Procedura insolvenţei.

. Domeniu:Faliment- Procedura insolvenţei.

Actele care se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Astfel, art. 5 pct. 6 din L 85/2006 din L 85/2014, pe care apelanta îşi întemeiază apelul, se referă la publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul/lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii, precum şi a altor acte care, potrivit legii, trebuie publicate.

Textul menţionat defineşte Buletinul Procedurilor de insolvenţă, fără a putea fi interpretat în sensul că orice act emis de administratorul judiciar după deschiderea procedurii, indiferent de scopul său şi de destinatar, ar trebui publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. De altfel, chiar în cuprinsul textului se face trimitere la necesitatea unei dispoziţii legale care impune publicarea.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1172 A din 06.06.2018)

Prin încheierea din 12.02.2018, Tribunalul Bucureşti a admis cererea administratorului judiciar E I SPRL şi, în temeiul dispoziţiilor art. 82 alin. 1 teza finală din Legea nr. 85/2014, a dispus ridicarea de drept a dreptului de administrare al debitoarei, constând în dreptul debitoarei de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, situaţie în care conducerea integrală a activităţii debitoarei revine administratorului judiciar.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a creditorului deţinând cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe toate informaţiile şi documentele apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea sa, precum şi lista cuprinzând plăţile efectuate în ultimele 6 luni anterioare deschiderii procedurii şi transferurile patrimoniale făcute în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, sub sancţiunea ridicării dreptului de administrare.

Prin adresele nr. 3045/08.12.2017 (f. 118-123 volum 2) administratorul judiciar a solicitat debitoarei prin administratorul special ca începând cu data deschiderii procedurii toate încasările şi plăţile să fie reflectate într-o listă specială cu precizarea naturii şi valorii acestora, precum şi datelor de identificare a cocontractanţilor, să predea actele prevăzute la art. 67 din Legea nr. 85/2014, precum şi  să predea actele constitutive ale societăţii şi registrul hotărârilor AGA, prezentarea societăţii conţinând scurt istoric, prezentarea pieţei, a contractelor în derulare, a listei furnizorilor de servicii, a extraselor de cont la zi şi a listei creditorilor indispensabili. A mai solicitat administratorul judiciar, în vederea întocmirii raportului prevăzut la art. 97 din Legea nr. 85/2014, fişa analitică a creditorilor, organigrama societăţii şi registrul de evidenţă a salariaţilor, registrul bunurilor de capital, situaţiile financiare aferente ultimilor trei ani, ultimele trei balanţe analitice împreună cu registrele jurnale aferente, fişele de cont aferente ultimei balanţe de verificare încheiate sau cartea mare, rapoartele de control întocmite de instituţiile competente în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, declaraţii ale membrilor conducerii executive cu privire la perioada  exactă în care s-au aflat la conducerea societăţii.

Administratorul judiciar a solicitat, în vederea întocmirii inventarului bunurilor, listă completă cu toate bunurile şi locaţia acestora, ultimul raport de evaluare, ultima decizie de inventariere a patrimoniului, balanţa analitică a activelor imobilizate, a stocurilor, a creanţelor şi a disponibilităţilor băneşti, lista cu numărul de gestiuni şi bunurile aferente fiecăreia, precum şi numele gestionarilor, raportul lunar al administratorului special, actele constitutive ale societăţii, hotărâri, extrase de cont, balanţe analitice, listă furnizori servicii, listă creditori, fişe analitice creditori, situaţii financiare, fişe de cont, rapoarte specifice, listă bunuri, inventar, situaţia litigiilor, situaţia debitorilor, situaţia contractelor, transferuri patrimoniale, raportul privind activitatea debitoarei începând cu data deschiderii procedurii având în vedere prevederile art. 87 din Legea nr. 85/2014, predarea tuturor actelor şi informaţiilor prevăzute la art. 67.

Prin adresele nr. 3054/11.12.21017, nr. 39/10.01.2018, nr. 92/15.01.2018, nr. 270/30.01.2018 şi nr. 299/01.02.2018 comunicate administratorului special al debitoarei (f. 75-92 volum 3), administratorul judiciar a revenit către administratorul special cu solicitarea de predare a înscrisurilor apreciate ca fiind necesare pentru redactarea raportului privind cauzele intrării în insolvenţă, precum şi a înscrisurilor şi informaţiilor necesare pentru avizarea operaţiunilor şi plăţilor.

Judecătorul sindic a reţinut că debitoarea, prin administrator special, nu a răspuns solicitărilor repetate ale administratorului judiciar şi nu a predat acestuia actele şi înscrisurile necesare pentru întocmirea de către administratorul judiciar a raportului privind cauzele intrării în insolvenţă, aspect care de altfel a condus la formularea de către acesta din urmă şi a cererii de prelungire a termenului de depunere a acestui raport, cererea admisă de instanţa de judecată.

De asemenea, a mai constatat judecătorul sindic că administratorul special nu a predat administratorului judiciar lista cu plăţile şi operaţiunile efectuate după data deschiderii procedurii, consemnate într-un raport de activitate astfel cum i s-a solicitat de către administratorul judiciar pentru exercitarea de către acesta a atribuţiilor sale astfel cum dispun prevederile art. 58 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Instanţa a reţinut că administratorul special nu numai că nu a înţeles să predea actele şi înscrisurile solicitate, dar acesta nu a formulat niciun răspuns cu privire la solicitările administratorului judiciar şi nici nu a învederat instanţei existenţe unei situaţii care ar eventual ar justifica întârzierea acestuia în a se conforma prevederilor art. 82 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel societatea debitoare, prin administrator special, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii cererii de ridicare a dreptului de administrare.

Prin declaraţia de apel, s-a arăta că debitoarea nu a primit nicio cerere întemeiată pe art. 82 alin. 1 din L 85/2014 din partea administratorului judiciar, că nu a refuzat punerea la dispoziţia administratorului judiciar a documentelor, ca urmare a faptului că acestea nu i-au fost solicitate în nici un mod (în scris sau verbal) şi că, toate documentele care privesc activitatea debitoarei se găsesc la sediul acesteia şi pot fi consultate în orice moment de persoanele menţionate la art. 82 din L 85/2014, astfel că măsura ridicării dreptului de administrare este nefondată, nejustificată și abuzivă.

Prin motivele e apel depuse ulterior, s-a arătat că art. 5 alin. 6 din L 85/2014 prevede o singură modalitate de comunicare  actelor de procedură care excede celor prevăzute de art. 154 şi 155 C.pr.civ., respectiv publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. Or, arată apelanta, administratorul judiciar nu a comunicat până la această dată debitoarei niciuna dintre adresele menţionate, deşi sarcina de a dovedi această comunicare îi revenea. Debitoarea nu a indicat instanţei sau administratorului judiciar nicio modalitate alternativă de comunicare (fax, poştă electronică sau alt mijloc care să asigure transmiterea textului actului).

Arată apelanta că administratorul judiciar era ţinut să efectueze actele de procedură şi notificările conform art. 155 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. potrivit legii speciale, prin BPI, sau, potrivit aceluiaşi art. 155 C.pr.civ., la sediul persoanei supuse procedurii.

Critică apelanta considerentele încheierii atacate, arătând că în mod eronat a reţinut judecătorul sindic că administratorul special nu a răspuns solicitărilor administratorului judiciar, pornind de la premisa greşită că adresele administratorului judiciar ar fi fost comunicate potrivit dispoziţiilor legale. În realitate, arată apelanta, singurul motiv pentru care administratorul special nu a formulat nici un răspuns a fost acela că debitoarea nu a primit niciuna dintre amintitele adrese, care se presupune că i-au fost comunicate.

Afirmă apelanta că la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că adresele au fost trimise prin scrisoare recomandată, fax sau publicare în BPI.

Administratorul judiciar nu a depus întâmpinare, însă a formulat, în scris, un punct de vedere, solicitând respingerea apelului. Cu privire la modalitatea de comunicare a adreselor către administratorul special, arată că s-a transmis prin poştă electronică, la adresa indicată de acesta, de la care s-a şi confirmat primirea. Se mai arată că societatea nu mai desfăşoară activitate nici la sediul său, nici la punctul de lucru declarat la ORC.

La termenul din 06.06.2018, a fost pusă în discuţia părţilor și excepţia netimbrării apelului.

Cu privire la excepţia pusă în discuţie la ultimul termen, se constată că aceasta este neîntemeiată, faţă de depunerea la dosar a taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit prin rezoluţia aplicată la primirea dosarului.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat.

Curtea constată că la dosarul de fond a fost depusă transcrierea corespondenţei electronice între administratorul judiciar E I şi adresa b...a…@tng-t...com, despre care s-a afirmat că aparţine administratorului special al debitoarei, B.A.

Nici în faţa instanţei de fond şi nici prin motivele de apel, debitoarea, prin administrator special, nu a criticat în vreun fel înscrisurile depuse de partea adversă, nu a contestat existenţa corespondenţei electronice şi nici nu a afirmat că adresa de email în discuţie nu i-ar aparţine.

Din înscrisurile astfel depuse rezultă că adresa nr. 3054/08.12.2017 (f.41 copie dosar fond) a fost comunicată administratorului special prin email la 08.12.2017 (f. 46 copie dosar fond), iar adresa nr. 3054/11.12.2017 (f. 48 copie dosar fond) a fost comunicată la aceeaşi adresă de email la 11.12.2017 (f. 50 copie dosar fond).

 Mai mult, din aceleaşi înscrisuri rezultă că administratorul special a răspuns administratorului judiciar, de pe aceeaşi adresă, înaintând o serie de documente la 22.11.2017 (f. 39, 40 şi urm.), însă nu şi pe cele care i s-au solicitat în completare, prin emailul ulterior (f. 38).

Apelanta susţine că legea stabileşte, în sarcina administratorului judiciar, obligaţia de publicare în BPI a adreselor prin care solicita informaţiile de la debitoare. Această afirmaţie se bazează însă pe o interpretare eronată a dispoziţiilor legale.

Astfel, art. 5 pct. 6 din L 85/2006 din L 85/2014, pe care apelanta îşi întemeiază apelul, se referă la publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul/lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii, precum şi a altor acte care, potrivit legii, trebuie publicate.

Textul menţionat defineşte Buletinul Procedurilor de insolvenţă, fără a putea fi interpretat în sensul că orice act emis de administratorul judiciar după deschiderea procedurii, indiferent de scopul său şi de destinatar, ar trebui publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. De altfel, chiar în cuprinsul textului se face trimitere la necesitatea unei dispoziţii legale care impune publicarea.

Art. 82 din L 85/2014 alin. 1 impune, sub sancţiunea ridicării dreptului de administrare, obligaţia debitorului de a pune anumite informaţii şi documente la dispoziţia administratorului judiciar sau a creditorului deţinând minim 20% din valoarea creanţelor, fără a prevedea o formă specială în care solicitarea  în acest sens trebuie realizată de creditor sau administratorul judiciar.

Aşadar, solicitarea acestor informaţii nu este, astfel cum pretinde apelanta, un act de procedură, supus unor condiţii speciale de formă sau cerinţei publicării în BPI.

În ceea ce priveşte art. 155 alin. 5 C.pr. civ., invocat de apelantă, acesta are în vedere citarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate în cadrul unui proces civil, neavând aplicabilitate în ceea ce priveşte comunicarea dintre administratorul judiciar şi debitorul supus procedurii insolvenţei.

În fine, în ceea ce priveşte criticile reprezentantului apelantei din şedinţa de judecată, privitoare la caracterul pretins disproporţionat al sancţiunii şi limitele învestirii instanţei de fond, Curtea constată că nu a fost legal învestită a le analiza, întrucât nu au fost invocate prin cererea de apel, astfel cum impune art. 470 alin. 1 lit.c C.pr.civ.

Faţă de cele expuse mai sus, s-a constatat că în mod corect judecătorul sindic a reţinut că debitoarea, prin administrator special, nu a răspuns solicitărilor repetate ale administratorului judiciar şi nu a predat acestuia actele şi înscrisurile apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea debitorului şi, în consecinţă, a făcut aplicarea tezei finale a art. 82 alin. 1, ridicând dreptul de administrare al debitoarei.

Prin urmare, constatând că soluţia primei instanţe este temeinică și legală, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., a fost respins apelul ca nefondat. 

Domenii speta

Spete similare