Contestaţie la executare, anulare clauze abuzive din contractul de credit ce constituie titlu executoriu

Prin  acţiunea civilă, înregistrată sub nr.1566/329/2017, la data de 25 mai 2017, contestatorii D. M., domiciliat în T. M., strada C. V., nr.11, jud. T. şi P. S. C., domiciliată în B., Șos. Gh. I.-S., nr.266D, sector 1,  în contradictoriu cu intimatele  C. E. I. IFN SA, cu sediul în B., sector 6, B-dul T., nr.26Z, A. P., Corp C, et.7, birou 7C01, J 40/20170/2001, CIF 17012727, RG-PJR-41-110076/26.02.2008,  ES PJR 41 110040/26.02.2008, C. E.B. NV (Olanda), cu sediul în O., 1101 CJ Amsterdam, Karspeldreeff, înregistrată la R. C. C.. Comerţ din A. sub nr.33256675, reprezentat prin avocat B. G., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B-dul Timişoara, nr.26Z, sector 6, Bucureşti şi C. E. B. SA, cu sediul în B., B-dul T., nr.26Z, sector 6 şi intimatul B. E. J. N. C. A., cu sediul în B., P. P. P., nr.1, et.1, ap.03, sector 2, CIF RO29892170, cont curent bank nr.RO22BREL0002000629440100, deschis la L. I. B., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea tuturor actelor de executare, întocmite în dosarul de executare nr.207/2017N, al BEJ N. C. A.; anularea clauzelor abuzive prevăzute în contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr.103487/29.05.2008; restituirea sumelor încasate necuvenit, de către creditoare, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii; suspendarea provizorie a executării silite, până la data soluţionării cererii de suspendare, şi suspendarea executării silite, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

 În motivarea contestaţiei la executare, contestatorii au arătat că la data de 29 mai 2008, între ei, în calitate de împrumutat și respectiv codebitor, pe de o parte, și intimata C. E. I. IFN SA, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de credit și de garanție nr.103487.

Pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor prevăzute în sarcina lor, în contract, au încheiat și contractul de ipotecă autentificat sub nr.529/29.05.2008.

La data de 09.05.2017, Biroul Executorului Judecătoresc N. C. A. le-a comunicat că împotriva lor a fost începută executarea silită, pentru recuperarea sumelor restante din creditul acordat, în valoare de 156958,84 CNF, la care se adaugă cheltuielile de executare, în sumă de 15121,34 lei.

Contestatorii au menționat că au plătit ratele la contractul de credit, în perioada ianuarie 2009- decembrie 2016, după care, din motive obiective, nu au mai reușit să achite și restul ratelor.

Contestatorii au invocat următoarele motive de nelegalitate ale contestației la executare:

1- lipsa calității procesuale active a intimatei .C E. B. NV (Olanda);

Astfel, contractul de credit a fost încheiat de ei, contestatorii, cu C. E. I. IFN SA, şi nu cu C. E. B. NV . astfel că are calitatea de creditor C. E. I. IFN SA, şi nu C. E. B.NV.

2- lipsa unui titlu executoriu, ca urmare a cesiunii creanței;

Contractul de credit încheiat de ei cu intimata C. E. I. IFN SA a fost cesionat de C. E. I. IFN SA către intimata C. E. B. . dar, prin cesiunea creanței, nu se transmite și caracterul de titlu executoriu al contractului de credit.

Contractul de cesiune de creanță nu reprezintă un titlu executoriu, astfel că, pentru recuperarea creanței, creditorul cesionar trebuia să urmeze calea dreptului comun și nu să treacă direct la executarea silită a creanței.

3- creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, întrucât, din pretinsul titlul executoriu, nu rezultă, cu certitudine, cuantumul creanței care se cere a fi executată, respectiv 156958,84 CHF, așa cum a solicitat creditorul cesionar.

Contestatorii au invocat în cadrul contestației la executare și caracterul abuziv al anumitor clauze contractuale cuprinse în contractul de credit și de garanție nr.103487/29.05.2008, respectiv:

-art.4.2- modul de calcul al dobânzii, respectiv la 360 de zile, în loc de 365 de zile;

art.4.4- potrivit căruia creditorul are dreptul, în mod unilateral, să revizuiască nivelul dobânzii, iar, în măsura în care împrumutatul nu este de acord, acesta este obligat să restituie integral creditul, dobânda și orice alte sume datorate, în 10 zile;

-art.4.5- potrivit căruia, pentru plata cu întârziere a oricăror sume ce decurg din contract, împrumutatul se obligă să plătească o dobândă majorată cu 10% p.a peste dobânda curentă, putând depăși cuantumul creditului acordat;

-art.5.1 lit. b)- comisionul de acordare-3380 CHF, reprezentând 2% din valoarea totală creditului;

-art.5.1 lit. c)- comisionul de administrare lunară-0,15%;

-art.5.1 lit. d) comision de rambursare anticipată;

-art.5.1 lit. f)- orice alte costuri, comisioane sau taxe,

- i. - costurile necesare pentru transferul fondurilor;

- ii - cheltuieli legate de încheierea contractelor de garanție;

- art.5.2- privind dreptul creditorului de a putea revizui cuantumul comisioanelor, pe parcursul derulării creditului;

- art.6.1 pct.6.1.3 dreptul creditorului de debitare directă a conturilor împrumutatului/ codebitorului;

- art.8.4- "clauza cross default", potrivit căreia creditorul va avea dreptul să declare exigibil anticipat creditul ca fiind scadent și rambursabil imediat, împreună cu dobânda aferentă și toate celelalte cheltuieli datorate creditorului (altele decât cele prevăzute în contract), fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalități;

-art.7.2 din Anexa1 la contract - potrivit căreia, în cazul declarării creditului scadent și plătibil, împrumutatul și codebitorii rămân direct răspunzători pentru toate consecințele financiare directe şi/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipată a creditului, fiind obligați să achite către  CEI toate pagubele cauzate;

-art.7.3 lit. c) şi e) din Anexa 1 la contract, potrivit căreia creditorul are dreptul să debiteze toate conturile prezente și viitoare ale debitorului, cu orice datorie restantă, fără a fi necesar acordul acestuia.

În acest sens, contestatorii au invocat art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 şi au arătat că intimata C. E. I.. IFN a impus un model de contract cu un conținut prestabilit, la care ei, contestatorii, au aderat fără a avea posibilitatea negocierii clauzelor.

Contractul este redactat, în opinia lor, întru-un în limbaj tehnic, iar clauzele sunt redactate intr-un stil greoi, folosindu-se un limbaj juridic.

- riscul valutar;

Contestatorii au solicitat îngheţarea cursului de schimb la data acordării creditului și echilibrarea contractului de credit şi de garanție nr.103487/29.05.2008, prin aplicarea teoriei impreviziunii.

Contestatorii au susținut, în acest sens, că deşi le-a fost acordat un credit în franci elveţieni, plățile și rambursarea s-au făcut în lei, CHF fiind doar o monedă pentru calculul ratei de schimb CHF/Ron.

Banca i-a obligat pe ei, contestatorii, în calitate de consumatori, să se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea de a lua cunoștință la data semnării contractului, respectiv omisiunea de a-i informa asupra riscului de " hipervalorizare" a CHF, fenomen previzibil pentru experții financiari ai băncii.

Astfel, la data formulării de către ei a contestației la executare, cursul Ron/CHF s-a dublat, ceea ce face excesiv de oneros contractul pentru ei.

Ca efect al declarării de către instanță a caracterului abuziv al clauzelor contractuale enumerate, contestatorii au solicitat să le fie restituite toate sumele încasate de creditoare, fără drept, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestora.

Contestatorii au solicitat suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, şi suspendarea provizorie a executării silite, până la soluționarea cererii de suspendare.

În motivarea cererilor de suspendare a executării şi de suspendare provizorie a executării silite, contestatorii au arătat că apărările formulate de ei, în contestația la executare, pun serios la îndoială legalitatea titlului executoriu şi a actelor de executare silită.

Pe de altă parte, pretinsul creditor C. E. B. NV este o persoană juridică olandeză, cu sediul în A.O., iar o eventuală întoarcere a executării va fi deosebit de greu de realizat pentru ei, contestatorii, care sunt cetățeni români, cu domiciliul în România.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.9 indice 3, art.10 lit. b) din OG nr.21/1992, art.1 alin.2 şi 3, art.4, art.6 şi art.13 alin.1 din Legea nr.193/2000, art.6 din OG nr.13/2011, art.6 alin.1 din Directiva 93/13/CEC, Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nr.C-618/10 din 14.06.2012 şi nr.C2/13/30.04.2014.

Pentru dovedirea acțiunii, contestatorii au solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză.

Au fost anexate acțiunii: înștiințare somație de plată, adrese de înființare a popririi, încheiere nr.615/13.04.2017, pronunțată de J. T. M.., somaţie de plată imobiliară, contract de credit şi de garanție nr.103487/29.05.2008, plan rambursare credit, încheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare (în copie), împuternicire avocațială, chitanţă în valoare de 1000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, şi recipisa de consemnarea sumei de 1000 lei, reprezentând cauțiune.

Prin încheierea nr.875/06.06.2017, instanța a admis excepția netimbrării cererii de suspendare provizorie a executării și a respins, ca netimbrată, cererea de suspendare provizorie a executării.

Cu cererea înregistrată la instanță, la data de 08.06.2017, contestatorii au depus chitanță în valoare de 400 lei, reprezentând diferență de taxă judiciară de timbru, și recipisă de consemnare a sumei de 10040,16 lei, prezentând diferență de cauțiune.

În termenul legal, intimata C. E. B. (România) SA a formulat întâmpinare (filele 105-107 dosar), prin care a invocat excepția netimbrării (insuficientei timbrări) a contestației la executare și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În motivarea excepției netimbrării, intimata a arătat că, din cuprinsul contestației la executare, nu se poate stabili dacă taxa judiciară de timbru datorată a fost achitată sau nu de contestatori.

Cât privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, intimata a arătat că ea nu este subiect al raportului juridic litigios, întrucât contractul de credit şi de garanție nr.103487/29.05.2008 a fost încheiat între contestatori şi C. E. I. IFN SA, iar cererea de executare silită a fost formulată de creditoarea C. E. B. NV O..

Intimata a învederat că intimatele C. E. B. SA, C. I. IFN SA şi C. E. B. NV O. sunt persoane juridice distincte.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 şi următoarele Cod procedură civilă.

În apărare, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În termenul legal, intimatele C. I. IFN SA, C. E. B. SA şi C. E. B. NV au formulat întâmpinare (filele 116-136 dosar vol.I), prin care au invocat excepția tardivității contestației la executare și excepţia lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. E. B.  SA.

Pe fondul cauzei, intimatele au solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, intimatele au invocat dispoziţiile art.715 Cod procedură civilă şi au arătat că înştiinţarea privind începerea executării silite, împreună cu somaţia de plată, adresa de înfiinţare a popririi şi somaţia de plată imobiliară au fost comunicate contestatorilor, la data de 04.05.2017, așa cum rezultă din dovada de comunicare, aflată în dosarul de executare, în timp ce contestația la executare a fost redactată la data de 24.05.2017.

Cât priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a C. E. B. . SA, intimatele au arătat că intimata C. E. B. . SA nu este subiect al raportului juridic litiginos, întrucât contractul de credit și de garanție nr.103487/29.05.2008 a fost încheiat între contestatori şi C. E. I. IFN, contractul fiind cesionat ulterior, la data de 31.03.2009, către C. E. B. NV.

Cu privire la fondul cauzei, intimatele au solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. E. B. NV  intimatele au solicitat respingerea acesteia, întrucât, pe de o parte, contestatorii nu pot contesta calitatea de creditor, pe cale de excepție, întrucât dezlegarea acestei chestiuni ţine, în mod evident, de fondul contestației la executare, formulate de aceștia, iar, pe de altă parte, intimata C. E. B. NV este titulara creanței.

Calitatea de creditoare a C. E. B. NV rezultă în urma încheierii contractului de cesiune de creanţă, încheiat de aceasta cu C. I. IFN SA, la data de 31.03.2009, cesiune ce le-a fost notificată și contestatorilor, prin adresa înregistrată sub nr.2713824-965200/08.04.2009.

Intimatele au arătat că între D. S. C., în calitate de împrumutat, și D. M., în calitate de codebitor, pe de o parte, și intimata C. E. I. IFN SA, pe de altă parte, în calitate de creditor ipotecar, a fost încheiat contractul de facilitate de credit şi garanţie nr.103487/29.05.2008, având ca obiect acordarea de către C. E. I. IFN SA a unui credit ipotecar în valoare de 169000 CHF, perioada de rambursare fiind de 360 de luni.

Contestatorii-debitori s-au obligat să garanteze creditul, dobânzile, comisioanele, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea creditului, instituind în favoarea băncii o ipotecă asupra imobilului achiziționat cu creditul acordat.

Ulterior, la data de 31.03.2009, între Credit Europe Ipotecar IFN SA, în calitate de cedent şi, Credit Europe Bank NV, în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță, prin care creditorul cedent a transmis creditorului cesionar toate contractele de credit prevăzute în Anexa 1 a acestui contract.

Cesiunea de creanță a fost comunicată contestatorilor-debitori, prin adresa nr.2713824-965200/08.04.2009.

La data de 13.04.2017, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, la cererea formulată de intimata Credit Europe Bank NV, s-a constituit dosarul de executare nr.207/2017N, la Biroul Executorului Judecătoresc N. C.A..

Intimatele au solicitat respingerea apărării formulate de contestatori, referitoare la lipsa unui titlu executoriu.

În acest sens, au arătat că ceea ce constituie titlu executoriu în prezenta cauză este chiar contractul de credit, şi nu contractul de cesiune. Cu alte cuvinte, caracterul executoriu este asociat cu creanța care este cesionată, iar nu cu contractul prin care a fost cesionată această creanță. Caracterul de titlu executoriu al contractului de credit subsistă indiferent cine este titularul creanței născute din acest contract.

În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr.3/2014.

În cauză, cererea de executare silită a fost introdusă de actualul creditor al contestatorilor - debitori, şi anume Credit Europe Bank NV.

Intimatele au solicitat și respingerea apărării privind lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței puse în executare, întrucât titlu executoriu în baza căruia s-a început executarea silită este contractul de credit, astfel că existența creanței deținute de intimata Credit Europe Bank NV împotriva contestatorilor este cuprinsă în contractul de credit.

Nici caracterul lichid al creanței nu poate fi contestat prin prisma prevederilor contractuale, fiind vorba de o obligație de a da o sumă de bani, iar creanța creditoarei este compusă din debit principal, dobândă remuneratorie, comisionul de administrare lunar și dobânzi penalizatoare, dacă este cazul, componente prevăzute și determinate exact în contractul de credit.

Intimatele au solicitat şi respingerea apărărilor referitoare la pretinsul caracter abuziv al unor clauze contractuale.

În ceea ce privește clauzele contractuale, având ca obiect dobânda remuneratorie, intimatele au arătat că acestea sunt excluse controlului instanţei, în ceea ce privește caracterul abuziv, întrucât se circumscriu noțiunii de "preţ al contractului".

Dacă, din perspectiva împrumutatului, scopul urmărit de acesta este obținerea unei dobânzi avantajoase, aplicabile sumei împrumutate, din perspectiva creditorului, tocmai obținerea acestei dobânzi este elementul esențial și determinant în considerarea căruia a decis să încheie contractul de împrumut.

În subsidiar, în situaţia în care instanța va efectua controlul clauzelor referitoare la dobândă, din perspectiva presupusului caracter abuziv, intimatele au solicitat instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile reținerii caracterului abuziv, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr.193/2000.

Astfel, din perspectiva limbajului folosit în redactarea clauzelor contractuale, se va constata, printr-o simplă lectură, coerența și ușurința de înțelegere a lor.

Pe de altă parte, la momentul la care le-a fost înmânată oferta de creditare, respectiv data de 25.05.2008, contestatorii au acceptat-o în mod necondiționat, fără a exista o contra-ofertă.

Practic, deși contestatorilor le-a fost adus la cunoștință, prin chiar oferta de credit, faptul că acest contract de credit este unul cu dobândă variabilă, aceștia urmăresc să se sustragă principiul forței obligatorii a contractului, solicitând menținerea, pe tot parcursul contractului de credit, a unei dobânzi fixe, în cuantum de 4,5% pe an.

Prin prisma acestor argumente, intimatele au solicitat respingerea apărărilor formulate de contestatori, privind caracterul abuziv al pct.4.2 şi 4.4 din contract.

În ceea ce priveşte comisionul de acordare (art.5.1 lit. b din contract), intimatele au arătat că apărările formulate de contestatori sunt neîntemeiate și au arătat că, prin Decizia nr.38/2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată, formulată de Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor, în contradictoriu cu Credit Europe Ipotecar IFN SA, cu privire la pretinsul caracter abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de acordare şi comisionul de administrare a creditului, iar decizia instanței se bucură de prezumția de lucru judecat.

Intimatele au solicitat respingerea și a apărării formulate de contestatori, privind clauza referitoare la comisionul de administrare (art.5.1 lit. c din contract).

În acest sens, au arătat că, întrucât calitatea de creditor este deținută de un profesionist în domeniul bancar, pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, anumite cheltuieli curente sunt afectate activității de gestiune a portofoliului de credite.

În această categorie sunt incluse servicii ale băncii, furnizate direct către consumator.

Cuantumul acestui comision a fost stipulat atât sub forma unei sume fixe, cât și sub formă procentuală, respectând astfel cerințele Legii nr.193/2000.

Referitor la art.7.2 şi 7.3 din Anexa 1 a contractului de credit, intimatele au arătat că acestea au în vedere ipoteza declarării scadenței anticipate a contractului de credit.

Astfel, pentru a putea fi declarată scadența anticipată a contractului de credit, împrumutatul trebuie să se afle într-un caz de culpă, definit de pct.8.15 ca fiind neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către împrumutat/codebitor, la termenul și în condițiile prevăzute în contract.

Întrucât a fost deschis un dosar de executare silită împotriva contestatorilor, este evident că  împotriva acestora a fost reținută o culpă ce a adus la declararea scadenței anticipate a creditului.

Clauza prevăzută de art.8.4 (clauza cross default) are în vedere un caz special de culpă, diferit de cel al punctului 8.15 din contract, astfel că cererea contestatorilor cu privire la această clauză a rămas fără obiect, aceasta neputând produce efecte juridice la momentul introducerii acțiunii lor.

De asemenea, pentru aplicabilitatea clauzelor cross default, respectiv cross colateral, sunt necesare anumite situații premisă, respectiv fie încheierea unui alt contract de credit cu entități din grupul Credit Europe, fie existența unui alt drept real de garanţie asupra imobilului ipotecat, situații ce nu sunt incidente în cauză.

Mai mult decât atât, în privința clauzei cross default, contestatorii pornesc de la o premisă falsă, aceea că instituția creditoare ar putea declara, în mod unilateral și independent de orice culpă, exigibilitatea contractului de credit.

În ceea ce privește pct.7.2 din Condiţiile generale de creditare, susținerile contestatorilor privind presupusul caracter abuziv al acestuia nu poate fi primit, întrucât inserarea acestei clauze nu este nimic mai mult decât reiterarea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a faptei ilicite.

Nu poate fi reținută nici cererea contestatorilor, de înghețare a cursului valutar la cursul istoric de la data încheierii contractului de credit, atât ca urmare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind moneda restituirii, precum și ca urmare a impreviziunii.

Potrivit prevederilor art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Prin încheierea contractului de credit, creditorul pune la dispoziția împrumutatului o sumă de bani, în monedă străină, debitorul având obligația de a restitui această sumă de bani, la termenul convenit în contract.

În alte cuvinte, de esența acestui contract este restituirea, de către debitor, a aceluiași tip de bunuri ca cele împrumutate şi folosite, fiind elementul determinant atât pentru creditor, cât şi pentru debitor.

Mai mult decât atât, restituirea sumelor de bani în aceeași monedă în care a fost pus creditul la dispoziția împrumutatului este o prestație esențială, indisolubil legată de obiectul principal al contractului de credit.

În doctrina de specialitate s-a reținut, în mod corect, faptul că niciun debitor nu se așteaptă sau nu ar trebui să se aștepte, la momentul încheierii unui contract de împrumut în monedă străină, la un curs valutar îngheţat pe toată perioada derulării creditului. În acest sens, s-a pronunțat și Avocatul General în cauza Andriciuc şi alţii contra României, aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor Directivei nr.93/ 13 a Consiliului şi Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive.

Din perspectiva argumentelor invocate de contestatori, privind intervenirea impreviziunii, intimatele au arătat că aplicarea teoriei impreviziunii este obligatorie doar în procedură specială a dării în plată, astfel cum este prevăzută de Legea nr.77/2016, or prezenta cauză nu se întemeiază pe prevederile acestei legi.

Finalitatea avută în vedere cu ocazia constatării impreviziunii nu are în vedere înghețarea cursului valutar, potrivit solicitărilor contestatorilor, ci darea în plată a unui imobil ipotecat, doar în cazul în care intervenirea impreviziunii a fost constatată.

Mai mult decât atât, contestatorii au afirmat, în mod greșit, că instanţele de judecată sunt obligate să adapteze cauzele contractuale abuzive, făcând aplicarea teoriei impreviziunii.

Or, potrivit prevederilor Legii nr.193/2000, instanța este obligată doar să constate nulitatea absolută a unor clauze contractuale, fără însă ai fi permis să modifice sau să schimbe această clauză cu o alta.

În plus, impreviziunea are ca situație premisă schimbarea unor împrejurări, ulterior încheierii caracterului de credit, pe când caracterul abuziv al clauzelor contractuale trebuie apreciat anterior sau concomitent încheierii contractului de credit.

În apărare, intimatele au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cu cererea înregistrată la instanță, la data de 16.08.2017, intimatele au depus notificarea cesiunii de creanță şi borderou de prezentare a trimiterilor prioripost.

Intimatul Biroul Executorului Judecătoresc N. C. A. nu a formulat întâmpinare.

La data de 22.08.2018, contestatorii au depus răspuns la întâmpinare (filele 1-38 vol. al II-lea dosar), prin care au solicitat respingerea excepției tardivității contestației la executare şi a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. E. B.  SA.

Contestatorii au arătat că somația de plată le-a fost comunicată de executorul judecătoresc, la data de 09.04.2017, în timp ce contestația la executare a fost depusă la Judecătoria Turnu Măgurele, la data de 25.04.2017, în termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale.

Cât priveşte excepția lipsei calității procesuale pasive ai intimatei C. E. B. .SA, contestatorii au arătat că, potrivit art.2.4 din contract, tragerile se fac în valuta creditului, iar împrumutatul va face operațiunea de schimb valutar, prin contul curent deschis la C. E. B. . SA. Cu alte cuvinte, intimata C. E. B. SA nu s-a mărginit doar la rolul de mandatar al C. I. IFN SA, ci a încasat, în nume propriu, comisioanele aferente schimbului din lei în CHF, realizat de ei, contestatorii, pentru achitarea creditului.

Or, ca urmare a constatării caracterului abuziv al contractului, intimata Credit Europe Bank SA trebuie să restituie sumele încasate necuvenit, drept comisioane pentru schimbul valutar.

Referitor la excepţia lipsei calității procesuale pasive a intimatei Credit Europe Bank NV . invocată de ei, în contestația la executare, contestatorii au calificat-o ca fiind o apărare ce vizează fondul, și au solicitat ca aceasta să fie soluționată odată cu fondul cauzei.

Contestatorii au solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor formulate de intimate, în întâmpinare, și au reiterat argumentele expuse în contestația la executare.

Intimatul Biroul Executorului Judecătoresc N. C. A. a comunicat actele dosarului de executare ( în copii certificate) și cheltuielile ocazionate de fotocopiere acestora.

La data de 12.09.2017, contestatorii au depus foaie de vărsământ şi ordin de plată, în valoare de 190,54 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de fotocopiere actelor dosarului de executare.

Prin încheierea de ședință din data de 22.08.2017, instanța a luat act că intimatele, reprezentate de avocat, au solicitat să se ia act că nu mai înțeleg să invoce excepția netimbrării contestației la executare, invocată în întâmpinare, cu motivarea că debitorii-contestatori au achitat taxele judiciare de timbru, pentru toate capetele de cerere, conform dispozițiilor instanței.

Prin aceeaşi încheiere, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității contestației la executare, cu motivarea că din actele dosarului de executare nr.207/2017N, al BEJ N. C. A., rezultă că somația a fost comunicată contestatarilor, la data de 09.05.2017, aşa cum rezultă din procesele verbale de înmânare, aflate la filele 281 şi 282 vol I dosar, iar contestația la executare a fost depusă la J. T. M., la data de 25.05.2017 (conform rezoluției judecătorului de serviciu), în termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.715 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.09.2017, instanța a calificat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. E. B. NV, invocată de contestatori, în cererea de chemare în judecată, ca fiind o apărare de fond, și nu o excepție.

În temeiul art.248 alin.4 Cod procedură civilă, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. E. B. SA, invocată de intimată, în întâmpinare, cu motivarea că pentru soluționarea excepției este nevoie de administrarea de probe comune cu fondul cauzei.

Prin aceeași încheiere, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc N. C. A., invocată de instanță, din oficiu.

Astfel, instanța care ține că, potrivit art.2 alin.1 din legea nr.188/2000, executorii judecătorești sunt persoane învestite să îndeplinească un serviciu de interes public şi, ca atare, nu pot avea calitatea de parte într-o contestație la executare, în care raporturile juridice sunt stabilite între creditor și debitor.

Instanţa reține că executorul judecătoresc poate avea calitate procesuală pasivă, dar în contestațiile la executare reglementate de dispozițiile art.712 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, atunci când se critică refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită, în condițiile legii, ceea ce nu este cazul în prezența speță, contestatorii solicitând, prin cererea lor, anularea tuturor actelor de executare silită.

Prin încheierea pronunțată la 12.09.2017, în temeiul art.719 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea de suspendare a executării, formulată de contestatori, și a dispus suspendarea executării silite în dosarul de executare nr.207/2017, al BEJ N. C. Andrei, până la soluționarea contestației la executare.

Intimatele au depus, la dosar, scadenţarul extins și fișele de cont emise de Credit Europe Ipotecar IFN SA.

Instanţa a încuviințat probele cu înscrisuri și interogatoriu, solicitate de pârâți, și proba cu expertiză contabilă, solicitată de contestatori.

Părțile au depus concluzii scrise.

Prin încheierea de ședință din data de 08.05.2018, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru a pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Credit Europe Ipotecar IFN SA.

Intimate au depus decizia civilă nr.38/A/2017/12.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel București.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că între D.S. C., în calitate de împrumutat, și D. M., în calitate de codebitor, pe de o parte, şi C. E. I. IFN SA, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de facilitate credit şi garanţie nr.103487/29.05.2008.

Ulterior, la data de 31.03.2009, între C. E. I. IFN SA, în calitate de cedent, şi C. E. B. NV, în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță, prin care C. E. I. IFN SA a transmis către Credit Europe Bank NV, printre altele, contractul de credit încheiat cu D.S. C..

Cesiunea de creanță a fost comunicată către contestatorii-debitori, cu adresa 2713829-965200/08.04.2009 (filele 142-143 vol. I dosar), fiind deci opozabilă acestora.

La data de 24.02.2017, C. E. B. NV a formulat o cerere de executare silită (filele 148-149 vol. II dosar) cu privire la care s-a constituit dosarul de executare nr.207/2017, al BEJ N. C. A., pentru recuperarea integrală a creanței decurgând din contractul de credit nr.103487/29.05.2008.

La data de 25.05.2017, în termenul legal (așa cum instanța a reținut mai sus), contestatorii .D S. C. şi D. M. au formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare, din dosarul de executare, nr.207/2017 N.

Contestatorii au invocat pe calea contestaţiei la executare și caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de credit încheiat.

Instanța reține că invocarea pe calea contestaţiei la executare a caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în contractul încheiat între creditor şi debitor va putea fi realizată cu respectarea cadrului procesual execuțional, care se transpune în cadrul procesual al contestației la executare.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă, aceasta nu poate aparține decât creditorului urmăritor.

Invocarea pe calea contestaţiei la executare a caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în contractul care constituie titlu executoriu, în temeiul căruia se desfășoară executarea silită, nu se poate face în contradictoriu cu o persoană care nu ar avea calitatea de parte în raportul juridic execuțional;

Astfel, caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contract va putea fi opusă, pe calea contestaţiei la executare, numai creditorului cesionar, nu și celui cedent, acesta nefiind parte în procedura de executare silită şi, prin urmare, neputând fi parte într-o contestație împotriva executării silite propriu - zise.

Pe de altă parte, potrivit efectelor cesiunii de creanță, reglementată de dispozițiile art.1391-1398 şi 1402-1404 V Cod civil (cesiunea de creanță cu titlu oneros), debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului, prin urmare, invocarea caracterului abuziv al clauzelor contractului nu este condiționată de calitatea de parte a profesionistului cu care a fost încheiat contractul. Din contră, în măsura în care acesta a cesionat creanța și nu are nicio calitate în raportul juridic execuțional, nu ar putea avea nici calitate procesuală pasivă în contestația la executare împotriva executării silite propriu-zise, indiferent de natura și substanța motivelor invocate de către contestatorul-debitor în susținerea acesteia.

Pentru argumentele expuse mai sus, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Credit Europe Ipotecar IFN SA, invocată de instanță, din oficiu.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Credit Europe Bank (România) SA, invocată de intimată, în întâmpinare, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, urmând să o admită.

Astfel, aşa cum instanţa a reținut mai sus, părți în raportul juridic execuțional, în dosarul nr.207/2017 N, al BEJ Nacu Cristian Andrei, sunt creditorul cesionar Credit Europe Bank NV şi debitorii D. M. şi P.S. C..

Întrucât intimata Credit Europe Bank (România) SA nu este parte în procedura de executare silită, nu poate fi parte în contestația la executare, formulată de contestatorii - debitori D. M. şi P. .S. C., împotriva executării silite propriu-zise.

Instanța respinge apărarea formulată de contestatori, referitoare la lipsa calității de creditoare a intimatei Credit Europe Bank NV.

Astfel, calitatea de creditor al creanței, al Credit Europe Bank NV, este rezultatul încheierii contractului de cesiune de creanță din 31.03.2009, încheiat între Credit Europe Ipotecar IFN SA, în calitate de cedent şi Credit Europe Bank NV, în calitate de cesionar, contestatorilor-debitori fiindu-le notificată cesiunea, conform notificării nr.2713824-965200/08.04.2009 şi comunicării aflate la filele 196 şi 197 vol.I dosar.

Instanţa nu poate reține nici raționamentul privind netransmiterea caracterului de titlu executoriu al creanței, prin intermediul cesiunii de creanță.

Ceea ce constituie titlu executoriu în prezenta cauză este chiar contractul de credit bancar, iar nu contractul de cesiune de creanță, după cum, în mod greșit, susțin contestatorii.

De asemenea, caracterul executoriu al titlului în baza căruia a fost demarată procedura executării silite este strâns legată de creanță. Cu alte cuvinte, caracterul executoriu este asociat cu creanța care este cesionată, iar nu cu contractul prin care a fost cesionată această creanță, iar caracterul de titlu executoriu al contractului de credit subzistă indiferent cine este titularul creanței.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat, în Decizia nr.3/2014, faptul că atributul executoriu nu se constituie într-un aspect de drept procesual, ci a devenit o calitate a creanței care se transmite prin cesiune.

Instanţa respinge și apărarea contestatorilor, referitoare la lipsa caracterului cert al creanței.

Astfel, titlul executorul în baza căruia instanța a încuviințat executarea silită, prin încheierile nr.396/08.03.2017 (filele 265-266 vol.I dosar) şi nr.615/13.04.2017 (filele 267-268 vol. I dosar) este contractul de credit şi de garanție nr.103487/29.05.2008, încheiat între Credit Europe Ipotecar IFN SA, pe de o parte, şi P. S. C. şi D. M., pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.190/1999.

Astfel, este de netăgăduit existenţa unei creanțe deținute de creditorul cesionar Credit Europe Bank NV, împotriva contestatarilor-debitori, susținerile acestora privind întinderea sau cuantumul creanței nefiind susceptibile de a influența caracterul cert al acesteia.

Mai mult decât atât, expertul G. S. A. a concluzionat în raportul de expertiză că a fost calculată corect creanța pusă în executare.

Nici caracterul lichid al creanței nu poate fi contestat prin prisma prevederilor contractuale, fiind vorba de o obligație de a da o sumă de bani, iar creanța creditoarei este compusă (potrivit actelor dosarului de executare şi raportului de expertiză întocmit în cauză) din debit principal, dobândă, comision de administrare și prime de asigurare.

Instanţa constată că actele de executare au fost întocmite de BEJ N. C. A., cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează procedura executării silite.

În ceea ce privește apărările formulate de contestatori, referitoare la pretinsul caracter abuziv al unor clauze contractuale, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

În primul rând, efectul constatării de către instanță a caracterului abuziv al clauzelor este nulitatea absolută a acestora.

Art.6 alin.1 din Directiva 93/13 obligă statele membre să prevadă că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator, în condițiile stabilite de legislațiile naționale.

Din perspectiva Directivei, în lumina căreia trebuie interpretată și legislația națională, se reține că instanța națională nu are posibilitatea de a modifica sau de a înlocui o clauză abuzivă, ci ea trebuie să elimine cu totul clauza respectivă. Singura excepție permisă este în situația în care invalidarea clauzei abuzive ar face imposibilă continuarea raporturilor dintre părți și dacă această situație l-ar prejudicia pe consumator. În această ipoteză de excepție, instanţa poate înlocui o clauză abuzivă cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv.

Instanța nu poate interveni astfel în acordul de voință al părților, în sensul adaptării contractului, potrivit solicitărilor făcute de acestea, ci ea poate doar să constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale.

Instanța nu poate suplini acordul de voinţă al părții, obligând-o, împotriva voinței sale, la acceptarea unei anume formule de calcul al dobânzii, agreată de cealaltă parte contractantă şi neprevăzută în contract, şi nu există nicio dispoziție legală sau contractuală în vigoare la data nașterii raportului de drept dedus judecăţii (29.05.2008- data încheierii contractului de credit și de garanție încheiat între părți) care să permită instanței să intervină în contract, în sensul modificării unor clauze contractuale.

În ceea ce privește clauzele referitoare la dobândă, instanța reține că acestea sunt incluse în art.4.1-4.3 din contract.

Potrivit art.4.4, creditorul va avea dreptul, fără a fi însă obligat în niciun fel, să revizuiască nivelul dobânzii, după primul an de la prima utilizare a creditului, în funcție de indicele de referință Libor 6M+4%.p.a.

Cotaţia Libor 6M este cea de la 31 decembrie din fiecare an și se aplică începând cu 1 ianuarie și până la 30 iunie anul următor, iar cotația de la 30 iunie se aplică începând cu 1 iulie și până la 31 decembrie din același an.

Potrivit pct.1 lit. a) teza a II-a din anexa Legii nr.193/2000, nu este abuzivă o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii, în condițiile în care nu se precizează, în mod expres, în contract, motivul care justifică exercițiul acestui drept, însă există, în fapt, motive temeinice în acest sens, iar clientul este informat grabnic, astfel încât să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.

Chiar dacă OUG nr.50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori nu se aplică și contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, așa cum reiese din prevederile art.95 din OUG nr.50/2010, instanța reține din conținutul contractului că modul de calcul al dobânzii este indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicității şi/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia.

Totodată, modul de calcul al dobânzii a fost stabilit în raport de indicatori obiectivi ( cotația Libor), ce trebuie îndepliniţii/respectați de instituția bancară.

Şi clauza referitoare la plata unei dobânzi majorate, în cuantum de 10% peste dobânda curentă stabilită conform art.4.2 şi 4.4 din contract, instanța constată că aceasta se aplică pentru plata cu întârziere a oricăror sume ce decurg din contract.

Instanţa reține că atât cuantumul cât și modul de calcul al dobânzi majorate au fost stabilite în mod clar, astfel încât contestatorii au putut să anticipeze, încă de la momentul încheierii contractului, care vor fi consecințele economice ale acestei clauze.

În ceea ce priveşte comisionul de acordare (art.5.1 lit.b din contract), instanța reține că acesta a fost în mod clar stabilit (3380 CHF, reprezentând 2% din valoarea totală a creditului) și reprezintă echivalentul unor servicii efectiv prestate de bancă, pentru acordarea creditului, destinația sumei rezultând din chiar denumirea comisionului, iar termenii utilizați în contract sunt comuni, inteligibili, nefiind necesare explicații suplimentare.

În același mod, clauza prevăzută în art.5.1 lit. c din contract reglementează comisionul de administrare, perceput de bancă, în cuantum de 0,15%, plătibil începând cu scadența a 13-a.

Şi acest comision a fost în mod clar stabilit, la fel ca și modalitatea de plată.

Nu se poate reţine existența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, contrar exigențelor bunei-credințe, în privința acestor clauze contractuale, atât timp cât comisioanele reprezintă echivalentul unor servicii care rezultă din însăși denumirea lor, iar modul de calcul a fost stabilit în contract. Faptul că împrumutații sunt cei care suportă costurile aferente creditului nu este unul ilicit, având în vedere că, la rândul lor, au beneficiat de serviciile băncii, prin accesarea creditului contractat.

În acest sens, s-a pronunţat și Curtea de Apel București - Secţia a IV-a civilă, în decizia civilă nr.38/A/2017/12.01.2017, prin care a fost soluționat apelul formulat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în contradictoriu cu intimata Credit Europe Ipotecar IFN SA.

În ceea ce priveşte art.7.2 şi 7.3 din Anexa 1 a contractului de credit, instanța reține că acestea au în vedere ipoteza declarării scadenței anticipate a contractului de credit.

Astfel, pentru a putea fi declarată scadența anticipată a contractului de credit, împrumutatul trebuie să se afle într-un caz de culpă, definit de punctul 8.1 ca fiind neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către împrumutat/ codebitor, la termenul și în condițiile prevăzute în contract.

Susținerile contestatorilor privind presupusul caracter abuziv al art.7.2 din Condiţii generale de creditare nu poate fi primit, întrucât inserarea acestei clauze nu este nimic altceva decât reiterarea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a faptei ilicite.

Cauza crass default, prevăzut în art.8.4 are în vedere o cu totul altă situație.

Astfel, potrivit acestei clauze, creditorul va avea dreptul să declare exigibil anticipat creditul ca fiind scadent și rambursabil imediat, împreună cu dobânda aferentă și toate celelalte cheltuieli datorate creditorului, fără a fi necesară îndeplinirea unei alte formalități, şi în cazul în care orice alte credite acordate de creditor sau de instituții financiare care fac parte din grupul creditorului sunt declarate exigibile anticipat, în condițiile stabilite în respectivele contracte de credit ( situație ce nu se regăsește în prezenta cauză).

În ceea ce priveşte clauza privind declararea scadenței anticipate a contractului de credit, instanța reține că această clauză nu este abuzivă, de vreme ce chiar Codul civil şi Codul de procedură civilă prevăd sancțiuni energice în cazul în care debitorul nu își îndeplinește, în mod corespunzător, obligaţiile contractuale (art.1025 V Cod civil).

În toate cazurile în care debitorul nu își îndeplinește obligația de plată a debitului restant, indiferent de izvorul obligației, împrumutatul poate fi urmărit, în temeiul dispoziţiilor de drept comun, de ceilalţi creditori ai săi (de exemplu de bănci) prin valorificarea bunurilor debitorului, ceea ce constituie cazuri tipice de decădere a debitorului din beneficiul termenului suspensiv sau al termenului de grație acordat pentru punerea în executare a unui titlu executoriu.

Clauzele inserate în condițiile generale ale convenției încheiate de bancă și contestatori nu reprezintă decât o aplicație specială a articolului Vechiului Cod civil menționat mai sus și nu pot fi privite ca abuzive, iar eventualul abuz al băncii în aplicarea sau interpretarea lor va putea fi sancționat subsecvent în instanță, ele nefiind abuzive de plano.

Cu privire la clauza de risc valutar, instanța reține că, potrivit art.2.1 din contract, creditul a fost acordat în CHF.

Totodată, s-a convenit ca ratele să fie achitate în aceeași monedă pentru ca la finalul perioadei de creditare de 360 de luni, împrumutatul să restituie suma împrumutată plus dobânzile în moneda care i-a fost pusă la dispoziție de bancă.

Din simpla lectura a contractului rezultă că această clauză a fost exprimată clar şi inteligibil, moneda în care s-a acordat creditul şi în care trebuia restituit fiind evident indicată în mod expres prin contract – respectiv pentru suma de 169000 CHF.

Nu pot fi primite afirmaţiile reclamanţilor, în sensul că respectiva clauză constituie o clauză abuzivă, întrucât nu ar fi avut posibilitatea reală de a negocia conţinutul acestei clauze, fiind constrânşi, prin natura redactării contractului de credit, la acceptarea acestuia, astfel cum a fost prestabilit.

Instanţa apreciază că semnarea unui contract de credit într-o anumită monedă este o chestiune care ţine exclusiv de dorinţa împrumutatului, iar, odată ce s-a contractat un credit într-o moneda străină, atât împrumutatul cât şi banca pot suporta o serie de consecinţe negative rezultate din riscul valutar.

În cauza de faţă, moneda în care contestatorii au contractat creditul s-a apreciat, consumatorul fiind cel care a avut de suportat riscul valutar, însă evoluţia cursului valutar nu este influenţată de niciuna dintre părţile contractante.

Obligaţia băncii de informare a clientului, la momentul acordării creditului, vizează condiţiile de creditare, adică dobânzile, comisioanele ori garanţiile puse în sarcina împrumutatului, posibilitatea deprecierii ori aprecierii unei monede străine neputând fi inclusă în aceasta obligaţie. Banca este un comerciant care urmăreşte să îşi „vândă” produsele, neputându-i-se imputa faptul că nu a adus la cunoştinţa co-contractantului posibilitatea deprecierii unei valute peste o anumită perioadă de timp.

În ceea ce priveşte stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF – RON la momentul semnării convenţiei şi denominarea în monedă naţională a plăţilor, instanţa reţine, în cauză, incidenţa principiului nominalismului monetar.

Astfel potrivit art.1578 C.civ. din anul 1864, aplicabil în cauză, prin raportare la data încheierii contractului, împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variaţia acesteia. De asemenea, Noul Cod civil (art.2164), consacră, în materia împrumutului, principiul nominalismului, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variaţia acesteia.

Prin urmare, principiul nominalismului este tradiţional în contractele de împrumut. În realitate, în cazul creditelor acordate în valută nu suntem în prezenţa niciunei clauze abuzive, pentru că nu banca a instituit, printr-o clauză în contract, regula nominalismului, ci însuşi legiuitorul. Nu se poate abdica de la acest principiu, deoarece teoria clauzelor abuzive nu înseamnă negarea unor principii sau a unei reguli tradiţionale de funcţionare ale unor instituţii juridice. Chiar dacă în contractul de credit sau în graficul de rambursare figurează o asemenea clauză de risc valutar, aceasta nu este altceva decât reproducerea, preluarea principiului nominalismului consacrat de lege.

De altfel, chiar Curtea Europeană de Justiţie s-a pronunţat în sensul că nu intră sub incidenţa evaluării caracterului abuziv decât  clauzele din contractele încheiate cu consumatorii, iar nu şi dispoziţiile legale. Astfel, prin Hotărârea Curţii Europene de Justiţie din 30 aprilie 2014, pronunţată în procedura C280/1, Barclays Bank contra Sara Sannchez Garcia, Alejandro Chacon Barrera, Curtea a reţinut că: ,,Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual, trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, precum cele în discuţie în litigiul principal, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.

În al doilea rând, protecţia consumatorilor poate să se realizeze şi în contractele de credit în monedă străină. Calea nu este însă aceea a acţiunilor întemeiate pe Legea nr.193/2000. Întrucât principiul nominalismului este unul legal, excepţiile de la acest principiu nu pot fi instituite pe cale jurisprudenţială, ci doar pe cale legală. Nimic nu se opune ca legiuitorul să prevadă măsuri speciale de protecţie a consumatorilor, în cazul creditelor în valută.

Transpunerea în legislaţia română a recentei Directive 17/2014 constituie o ocazie foarte bună de a legifera în acest domeniu, având în vedere faptul că această directivă reglementează în Capitolul 9, art.23 ,,împrumuturile în monedă străină” şi impune statelor membre să adopte un cadru de reglementare corespunzător, care să permită ,,limitarea  riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul în temeiul contractului de credit”, prin convertirea creditului într-o monedă alternativă sau instituirea unui alt mecanism de adaptare a contractului. Rezultă că însăşi Directiva nr.17/2014 are ca premisă aplicarea principiului nominalismului (împrumutatul suportă riscul valutar), dar obligă statele membre să adopte o reglementare specială, derogatorie, de natură să asigure protecţia consumatorilor, cu aplicabilitate numai pentru viitor, adică pentru contractele care vor fi încheiate sub imperiul unei asemenea reglementări.

Prin urmare, în materia creditelor în valută, problema riscului valutar la care este expus consumatorul nu este susceptibilă de a fi soluţionată pe calea unor acţiuni întemeiate pe Legea nr.193/2000, având în vedere faptul că riscul valutar este suportat de consumator nu în temeiul unei pretinse clauze abuzive din contractul de credit, ci este consecinţa aplicării nominalismului consacrat de lege.

Pe cale de consecinţa, având în vedere şi prevederile art.969 C.civ. care reglementează principiul forţei obligatorii a contractului, instanţa nu poate interveni pentru a stabili o anumită rată a dobânzii într-un contract de credit sau pentru a modifica monedă în care a fost acordat creditul.

Referitor la prevederile Regulamentului BNR nr.4/2005 privind regimul valutar, invocat, se constată că, într-adevăr art.3 alin.1 consacră principiul plăţilor în monedă naţională între rezidenţi, însă alin.3 al aceluiaşi articol permite realizarea de „Operaţiuni (...) şi în valută, numai pe baza acordului de voinţă al părţilor”. Astfel, odată încheiată convenţia de credit prin care s-a acordat un împrumut în valută şi s-a convenit achitarea ratelor în aceeaşi monedă, debitorul nu mai poate invoca regulile care guvernează regimul valutar şi de la care a înţeles să excepteze contractul pe care l-a încheiat cu banca.

Prin urmare, instanța va respinge cererea privind stabilizarea cursului de schimb CHF - leu și denominarea în moneda națională.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge contestaţia la executare, formulată de contestatorii D. M. şi P. S. C., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc N. C. A., pentru lipsa calităţii procesuale pasive a intimatului.

Va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Credit Europe Bank SA, invocată de intimată.

Va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Credit Europe Ipotecar IFN SA, invocată de instanţă, din oficiu.

Va respinge contestaţia la executare, formulată de contestatorii D. M. şi P. S. Carmen, în contradictoriu cu intimatele C. E. B. . SA şi Credit Europe IFN SA, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a intimatelor.

Va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia la executare, formulată de contestatorii D. M. şi P.S. C., în contradictoriu cu intimata Credit Europe Ipotecar IFN SA.

În baza art.453 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga pe contestatori să plătească intimatelor suma de 700 euro (ce va fi achitată în lei, la cursul BNR de la data plăţii), reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

În ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat (700 euro) pus în sarcina contestatorilor, instanța apreciază că această sumă este justificată, având în vedere munca depusă de avocat, constând în redactarea unei întâmpinări elaborate, procurarea și atașarea înscrisurilor relevante și reprezentarea clientului în fața instanței.

De asemenea, cauza are o complexitate ridicată, fiind deduse judecății atât verificarea legalității unei executări silite, cât și mai multe clauze contractuale, iar importanţa litigiului pentru intimate este, de asemenea, considerabilă, având în vedere consecinţele pe care le-ar produce admiterea unei astfel de acțiuni.

Domenii speta

Spete similare