul arată că instanţa de fond în mod corect a respins excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, raportat la faptul că obiectul acţiunii îl formează refuzul nejustificat, iar pe de altă parte s-a solicitat Consiliului Judeţean (...) validarea sa atât de către PARTIDUL 1- Filiala (...), cât şi de către reclamant.

 Intimatul arată că este de notorietate că recurenţii refuză în mod sistematic prezenţa la şedinţă/adoptarea unei hotărâri de validare a sa, întrucât le convine situaţia de egalitate a forţelor politice din Consiliul Judeţean (...), iar atitudinea manifestată este una constant de rea credinţă şi abuz.

Consideră că sunt aplicabile dispoziţiile legale cuprinse la art. 31 alin. 3 - 5 şi art. 89 din Legea nr. 215/2001.

Intimatul arată că în cadrul invitaţiei pentru şedinţă ordinară din data de 27 septembrie 2017 a fost trecut pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind validarea mandatului său de consilier judeţean. Datorită votului "împotrivă" al consilierilor judeţeni aparţinând grupului politic al Partidului 2 dat la ordinea de zi, şedinţa nu s-a putut ţine şi astfel nu a putut fi luată nici o hotărâre privind validarea sau invalidarea mandatului său.

Din coroborarea textelor legale arătate, consideră că nu există nici un impediment legal pentru a fi validat, iar prin atitudinea consilierilor judeţeni aparţinând Partidului 2 i se încalcă un drept constituţional, calificând-o ca un abuz de drept din partea acestora.

Din probaţiunea administrată rezultă că, în ciuda faptului că proiectul de validare a mandatului de consilier judeţean a figurat de mai multe ori pe ordinea de zi a şedinţelor Consiliului Judeţean, consilierii judeţeni ai grupului politic PARTIDUL 2 au refuzat să voteze sub diferite pretexte. Nu se poate reţine că instanţa se substituie voinţei aleşilor atâta vreme cât nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit vreun motiv care să ducă la invalidarea mandatului.

Intimatul arată că miza şi atitudinea pârâţilor este dată de faptul că în prezent numărul consilierilor judeţeni din ambele grupuri politice, respectiv grupul PARTIDUL 1- Coaliţia – Partidul 3 şi cel al opoziţiei PARTIDUL 2, este egal, fiind câte 17 consilieri din fiecare grup ceea ce duce de cele mai multe ori la blocarea proiectelor de hotărâri propuse de către conducerea Consiliului Judeţean, multe dintre acestea fiind în cadrul unor proiecte cu finanţare europeană.

În ceea ce priveşte daunele materiale acordate, arată că potrivit art. 3 alin.(2) din Legea nr.393/2004, în exercitarea mandatului, aleşii locali se află în serviciul colectivităţii locale şi sunt responsabili în faţă acesteia. Aceştia au îndatorirea de a participa la exercitarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale cu bună credinţă şi fidelitate faţă de ţară şi să dea dovadă de cinste şi corectitudine, potrivit art. 45 şi 49 din Legea nr. 393/2004.

Intimatul arată că aceeaşi obligaţie de bună-credinţă o impune şi art. 14 Cod civil, iar art. 15 sancţionează abuzul de drept. Noul Cod civil contrapune abuzul de drept bunei-credinţe, văzută ca un principiu general de conduită. Abuzul de drept nu se limitează la încălcarea normelor juridice, ci vizează şi nesocotirea normelor morale.

Atunci când abuzul de drept se concretizează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu (material sau moral), va interveni şi răspunderea faţă de cel vătămat într-un drept al său. Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci cu intenţia de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credinţe. Elementele constitutive ale abuzului de drept se conturează din săvârşirea în principal cu vinovăţie, în subsidiar, fără vinovăţie, a unei fapte vătămătoare altei persoane sau ordinii de drept, ca urmare a modului de concepere sau de exercitare a folosinţei unui drept legitim, în pofida regulilor bunei-credinţe şi pentru obţinerea unei satisfacţii sau cu neobservarea insatisfacţiei produse terţului. Sancţiunea acestuia ar trebui fundamentată mai ales pe principiul reparării prejudiciului injust suferit de victimă.

Intimatul arată că nici unul dintre aceste texte legale nu a fost respectat de către recurenţii pârâţi care prin orice mijloace au încercat blocarea mecanismului de validare a sa, exercitându-şi cu rea credinţă mandatul de consilieri judeţeni aducând prejudiciu nu numai lui ci şi Consiliului Judeţean prin blocarea activităţii acestuia şi colectivităţii din care fac parte.

Intimatul apreciază că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale din perspectiva celor 4 elemente ale acesteia fapta, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă şi vinovăţia conform art. 1349 alin. (1) Cod civil, art. 1357 Cod civil, art. 1369 alin. (1) Cod civil, art. 1382 Cod civil şi coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În drept, intimatul invocă Legea nr. 554/2004, Legea nr. 393/2004, Legea nr. 215/2001, art. 1349 alin. (1) Cod civil, art. 1357 Cod civil, art. 1369 alin. (1) Cod civil, art. 1382 Cod civil.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa şi încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind întemeiat din următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Curtea a constatat că recurenţii pârâţi critică hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi cu privire la soluţia de obligare a pârâţilor – consilieri judeţeni la emiterea unui act administrativ, dar şi neexaminarea de către instanţa de fond a îndeplinirii condiţiilor legale pentru adoptarea hotărârii de către Consiliul Judeţean (...) şi depăşirea de către instanţa de fond a atribuţiilor puterii judecătoreşti prin obligarea lor, în calitate de consilieri judeţeni, să voteze într-un anumit fel. Deşi se solicită, prin petit, respingerea pe fond a acţiunii, Curtea a constatat că motivele de recurs nu aduc critici soluţiei privind obligarea pârâtului Consiliul Judeţean (...) la adoptarea unui act administrativ, ci se limitează la criticarea dispoziţiei instanţei de fond de obligare a pârâţilor consilieri judeţeni de a emite un act administrativ ori de a vota într-un anumit fel.

Pârâtul Consiliul Judeţean (...) nu a formulat recurs împotriva sentinţei prin care a fost obligat să adopte o hotărâre de validare a mandatului de consilier judeţean al reclamantului.

Având în vedere principiul independenţei procesuale în cazul coparticipării procesuale pasive, reglementat de art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, şi constatând inexistenţa cazurilor de excepţie prevăzute de art. 60 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv ipoteze de coparticipare procesuală ce decurg din raporturi juridice obligaţionale de solidaritate sau indivizibilitate ori din dispoziţii exprese ale legii, calea de atac declarată nu poate profita şi nici prejudicia Consiliul Judeţean (...).

Prin urmare, întrucât nici unul din pârâţi nu a formulat cale de atac împotriva dispoziţiei de obligare a Consiliului Judeţean (...) la adoptarea unei hotărâri de validare a mandatului de consilier judeţean al reclamantului, aspectele nerecurate au intrat în puterea lucrului judecat, în temeiul art. 430 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, şi nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, aceasta fiind obligată a se pronunţa în limitele investirii.

Examinând motivele de recurs vizând greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii (prematurităţii) acţiunii, instanţa le-a apreciat ca neîntemeiate din următoarele considerente:

Recurenţii critică soluţia primei instanţe din prisma faptului că cererea de validare a fost depusă de PARTIDUL 1 la data de 19.09.2017, iar reclamantul nu a formulat o cerere de validare către autoritatea administrativă, ci direct plângere prealabilă, depusă în aceeaşi zi cu sesizarea instanţei, fără a aştepta împlinirea termenului legal de 30 de zile în care autoritatea administrativă să soluţioneze cererea. În consecinţă, a apreciat acţiunea ca prematură.

Prin urmare, recurenţii nu invocă neîndeplinirea procedurii prealabile, ci prematuritatea acţiunii determinată de neîmplinirea la momentul sesizării instanţei a termenului de 30 de zile pentru formularea răspunsului de către autoritatea publică.

Curtea a reţinut că potrivit Legii nr. 554/2004 procedură prealabilă administrativă nu este obligatorie în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri (ce presupune o manifestare expresă de voinţă din partea autorităţii administrative), iar în cazul lipsei unui răspuns al autorităţii publice în termenul legal, nu este obligatoriu un nou demers în faţa autorităţii administrative, însă dreptul reclamantului este supus unui termen, nefiind născut şi actual.

Trebuie făcută distincţia între cele două noţiuni, distincţie pe care însuşi legiuitorul o prevede la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, respectiv între refuz nejustificat de a soluţiona o cerere şi faptul autorităţii publice de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. În cazul contestării unui refuz nejustificat, dreptul la acţiune al reclamantului se naşte la momentul exprimării acestui refuz, acţiunea sa nefiind supusă vreunui termen suspensiv.

Pentru a verifica legalitatea soluţionării excepţiei invocate, este esenţial a se stabili obiectul acţiunii în contencios administrativ asupra căruia instanţa de fond a fost chemată a se pronunţa.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că a fost învestită cu o acţiune vizând refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, definit de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, adică o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, şi nu pentru lipsa unui răspuns al autorităţii administrative în termenul legal.

În completarea celor reţinute de prima instanţă, Curtea a constatat că cererea intitulată plângere prealabilă, prin care reclamantul a solicitat Consiliului Judeţean (...), la data de 04.10.2017, validarea sa în calitate de consilier judeţean, nu are semnificaţia juridică a unei plângeri prealabile administrative în sensul art. 7 din Legea contenciosului administrativ, ci este însăşi cererea a cărui refuz nejustificat de soluţionare este dedus judecăţii.

La aceeaşi dată, de 04.10.2017, reclamantul a sesizat şi instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor la validarea sa, ce avea la bază refuzul apreciat ca nejustificat de validare a sa în funcţia de consilier judeţean.

Ulterior, la 03.11.2017, exercitându-şi dreptul procesual la modificarea acţiunii prevăzute de art. 204 Cod procedură civilă, în termenul legal, reclamantul a depus o precizare de acţiune, prin care a arătat că în şedinţa ordinară din 17.10.2017 a Consiliului Judeţean (...) nu s-a adoptat proiectul de hotărâre privind validarea mandatului său de consilier judeţean, nefiind întrunită condiţia votului majoritar, întrucât 17 consilieri judeţeni au votat pentru, iar 17 consilieri judeţeni au votat împotrivă.

Or, hotărârea Consiliului Judeţean (...) din 17.10.2017 reprezintă un refuzul autorităţii publice, considerat de reclamant ca nejustificat, respectiv o exprimare explicită, o comunicare expresă din partea autorităţii publice a voinţei de a nu rezolva cererea, refuz ce este contestat în prezentul dosar fiind considerat ca exercitat cu exces de putere, prin depăşirea limitelor dreptului de apreciere.

De altfel, la examinarea fondului cauzei, prima instanţă reţine că reclamantului i s-a refuzat în mod repetat validarea mandatului de consilier judeţean, argumentul invocat de pârâţi fiind litigiul promovat de fostul consilier având ca obiect contestaţie împotriva Ordinului Prefectului nr. (...)/2017 prin care s-a dispus excluderea din partid a fostului consilier şi teama că printr-o eventuală soluţie de admitere a contestaţiei, s-ar ajunge la modificarea structurii consiliului judeţean.

În consecinţă, argumentele recurenţilor pârâţi în sensul că la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ nu se împlinise termenul legal de răspuns, de 30 de zile, fie la cererea reclamantului depusă la 04.10.2017, fie la cererea PARTIDULUI 1 – Filiala (...) din 19.09.2017, vor fi înlăturate întrucât nu au legătură cu obiectul cauzei, obiect ce nu vizează lipsa unui răspuns în termenul legal, acţiunea formulată nefiind una prematură întrucât dreptul reclamantului de a se constata existenţa unui refuz nejustificat era născut şi actual, cel puţin la momentul precizării acţiunii.

Motivele de recurs sunt întemeiate, soluţia instanţei de fond fiind nelegală, în ceea ce priveşte obligarea recurenţilor pârâţi, consilieri judeţeni, să adopte o hotărâre de validare a mandatului de consilier judeţean al reclamantului.

Se reţin incidente în cauză motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, precum şi cele prevăzute de art. 488 pct. 4 Cod procedură civilă, când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Procedura de judecată a cererilor în contencios administrativ este reglementată de art.17 - 21 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa sesizată cu o acţiune în contencios administrativ prevăzută de art. 8 alin. (1) poate pronunţa următoarele soluţii: să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, precum şi să hotărască asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Faţă de aceste prevederi legale, în situaţia în care instanţa a constatat existenţa unui refuz de soluţionare a unei cereri, precum şi caracterul nejustificat al refuzului, va putea obliga autoritatea publică să emită actul administrativ solicitat, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă cerută de reclamant.

Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite formularea de cereri în justiţie şi personal împotriva persoanei care se face vinovată de refuzul nejustificat de a rezolva cererea, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, situaţie în care aceasta din urmă va putea fi obligată la despăgubiri în solidar cu autoritatea publică.

Din coroborarea textelor normative menţionate rezultă că persoana care se face vinovată de refuzul nejustificat de soluţionare a cererii poate fi obligată exclusiv la plata de despăgubiri, în solidar cu autoritatea publică, şi nu la emiterea actului administrativ.

În speţă, raportat la prevederile legale menţionate, constatând refuzul nejustificat al Consiliului Judeţean (...) de a soluţiona cererea de validare a mandatului reclamantului în calitatea de consilier judeţean, prima instanţă putea dispune obligarea doar a Consiliului Judeţean (...), în calitate de autoritate publică, la emiterea hotărârii privind validarea mandatului consilierului judeţean.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond de a obliga pârâţii consilieri judeţeni la adoptarea actului administrativ nu este prevăzută de lege în competenţa instanţei, motiv pentru care se impune casarea ei şi, în rejudecare, în condiţiile art. 498 Cod procedură civilă, Curtea a dispus respingerea acţiunii formulată în contradictoriu cu aceştia, ce are ca obiect obligarea lor la adoptarea hotărârii de validare.

Faţă de considerentele reţinute, Curtea a apreciat că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs ce vizează legalitatea soluţiei de obligare a recurenţilor pârâţi la adoptarea hotărârii de validare prin prisma încălcării art. 98 coroborat cu art. 44 şi 54 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 ori cele legate de depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti în sensul impunerii unui vot favorabil validării.

Curtea a găsit întemeiate şi motivele de recurs referitoare la soluţia privind obligarea recurenţilor pârâţi la plata de despăgubiri în temeiul răspunderii civile delictuale.

Motivele de recurs invocate în şedinţa publică din 08.06.2018, ce se referă la nelegalitatea sentinţei din perspectiva aplicării art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv a faptului că instanţa a obligat doar pârâţii persoane fizice la despăgubiri, deşi puteau fi obligaţi doar în solidar cu autoritatea publică, au fost formulate tardiv, cu depăşirea termenului de motivare a recursului, prevăzut de art. 485 Cod procedură civilă, însă constatând că acestea constituie motive de ordine publică întrucât vizează reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, au fost examinate de către instanţă, în baza art. 489 alin. 3 Cod procedură civilă prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă

Instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune vizând refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, adresate Consiliului Judeţean (...), asimilat de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 unui act administrativ, precum şi cu o acţiune în repararea pagubei cauzate prin acest refuz nejustificat de validare.

Prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a constatat refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a emite hotărârea de validare a mandatului de consilier judeţean al reclamantului, considerente ce au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind recurate.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că reclamantul a suferit un prejudiciu material constând în neîncasarea indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 215/2001, cauzat de fapta ilicită reprezentată de refuzul de validare a mandatului său, prejudiciu ce a fost produs cu vinovăţie de către recurenţii pârâţi prin blocarea demersurilor Consiliului Judeţean (...) pentru validarea mandatului reclamantului.

Or, aşa cum s-a reţinut prin considerentele de mai sus, procedura de judecată a cererilor în contencios administrativ este reglementată de art.17 - 21 din Legea nr.554/2004, lege specială ce se aplică în cazul răspunderii civile delictuale pentru prejudicii cauzate printr-un act administrativ nelegal, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cererile în justiţie pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului, ori, după caz, care se face vinovată de refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită obligarea la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

Persoanele fizice, recurenţii pârâţi, chemate în judecată de reclamant se încadrează în ipoteza textului de lege citat, fiind implicate în refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a emite hotărârea de validare a mandatului de consilier judeţean, conform celor reţinute.

Însă, pentru ca instanţa să poată examina întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în sarcina lor şi să poată obliga pe recurenţii pârâţi la despăgubiri se impunea îndeplinirea şi a celei de-a doua condiţii prevăzute de textul normativ, respectiv să fie chemate în judecată împreună cu autoritatea publică, răspunderea lor fiind solidară.

Această din urmă condiţie nu este îndeplinită în speţă. Textul art. 16 este unul imperativ şi nu poate fi interpretat în sensul că lasă la alegerea reclamantului dacă va chema sau nu în judecată autoritatea publică pentru repararea prejudiciului.

Curtea a apreciat că nu pot fi analizate condiţiile răspunderii civile delictuale ale recurenţilor pârâţi, ca persoane ce au contribuit la refuzul nejustificat al Consiliului Judeţean (...) de validare a mandatului reclamantului, în lipsa constatării intervenţiei răspunderii civile delictuale a autorităţii publice.

Pentru aceste considerente, constatând că reclamantul nu a chemat în judecată pentru antrenarea răspunderii civile şi plata de despăgubiri şi autoritatea publică, ci numai pe recurenţii pârâţi, ca persoane fizice ce au contribuit la refuzul nejustificat de validare, Curtea a respins acţiunea formulată de reclamant.

În consecinţă, în temeiul art. 498 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de (...), (...) (...), (...), (...), împotriva sentinţei nr. (...)/CA/02.02.2018 pronunţată de Tribunalul (...), pe care a casat-o în parte şi rejudecând fondul, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul (...) faţă de recurenţii pârâţi. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi ale încheierii de şedinţă din 31.01.2018, ce face corp comun cu sentinţa.

Reţinând culpa procesuală a intimatului reclamant în raport cu recurenţii pârâţi, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, Curtea l-a obligat pe intimatul reclamant (...) la plata în favoarea recurenţilor a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru achitată în recurs.

Domenii speta

Spete similare