Contract de muncă, grupă de muncă

Sentinţă civilă 468 din 12.07.2018


-emitere adeverinţe de încadrare a activităţii în grupa I de  muncă conform muncă conform pct.11, Anexa I la Ordinul nr.50/1990, însă din documentele verificabile existente în arhiva preluată de la fostul angajator - nominalizarea efectuată de consiliul de administraţie prin proces-verbal, HG nr.1223/1990, art.3 din Ordinul nr.50/1990 - activitatea reclamantului a fost încadrată în grupa a II-a de muncă -

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 12.07.2018

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.04.2018,  reclamantul GC a chemat în judecată pe pârâtele  SC S SA B, SC TS SA B şi CJP  M solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate pârâtele  SC S SA B şi SC TS SA B să recunoască faptul că a lucrat în grupa I de muncă conform adeverinţei nr. 82/18.02.1992 eliberată de SC T SA OC; de asemenea, a solicitat ca pârâta CJP M să fie obligată să recunoască aceeaşi adeverinţă.

În fapt, reclamatul a arătat că pârâtele SC S SA B şi SC TS SA B nu îi recunosc adeverinţa nr. 82/18.02.1992 eliberată de SC T SA OC, din care rezultă că în perioada 15.09.1982 - 28.08.1991 a lucrat în grupa I de muncă conform pct.11 Anexa I la Ordinul nr.50/1990.

Reclamantul a mai arătat că cele două societăţi pârâte i-au emis adeverinţele nr. 355 şi 356, respectiv adeverinţele nr. 1039A şi nr.1039B, din 13.03.2017 şi 14.03.2017, în care s-a menţionat că a lucrat în grupa a II-a de muncă.

În acest sens, reclamantul a învederat că în perioada 15.09.1982-28.08.1991 a desfăşurat activitate la Şantierul PF II, efectuând lucrări de protecţie anticorosivă (sablare şi vopsitorie), activitate pentru care i s-a eliberat adeverința nr. 82/18.02.1992. GSMC B a executat toate lucrările protecţie corozivă de la PF II, partea de construcţii montaj fiind executată de SC E SA B- Şantier PF II.

 Faţă de locul de muncă, reclamantul a arătat că solicită ca pârâtele  SC S SA B şi SC TS SA B să recunoască faptul că a lucrat în grupa I de muncă, conform  adeverinţei nr. 82/18.02.1992 şi să-i  elibereze, pe perioadele din carnetul de muncă, adeverinţe din care să rezulte că a lucrat în grupa I, corespunzător locului de muncă  în care s-au executat lucrări de sablare cu nisip cuartos.

Prin acţiune s-a mai învederat că SC T SA OC a intrat în faliment, iar arhiva a fost arsă, potrivit adresei nr. 406/14.02.2017, şi nu  mai există o altă unitate să-i elibereze o adeverinţă.

În baza art.200 alin.3 Cod proc. civilă s-a solicitat reclamantului ca, în raport de pârâţii chemaţi în judecată şi emitenţii adeverinţelor invocate în cerere, să motiveze în fapt chemarea în judecată a celor două societăţi, să precizeze obiectul acţiunii referitor la acestea, urmând să indice temeiurile juridice ale chemării în judecată a celor două societăţi, să  motiveze în fapt şi în drept chemarea în judecată a pârâtei CJP M.

Ca urmare, reclamantul a depus note scrise prin care a arătat că adeverinţele eliberate de cele două societăţi s-au emis pentru construcţii montaj, ceea ce nu corespunde cu realitatea.

Obiectul acţiunii referitor la pârâtele SC S SA B şi SC TS SA B este eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că a lucrat în grupa I de muncă, conform adeverinţei nr. 82/1992 eliberată de T SA OC.

Referitor la SC T SA O C a arătat că a fost parte a GSMC V B, prin reorganizare.

Cât priveşte chemarea în judecată a pârâtei CJP M a arătat că aceasta nu-i recunoaşte adeverinţa nr. 82/1992, deoarece în cuprinsul adeverinţei este menţionată HG nr.1223  prin care s-a acordat grupa II-a de muncă, solicitând să fie  obligată pârâta la recunoaşterea adeverinţei nr. 82/1992.

În cauză, a formulat întâmpinare pârâta CJP M  prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătându-se că prin decizia nr. 20376/01.02.2017 reclamantului i-a fost respinsă cererea de pensionare anticipată parţială.

În prezenta cauză, reclamantul a promovat o acţiune în constatare, ci nu în realizarea dreptului, nerezultând că ar contesta decizia de respingere a pensiei, prin parcurgerea procedurii prealabile obligatorii.

Cu privire la adeverinţa 892/18.02.1992, pârâta a arătat că  nu îndeplinește condițiile legale, deoarece în  adeverinţă nu se indică funcţia sau meseria dintre cele prevăzute de HG nr.1223/1990, temeiul legal pentru grupă este adăugat, menţiunea grupei II de muncă a fost modificată în grupa I .

Prin întâmpinare s-a mai arătat că pentru persoanele care au lucrat pe şantiere de construcţii sau construcţii montaj, temeiul legal este HG nr.1223/1990, acesta fiind şi motivul pentru care adeverinţa prezentată de reclamant nu a fost valorificată la pensie, fiindu-i respinsă cererea de pensionare.

De asemenea, a formulat întâmpinare şi pârâta T SA B prin care s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătându-se că urmare a solicitărilor reclamantului i-au fost eliberate adeverinţa nr. 1039A/14.03.2017 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă şi adeverinţa nr. 1039B/14.03.2017 privind salarizarea în perioada 01.05.1984 - 01.07.1987 pe durata angajării la fosta AMRCT Sud.

Ulterior, prin adresa din 26.07.2017 reclamantul a înştiinţat societatea că deţine o adeverinţă eliberată de fostul angajator T SA O, prin care i-a fost acordată grupa I de muncă, solicitând modificarea încadrării din adeverinţa nr. 1039A/14.03.2017, din grupa a II-a de muncă în grupa I de muncă.

Pârâta a precizat că nu a dat curs acestei solicitări, întrucât nu deţine documente justificative în sensul cerut de reclamant.

Prin întâmpinare s-a arătat că în carnetul de muncă al reclamantului se indică perioadele în care a fost angajat la UV-GŞMC, ÎMRCT B, ÎAMRCT B,  T SA –F O, însă în carnetul de muncă nu este nicio înscriere privitoare la încadrarea în grupa de muncă.

Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, reclamantul a prestat muncă în perioada 1984-1991 pentru  ÎAMRCT, întreprindere care deținea în strutura de producţie antreprize şi şantiere în toată ţara (Antrepriza Sud, Nord, Est, Vest O). Antrepriza Sud a funcţionat ca subdiviziune cu rol de producţie, fără personalitate juridică, în cadrul IAMRCT, ulterior T SA.

Faţă de cele arătate, pârâta SC T SA a arătat că nu are calitatea de angajator al reclamantului, deoarece între societate şi acesta nu au existat raporturi de muncă, conform art.10, art.14 alin.2 Codul muncii,  societatea fiind înfiinţată  în anul 1993.

Pârâta SC T SA  a mai arătat că la momentul înfiinţării a preluat, prin transfer, personalul aferent activităţilor desprinse din societatea mamă, dar nu şi arhiva  financiar contabilă a  acesteia, menţionând că deține în arhivă documente de plată salarii (fluturaşi de salarizare) şi o parte din dosarele de personal. Datele provenite din documentele existente sunt puse la dispoziţia foştilor salariaţi ai AMRCT S  şi T SA M, urmare a cererilor acestora.

Cu privire la eliberarea adeverinţei solicitate de reclamant, pârâta a arătat că faţă de dispoziţiile Legii nr.263/2010, Anexa 14,  nu deţine de la fosta AMRCT S  documente  (proces-verbal, decizie, tabel nominal ) prin care  să se stipuleze că reclamantul sau alţi salariaţi, între anii  1984-1987 s-au încadrat în grupa I de muncă, ca urmare a prestării unor lucrări de  sablare şi protecţii anticorosive.

Aşa fiind, pârâta a arătat că, fiind înfiinţată şi înregistrată în anul 1993, nu poate efectua încadrarea în grupa I de muncă pentru foştii angajaţi ai IAMRCT –AMRCT S, desfiinţată în 1990.Susţinerea reclamantului că pentru o anumită perioadă a executat lucrări de sablare şi protecţii anticorosive nu schimbă situaţia, pârâta arătând că emiterea adeverinţelor de grupă de muncă se efectuează potrivit prevderilor Ordinului nr.50/1990.

Referitor la adeverinţa eliberată reclamantului privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, s-a arătat că a fost emisă pe baza documentelor existente, respectiv contractul colectiv de muncă încheiat între Consiliul de Administraţie al T SA şi filialele acestei societăţi, care la art.126 a prevăzut că „Toţi salariaţii societăţii comerciale TSA, indiferent de meseria pe care o au, sunt încadraţi în grupa a II-a de muncă, inclusiv în perioada când a fost GSMC V. Personalul Unităţii Nucleare beneficiază de încadrare în grupa I de muncă, conform legislaţiei în vigoare”,  în contract nefiind făcută vreo referire la alte activităţi sau categorii de salariaţi care ar fi putut fi încadraţi în grupa I de muncă.

Faţă de solicitarea reclamantului de a i se elibera o adeverinţă de încadrare în grupa I de muncă, având ca act doveditor adeverinţa nr. 892/18.02.1992 eliberată de T SA –FO, pârâta a precizat că această adeverinţă nu poate constitui „act intern”, cu atât mai mult cu cât TSA nu are  nicio legătură şi nu este continuatoarea T SA –FO.

Reclamantul a formulat răspuns  la întâmpinarea pârâtei T SA prin care a arătat că a solicitat acestei societăţi o adeverinţă din care să rezulte că a lucrat în grupa I de muncă, menționând că la PF II  nu s-au executat lucrări de construcţii montaj la care se referă T B, ci s-au executat lucrări de sablare care se încadrează în grupa I de muncă.

Pârâta, în mod abuziv, nu a dat curs solicitării sale pentru motivul că nu deţine documente justificative în vederea modificării adeverinţei nr.1039 A , însă în carnetul său de muncă este înscris ca loc de muncă PF  II .

Referitor la raportul juridic cu pârâta T SA B reclamantul a arătat că prin faptul că societatea a preluat arhiva cu deficienţe, aceasta a  preluat atât activul, cât şi pasivul.

Cu privire la procedura prezentată de pârâtă privind eliberarea unei adeverinţei,  reclamantul a învederat că adeverinţa nr.892/18.02.1992 a fost eliberată anterior intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, iar T SA C a intrat în faliment, arhiva fiind arsă, neputând obţine altă adeverinţă.

În ce priveşte consideraţiile pârâtei cu  privire la încadrarea în grupa a II-a de muncă în baza contractului colectiv de muncă, reclamantul a arătat că nu a fost pus la dispoziţia personalului muncitor .

Prin sentinţa nr.83/07.06.2018 pronunțată în dosarul nr.880/101/2018, în baza art.139 alin.5 Cod proc. civilă a fost disjunsă acţiunea faţă de pârâtele S SA B şi SC T S SA B; prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta CJP M.

Urmare a disjungerii, pe rolul Tribunalului Mehedinţi s-a înregistrat dosarul nr. ....../101/2018 având ca obiect acţiune în constatare/obligaţie de a face, privind pe reclamantul GC şi pe  pârâtele SC S  SA B, SC T S SA B.

Din oficiu, s-au solicitat relaţii de la pârâta SC S SA B pentru a comunica dacă societatea a preluat arhiva de UV B - GŞMC şi să înainteze procesul verbal nr.1/01.07.1991 al consiliului de administraţie, menţionat în adeverinţa nr.355/13.03.2017 eliberată reclamantului.

De asemenea, s-au solicitat relaţii şi de la pârâta SC TS SA B pentru a comunica dacă societatea a preluat arhiva de la ÎAMRT, AMRCT S şi să înainteze procesul verbal nr.1/01.07.1991 al consiliului de administraţie, menţionat în adeverinţa nr.1039/A/14.03.2017 eliberată reclamantului.

Relaţiile şi înscrisurile solicitate au fost comunicate de pârâta SC T SA cu adresa nr. A 2724/26.06.2018 şi de către pârâta SC S SA B cu adresa depusă la fila 69 dosar.

De asemenea, reclamantul a depus la dosar, în copie, carnetul de muncă.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

 Reclamantul GC a fost încadrat, la data de 15.09.1982,  ca subinginer stagiar la UV B - GŞMC. La data de 15.09.1984 reclamantul a încheiat stagiatura şi a fost repartizat ca subinginer la Brigada PF II AS .

Ulterior, la data de 01.07.1987, societatea a fost reorganizată în AMRCT S B, reclamantul fiind preluat de AMRCT O în cadrul căreia a continuat să desfășoare activitate, ca subinginer, până în luna august 1991.

Referitor la denumirea angajatorului se constată că la data de 01.10.1983 denumirea întreprinderii a fost schimbată în IMRCT B, iar la data de 16.03.1984 a fost schimbată în IAMRCT B (datele referitoare la activitatea reclamantului şi la denumirea angajatorului au fost extrase din carnetul de muncă al reclamantului, poziţiile 1-15).

Prin adeverința nr.892/18.02.1992 emisă de T SA OC s-a menţionat că reclamantul „în perioada 15.09.1982-28.08.1991 a lucrat în condiţiile prevăzute de  HG nr.1223/1990 şi a notei Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Amenajării Teritoriului nr. 1596/1990 aprobată de MMPS, Ministrul Sănătăţii şi Comisia naţională pentru protecţia muncii pentru încadrarea în grupa I în procent de 100% pct.11 din anexa 1”.

Ulterior, prin adeverinţa nr.355/13.03.2017 emisă de S SA B s-a consemnat că în perioada 15.09.1982-01.05.1984 reclamantul, având funcţia de subinginer, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform nominalizării efectuată de consiliul de administraţie prin procesul-verbal nr.1/01.07.1991, lucrând pe şantierele de construcţii montaj. Temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă îl reprezintă  HG nr.1223/1990 , avizul comun al  MMPS – MS 1596/1990 şi art.3 din Ordinul nr.50/1990.

De asemenea, prin adeverința nr.1039A /14.03.2017 emisă de T S SA B s-a consemnat că în perioada 01.05.1984-01.07.1987 reclamantul, având funcţia de subinginer, a fost încadrat în grupa a II-a de  muncă în procent de 100% în conformitate cu procesele verbale nr.1/01.07.1991 şi nr. 1/30.04.1993 ale Consiliului de Administraţie, lucrând pe şantierele de construcţii montaj. Temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă îl reprezintă HG nr.1223/1990 şi art.3 din Ordinul nr.50/1990.

Prin acţiunea dedusă judecăţii se solicită să fie obligate pârâtele SC S SA B şi SC T S SA B, ca deţinătoare ale arhivei fostului angajator, să elibereze adeverinţă pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, aşa cum s-a atestat prin adeverinţa nr.892/18.02.1992 eliberată de SC T SA OC.

Analizând solicitarea reclamantului, Tribunalul reţine că angajatorul iniţial al reclamantului, - UV B - GŞMC a fost reorganizat şi şi-a schimbat denumirea în IMRCT B, respectiv în IAMRCT B, conform menţiunilor din carnetul de muncă.

Pârâta T S SA a fost înfiinţată în anul 1993 şi la momentul înfiinţării a preluat, prin transfer, personalul AMRCT S şi T SA F O, societatea pârâtă deţinând în arhivă documente de plată salarii - fluturaşi de salarizare - şi o parte din dosarele de personal, fără a se încheia un protocol de preluare. În baza documentelor existente în arhivă, pârâta a eliberat reclamantului adeverinţa nr.1039A/14.03.2017 ( conform susţinerilor din întâmpinare şi relaţiilor comunicate prin adresa nr. A 2764/2018).

Referitor la pârâta SC S SA B, se constată că aceasta a fuzionat în anul 2006 cu S E SA, fosta T SA, IMRCT B, IAMRTC  B, UV B - GŞMC, la data fuziunii fiind predată arhiva constând în documente juridice şi contabile, fără a se întocmi un proces verbal. În baza documentelor existente în arhivă, pârâta  a eliberat reclamantului adeverinţa nr.355/13.05.2017 ( conform relaţiilor depuse la fila 69 dosar).

Cât priveşte încadrarea activităţii  în grupele  de muncă, se reţine că potrivit pct.1, 2  din Ordinul nr. 50/1990, în grupele I şi II de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexele nr. I şi II la ordin.

Punctul 3  din Ordinul  nr. 50/1990  prevede  că  beneficiază  de  încadrarea  în  grupele  I şi II de muncă, fără  limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere  şi  reparaţii, controlori  tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care  lucrează  efectiv  la  locurile  de  muncă  şi  activităţile prevăzute  în anexele nr. I şi II.

Aşa cum se observă din dispoziţiile actului normativ, se instituie principiul legalităţii grupelor de muncă, în sensul că activităţile, locurile de muncă şi categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I şi II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlorii tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. I, II  la Ordinul 50/1990;

- să-şi fi desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II de muncă, în situaţia personalului muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie;

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe să depăşească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă;

- să fi fost nominalizat de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).

Prin urmare, încadrarea în grupele de muncă se face fie direct, ca urmare a regăsirii în una dintre situaţiile cuprinse în anexe, fie  prin asimilare, ca urmare a desfăşurării efective a muncii în situaţii din cele prevăzute în anexe.

Potrivit pct. 6, 7 din Ordinul nr. 50/1990 „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infecţie, etc); încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar  pentru grupa a II-a cel puţin 70% din programul de lucru”.

Ordinul nr.50/1990 reprezintă actul normativ cadru în baza căruia s-a dispus încadrarea activităţii în grupele I sau II de muncă.

Prin HG nr.1223/1990 s-a reglementat încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, a unor locuri de muncă sau activităţi din construcţii-montaj, în art.1 prevăzându-se că  „Personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile - şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969.”

De asemenea, în art. 2  s-a prevăzut că „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi.”

În raport de dispoziţiile legale enunţate care au reglementat încadrarea activităţii în grupele de muncă, Tribunalul constată că cele 2 societăţi pârâte, în baza documentelor deţinute în arhiva preluată de la fostul angajator al reclamantului, i-au emis acestuia adeverinţe referitoare la încadrarea activităţii în grupa a II-a de muncă.

Astfel, prin adeverinţa nr.355/2017 pârâta S SA B a atestat că activitatea desfăşurată de reclamant în funcţia de subinginer în perioada 15.09.1982-01.05.1984 a fost încadrată în grupa a II-a de  muncă în procent de 100%, fiind menţionat şi  actul administrativ prin care s-a efectuat nominalizarea  în grupa de muncă -  procesul verbal nr.1/01.07.1991 al consiliului de administraţie, filele 13, 70-73 dosar .

De asemenea, prin adeverinţa nr.1039A/2017 pârâta TS SA B a atestat că activitatea desfăşurată de reclamant în funcţia de subinginer în perioada 01.05.1984-01.07.1987  a fost încadrată în grupa a II-a de  muncă în procent de 100%, fiind menţionat şi  actul administrativ prin care s-a efectuat nominalizarea în grupa de muncă -  procesele verbale nr.1/01.07.1991 şi nr.1/30.04.1993 ale consiliului de administraţie, filele 15, 32-33, 64-67 dosar.

În ambele adeverinţe s-a menţionat că temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă îl reprezintă HG nr.1223/1990, care a reglementat încadrarea în grupa a II-a de muncă a unor locuri de munca sau activităţi din construcţii-montaj.

Prin urmare, adeverinţele au fost emise de societăţile pârâte în conformitate cu documentele existente în arhiva acestora şi potrivit nominalizării efectuată de fostul angajator prin actele administrative.

Se mai reţine că reclamantul,  în susţinerea solicitării referitoare la încadrarea în grupa I de muncă a activităţii desfăşurată în perioada 15.09.1982-28.08.1991, a invocat adeverinţa nr.892/1992 emisă de TSA O C , fila 12 verso.

Din examinarea conţinutului adeverinţei invocate, rezultă că în cuprinsul acesteia se menţionează faptul că reclamantul în perioada 15.09.1982-28.08.1991 a lucrat în condiţiile prevăzute de HG nr.1223/1990, în final făcându-se menţiunea „ pentru încadrarea în grupa I în procent de 100%  pct.11 din anexa 1”.

Deşi în acest înscris s-a invocat HG nr.1223/1990, acest act normativ a reglementat încadrarea activităţii în grupa a II-a de muncă, iar în cuprinsul adeverinţei s-a înscris „gr II” , menţiune care a fost tăiată şi s-a înscris „I” .

Invocarea de către reclamant a Ordinului nr.50/1990,  pct.11 pentru încadrarea activităţii în grupa I de  muncă, temei menţionat şi în adeverinţa nr.892/1992, nu îl îndreptăţeşte pe acesta la încadrarea activităţii în grupa I de muncă, întrucât, raportat la temeiurile juridice menţionate şi la modul în care a fost întocmită şi redactată adeverinţa nr.892/1992, se constată că aceasta nu poate produce efecte juridice de sine stătător.

Aşa fiind, se apreciază că solicitarea reclamantului referitoare la obligarea pârâtelor la emiterea unor adeverinţe de încadrare a activităţii în grupa I de  muncă este neîntemeiată, cât timp prin documentele verificabile existente în arhiva preluată de la fostul angajator, activitatea acestuia a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că acţiunea este  neîntemeiată, urmând să fie respinsă.