Contestatie la executare

La data de 29.01.2018 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia contestaţia la executare formulată de contestatoarea GE in contradictoriu cu intimata KI, privind dosarul execuţional nr. 2777/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc CM, arătând că înţelege să conteste titlul executoriu care nu emana de la un organ de jurisdicţie, reprezentat de contractul de credit numărul 115412 din data de 23.09.2011, solicitând anularea executării silite însăşi, deoarece debitul pretins de intimata creditoare nu mai poate fi recuperat pe calea executării silite, întrucât s-a prescris, executarea silita efectuata peste termenul legal de prescripţie nemaiavând temei legal; anularea încheierii din data de 29.11.2017 prin care Judecătoria Sinaia a încuviinţat executarea silita, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 20.12.2017, a somaţiei emisa la 20.12.2017, a înfiinţării popririi, precum si de tuturor actelor de executare emise in dosarul de executare nr. 2777/2017, ca urmare a constatării prescripţiei dreptului de a cere executarea silita;

Urmare a admiterii contestaţiei la executare, solicită întoarcerea executării silite efectuata în temeiul titlului executoriu, în sensul obligării intimatei la restituirea sumelor poprite din veniturile contestatoarei; cu restituirea taxei de timbru, aferenta contestaţiei la executare, proporţional cu admiterea cererii promovata, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest proces, in raport de dispoziţiile art. 451 Cod procedura civila.

In motivare se arată de contestatoarea debitoare că, in calitate de co - împrumutat, a accesat un credit in anul 2011 (contractul de credit nr. 115412 din data de 23.09.2011), titlu executoriu din prezenta cauza.

Plecând de la aceasta, dar si pe fondul crizei economice, plăţile au fluctuat, insa niciodată nu a avut intenţia de a se sustrage de la plata ratelor, insa din cauza situaţiei financiare precare, începând cu luna februarie 2013, atât ea, cat si împrumutaţii, au fost in imposibilitate de a mai achita ratele.

Precizează faptul ca, de la data ultimei rate plătite, respectiv 15.01.2013 si pana la data înregistrării cererii de executare silita (14.11.2017) formulata de creditoarea KI, prin reprezentant convenţional, sub nr. 2777/2017 pe rolul BEJ CM atât contestatoarea, cât si împrumutaţii nu au mai efectuat nicio plata, in raport de care solicita sa se constate intervenita prescripţia dreptului de a obţine executarea silita.

Se mai arată că prescripţia unei datorii presupune ca, după trecerea unui anumite perioade de timp, debitorul nu mai poate fi obligat la plata restantei respective prin mijloace de constrângere garantate de stat, dreptul de acţiune împotriva debitorului se prescrie, adică datornicul nu mai poate fi executat silit.

Prin împlinirea termenului de prescripţie, orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.

Astfel, in cazul creditelor bancare, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita începe sa curgă de la data scadentei obligaţiei de plata, adică de la data la care trebuia achitata rata de către debitorul obligaţiei. In condiţiile in care exista un credit bancar cu mai multe rate succesive, termenul de prescripţie începe sa curgă de la data ultimei rate de achitat, conform contractului încheiat cu banca.

Precizează faptul ca atât de la data ultimei plăţi a ratei achitate (data de la care nu a mai plătit nicio rata) când banca, in următoarea luna putea declara scadenta anticipata a contractului si pana la data deschiderii dosarului de executare silita (10.08.2017), nu a existat niciun demers din partea intimatei prin care să-şi valorifice titlul.

Intimata KI  nu a prezentat aceste „detalii" deoarece ar fi arătat Executorului Judecătoresc, data de la care începe sa curgă termenul de prescriere al dreptului la acţiune si prescrierii executării silite.

Mai susţine contestatoarea ca, raportat atât la planul de rambursare al creditului, cât si la extrasul de cont care urmează a fi depus de banca, se poate constata ca din anul 2013, an de la care nu a mai fost plătită nicio rata si pana la data înregistrării cererii de executare silita la BEJ CM, in dosarul de executare silita nr. 2777/2017, au trecut mai mult de trei ani, fiind incidenţa instituţia prescrierii, motiv pentru care apreciază neîntemeiata si nelegala executarea silita.

Se poate observa faptul ca banca a aşteptat mai mult de 3 ani de zile pana sa înceapă executarea silita.

Prescripţia unei datorii presupune ca, după trecerea unei anumite perioade de timp, debitorul sa nu mai poată fi obligat la plata restantei respective prin mijloacele de constrângere garantate de stat.

Practic, dreptul de acţiune împotriva debitorului se prescrie in sens material, adică datornicul nu mai poate fi executat silit. Prin împlinirea termenului de prescripţie, orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie (Secţia a II-a Civila, Decizia nr. 879 din 5 martie 2013 ICCJ).

Termenul de prescripţie al datoriilor începe sa curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silita, in cazul contractelor bancare de la data scadentei obligaţiei de plata, respectiv de la data când rata trebuia achitata de către debitorul obligaţiei.

Având in vedere caracterul prescriptibil al acţiunii, supusa termenului general de prescripţie de 3 ani, prescripţia dreptului material la acţiune in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască paguba si cel răspunzător de ea, astfel ca promovarea cererii la executor a fost făcuta cu depăşirea termenului de 3 ani.

Sub acest aspect consideră ca se impune analiza efectelor admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune si prin prisma dispoziţiilor art. 6 par. 1 din CEDO si art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, deoarece aspectele legate de executarea silita atrag aplicabilitatea acestor norme convenţionale.

Din aceasta perspectiva si, având in vedere jurisprudenţa CEDO in materie, apreciază ca, dincolo de orice îndoiala, in absenta punerii in executare a titlului, cererea este supusa regulilor prescripţiei dreptului material la acţiune de trei ani, care s-a împlinit, in raport de data la care intimata a avut cunoştinţa despre punerea in executare a titlului pe care il deţinea.

In raport de faptul ca termenul de prescripţie al datoriilor, începe sa curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silita, conform art. 706 alin. 2 din Codul de Procedura Civila, consideră că in speţa termenul de prescripţie a început sa curgă de la data ultimei rate de achitat, februarie 2013, astfel încât dreptul de a obţine executarea silita este prescris.

De asemenea, ca efect al împlinirii termenului de prescripţie, va solicitam sa aveţi in vedere ca dreptul de a obţine executarea silita este stins si ca titlul executoriu si-a pierdut puterea executorie.

In drept: dispoziţiile art. 194, art. 706, art. 711, art. 712, art. 723 Cod procedura civila, Cod civil, precum si pe celelalte dispoziţii legale menţionate in cuprinsul prezentei.

Intimata KI a formulat întâmpinare împotriva contestaţiei la executare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a contestaţiei la executare formulate.

Se invocă de intimată excepţia netimbrarii acţiunii şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, arătând că nu a fost respectat termenul de 15 zile prev. de art. 715 alin. 1 CPC.

În motivarea întâmpinării, pe fondul cauzei, se arată că în conformitate cu clauzele contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 115412/23.09.2011 încheiat cu BRD – GSG SA, creditul devine scadent anticipat în cazul în care debitorul nu plăteşte ratele la scadenţă, fapt ce s-a întâmplat în prezentul caz.

Având in vedere nerespectarea obligaţiilor de plata, instituţia financiară a declarat creditul scadent anticipat şi ulterior a cesionat creanţa intimatei, cesiune înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, potrivit dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune, se arată că termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă de la data de 19.12.2014, când a fost efectuată ultima plată voluntară de către contestator şi s-ar fi împlinit la data de 19.12.2017.

Or, societatea intimată precizează că s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a titlului executoriu la data de 29.11.2017, anterior împlinirii termenului de prescripţie de 3 ani, reglementat de art. 706 Cod proc.civilă, iar cererea de executare silită are caracter întreruptiv al termenului de prescripţie a executării silite, cf. art. 709 alin.1 Cod proc.civilă.

Se mai susţine de intimată şi faptul că, potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau persoană, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii, situaţie ce se menţine chiar şi atunci când a intervenit o cesiune de creanţă, sens în care s-a pronunţat şi ÎCCJ prin decizia nr. 985/12martie 2013 şi prin decizia nr.3/14 aprilie 2014 (filele 26-29).

La dosarul cauzei au fost înaintate, la solicitarea instanţei, fotocopiile certificate pentru conformitate ale actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 2777/2017 al BEJ CM(f. 38-120).

Cu privire la excepţia netimbrarii acţiunii şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, instanţa s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 16 martie 2018, motivând respingerea acestor excepţii pentru considerentele expuse în respectiva încheiere, ce nu vor fi reluate în prezenta (f. 133).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data 14.11.2017 creditoarea KI. a formulat cerere de executare silită a contractului de credit nr. 115412/23.09.2011 încheiat între împrumutaţii MM, MA, GE şi BRD Groupe Societe Generale SA, adresată BEJ CM din municipiul Ploieşti, înregistrată sub nr. dosar 2777/2017 (fila 41).

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, se reţine că titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită îl constituie contractul de credit nr. 115412/23.09.2011 încheiat între debitorii MM, MA, GE  şi BRD Groupe Societe Generale SA, creditoarea KI solicitând prin cererea adresată executorului judecătoresc executarea silită a acestui contract de credit (f. 45-54).

Acest contract de credit a fost cesionat de societatea bancară BRD Groupe Societe Generale SA prin contractul de cesiune de creanţe nr. 74 din data de 06 decembrie 2013 încheiat cu KI., în calitate de cesionar, astfel cum rezultă din contractul depus în copie certificată la dosarul de executare (filele 61-78), notificare comunicată debitoarei cedate MM, care a confirmat personal primirea acesteia la data de 07.01.2014 (f. 79-81).

După cum rezultă din relaţiile comunicate de BRD Groupe Societe Generale SA, debitoarea cedată MM a făcut o plată a sumei de 300 lei în contul creditoarei, la data de 19.12.2014 (filele 31, 149-150), astfel că instanţa se va raporta la această dată ca fiind data efectuării ultimei plăţi.

Anterior acestei plăţi, ultima plată făcută către creditoarea iniţială, BRD Groupe Societe Generale SA, a avut loc la data de 15.01.2013, astfel cum rezultă din situaţia contului comunicată de societatea bancară, anterior cesionării creanţei deţinute împotriva celor 3 împrumutaţi solidari.

Intimata afirmă prin întâmpinarea depusă la dosar că, potrivit disp. art. 2503 alin. 2 Cod civil (art. 12 din Decretul nr. 167/1958), în cazul prestaţiilor succesive, dreptul la acţiune se stinge printr-o prescripţie deosebită, astfel că pentru fiecare rată a împrumutului datorată de debitor curge un termen distinct de prescripţie.

Cu privire la acest aspect, este de menţionat că, orice contract de credit, ca varietate a contractului de împrumut, este prin natura lui un contract cu executare uno ictu, iar faptul ca banca îşi asuma o obligaţie care se executa dintr-o data, iar cealaltă parte îşi asuma o obligaţie de restituire succesiva nu face ca natura contractului sa fie succesiva, deoarece contractul nu poate sa aibă natura dubla, cu executare dintr-o data pentru o parte si cu executare succesiva pentru cealaltă parte.

Restituirea creditului cu dobânda in rate lunare nu este decât o modalitate de executare a obligaţiei, obligaţia de restituire fiind unica, ratele succesive alcătuind prin natura lor un tot unitar.

Pe de altă parte, termenul de prescripţie a executării silite începe să curgă de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită.

Raportat la cauza de faţă, acest drept de a cere executarea silită a fost stabilit chiar prin voinţa părţilor prin clauzele contractuale ale convenţiei de credit, prin art. 7.1 din contract, în care se prevede că „Banca este în drept să solicite rambursarea imediată a creditului aprobat în cazul nerambursării la scadenţă a ratelor şi/sau neplata dobânzilor, comisioanelor, primelor de asigurare şi celorlalte cheltuieli care derivă din prezentul contract” (fila 49 verso).

Potrivit art. 6 alin. (4) din Codul civil, prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, iar art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Ca urmare, prescripţia în cauza de faţă este supusă dispoziţiilor actualului Cod civil.

Mai mult, prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat în mod obligatoriu, „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.

Astfel fiind, în cauza de faţă, potrivit art. 706 alin.1 şi 2 Cod proc.civilă, termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, respectiv imediat după ce creditoarea constata nerambursarea în termenul stabilit a sumelor de plată, fără îndeplinirea vreunei formalităţi juridice, şi anume, cel mai târziu din luna februarie 2013, lună în care debitorii împrumutaţi nu au mai achitat ratele la scadenţă, dată de la care creditoarea BRD Groupe Societe Generale SA avea dreptul de a porni executarea silită împotriva debitorilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 7.1 din contractul de credit.

Creditoarea intimată a făcut dovada întreruperii cursului prescripţiei prin îndeplinirea de către debitor, înainte de începerea executării silite, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, respectiv prin plata sumei de 300 lei făcută de debitoarea cedată MM în contul creditoarei actuale, la data de 19.12.2014.

Potrivit art. 709 alin.1 Cod proc.civilă, cursul prescripţiei se întrerupe: "1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute in titlul executoriu ori a recunoaşterii, in orice alt mod, a datoriei", pct. 2 "pe data depunerii cererii de executare, însoţita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent".

Ca urmare, termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă de la data de 19.12.2014, când a fost efectuată ultima plată voluntară de către unul dintre debitorii solidari, şi s-ar fi împlinit la data de 19.12.2017.

Intimata creditoare s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a titlului executoriu la data de 29.11.2017, deci anterior împlinirii termenului de prescripţie de 3 ani, reglementat de art. 706 Cod proc.civilă, iar cererea de executare silită are caracter întreruptiv al termenului de prescripţie a executării silite, cf. art. 709 alin.1 pct.2 Cod proc.civilă.

Art. 1.449 alin.1 Cod civil prevede că suspendarea şi întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produc efecte şi faţă de ceilalţi codebitori.

Ca urmare, plata debitului de 300 lei făcută de debitoarea solidară Manolache Ionela-Mirela în contul creditoarei actuale, la data de 19.12.2014 a dus la întreruperea termenului de prescripţie şi cu privire la codebitorii MA şi contestatoarea GE.

Pentru considerentele ce preced, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea GE împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 2777/2017 al BEJ CM.

Domenii speta

Spete similare