Anulare hcl majorare impozit clădiri.

Sentinţă civilă 839/CA/2018 din 11.09.2018


Pe rol fiind pronunţarea cauzei de Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanţii PMTT şi PM S, în contradictoriu cu pârâtul CL, având ca obiect anulare act emis de autorităţi publice locale HCL.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant al M O, invocată de pârâtul C L, instanţa o va respinge ca rămasă fără obiect, având în vedere că reclamanţii au precizat la primul termen de judecată faptul că înţeleg să se judece doar în contradictoriu cu CL, nu şi cu M.O.

Reclamanţii sunt proprietarii imobilului înscris în CF X Oradea nr. top. Y care în natură reprezintă apartament compus din 5 camere, bucătărie, cămară, antreu, hol, oficiu, wc, baie, coridor, terasă, boxă, cu suprafaţa utilă de 200 mp

În conformitate cu dispoziţiile art. 489 Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene din Legea nr. 227/2015 privind C.fiscal, (5) Consiliul local poate majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilan. (6) Criteriile de încadrare în categoria clădirilor şi terenurilor prevăzute la alin. (5) se adoptă prin hotărâre a consiliului local. (7) Clădirile şi terenurile care intră sub incidenţa alin. (5) se stabilesc prin hotărâre a consiliului local conform elementelor de identificare potrivit nomenclaturii stradale.

Prin HCL nr. X/2016, C L a hotărât majorarea pentru anul fiscal 2017, cu 400%, a impozitului pe clădiri pentru imobilele neîngrijite.

Prin HCL nr. X, adoptată de C L, s-a decis majorarea cu 400% a impozitului pe clădiri stabilit pentru anul 2017 în baza hotărârii de consiliu privind impozitele şi taxele locale pe anul 2017, pentru clădirea situată în O, str. R. Majorarea impozitului a fost aplicată ca urmare a constatării tehnice nesatisfăcătoare în urma aplicării regulamentului aprobat prin HCL nr. Y/2015 pentru persoanele fizice şi juridice care deţin calitatea de proprietar al imobilului în cauză, conform evidenţelor fiscale pe plătitor la 31.12.2016.

Conform Notei de constatare a stării tehnice a imobilelor din m .O imobilul situat în O, str. R prezintă degradări majore la acoperiş, la zugrăveală, degradări minore la jgheaburi, burlane şi elemente de tinichigerie, la tâmplărie şi degradări medii la tencuială şi la elementele decorative ale faţadei.

În urma întocmirii acestei Note, prin Somaţia nr. Z reclamantul PMTTa fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a lua măsuri în ceea ce priveşte lucrările de reparaţii pentru imobilul din O, str. R, în care deţine apartamentul cu nr.X, fiindu-i explicată în detaliu procedura de urmat.

Pe seama reclamantului a fost emisă Decizia de impunere pentru anul 2017, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind C.fiscal, ale Legii nr. 207/2015 privind C.pr.fisc. şi ale HCL nr. 883/2016.

Faţă de apărările reclamantului referitoare la nelegalitatea HCL nr. X/20.12.2016, instanţa reţine că acest act administrativ a fost adoptat cu respectarea prevederilor legale în materie.

Astfel, în ceea ce priveşte presupusa omisiune a organului administrativ de a explicita în ce constă starea tehnică necorespunzătoare a imobilului, instanţa reţine că în cuprinsul Notei de constatare a stării tehnice a imobilelor din municipiul O, s-a arătat că imobilul situat în O, str. R. prezintă degradări majore la acoperiş, la zugrăveală, degradări minore la jgheaburi, burlane şi elemente de tinichigerie, la tâmplărie şi degradări medii la tencuială şi la elementele decorative ale faţadei, acest înscris fiindu-i comunicat reclamantului prin Somaţia nr. astfel cum s-a menţionat anterior.

Cu referire la cota de majorare a impozitului cu 400%, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin.5 din Legea nr. 227/2015 privind C.fiscal, această creştere poate fi de până la 500%, iar prin faptul că prima treaptă a fost de 400% nu s-au încălcat aceste prevederi legale, ci a fost opţiunea pârâtului, în calitate de organ deliberativ, acestuia neputându-i fi impus a aplica, pentru început, o majorare de 100%, iar în anii următori, mai mult decât atât.

În ceea ce priveşte faptul că MO este titularul unei cote-părţi a dreptului de proprietate din imobilul situat în O, str. R astfel cum rezultă din CF acest lucru nu prezintă relevanţă întrucât textul de lege nu distinge între clădirile pentru care se aplică majorarea.

Instanţa va mai reţine că în conformitate cu prevederile art. 3 din HCL atacată, prezenta hotărâre încetează să producă efecte în situaţia în care proprietarii imobilului prezintă documente justificative emise cu dată anterioară 01.01.2017 privind începerea lucrărilor de demolare/construire. Reclamanţii au susţinut că nu li s-a acordat beneficiul impus de acest articol, aspect pe care instanţa nu îl poate aproba întrucât aceştia nu au făcut dovada demarării lucrărilor de construire deşi au fost notificaţi cu privire la riscul la care se supun, astfel cum rezultă din Somaţia nr. X/2016 .

În fine, cu privire la procedura defectuoasă şi greu de urmat în ceea ce priveşte reabilitarea clădirilor situate în centrul municipiului O, invocată de reclamanţi, instanţa reţine că într-adevăr, ar putea exista astfel de probleme, însă în cauză avem de-a face cu un imobil situat pe artera principală a oraşului, în zona pietonală, care, totuşi, nu e monument istoric, iar prin Notificarea nr. Y/2014, reclamantului i s-a explicat amănunţit procedura de realizare a renovării, dar şi facilităţile de care ar putea beneficia în situaţia în care ar demara lucrările.

Având în vedere faptul că instanţa nu a reţinut nelegalitatea HCL atacată, considerând că în mod legal a fost stabilit impozitul pe clădire în sarcina reclamanţilor, nu se va mai analiza cel de-al doilea capăt de cerere, vizând daunele morale, acesta având directă înrâurire în soluţia adoptată în ceea ce priveşte capătul principal de cerere.

Faţă de aceste argumente de fapt şi de drept, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul C L.

Instanţa nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant al M O, invocată de pârâtul CL, ca rămasă fără obiect.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii P M T T şi P M S în contradictoriu cu pârâtul C L.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bihor.

Pronunţată în şedinţă publică azi, …