Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 10 N.C.proc.civ.

Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 10 N.C.proc.civ. Pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de revizuire este necesar ca în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, această încălcare să îşi aibă cauza în hotărârea judecătorească supusă revizuirii, iar consecinţele încălcării să continue să se producă.

Acest motiv de revizuire vizează înlăturarea efectelor vătămătoare ale hotărârii judecătoreşti care a determinat o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, constatate printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa nr. 107/2018 din data de 19 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 6308/95/2017, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către revizuentul X, împotriva sentinţei nr. 671 din data de 14 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 2195/95/2016 în contradictoriu cu pârâta Y, astfel cum a fost precizată.

Împotriva sentinţei nr. 107/2018 din data de 19 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 6308/95/2017 a formulat recurs revizuentul X.

Recurentul revizuent a susţinut, în esenţă, că nu s-au analizat cererile sale. În drept, a invocat dispoziţiile art. 8 alin. 1, 11 şi 12 din Lg. 554/2004, art. 32 alin. 4, art. 33 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 1 şi 2, art. 41 alin.1 şi 2 din Lg. 165/2013, art. 7 alin. 1, 11, alin. 2 din Lg. 554/2004.

La data de 19.02.2018 recurentul revizuent Bunăiaşu Constantin a depus o cerere precizatoare la motivele de recurs.

Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Curtea menţionează că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 488 din Noul Cod de procedură civilă care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate în cauză şi nu nelegalitatea acesteia.

Curtea arată că, în mod esenţial, criticile din cererea de recurs se referă la greşita respingere a cererii de revizuire formulată pe temeiul juridic invocat, astfel că, se impune analizarea criticilor din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 5 N.C.proc.civ., întrucât se critică în faţa instanţei de control judiciar încălcarea unei norme de procedură.

Potrivit Noului Cod de procedură civilă, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. 1 pct. 5 N.C.proc.civ., conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii”.

În speţă, prin sentinţa nr. 671 din data de 14 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 2195/95/2016, s-a respins acțiunea formulată de X, în contradictoriu cu pârâta Y, sentinţă rămasă definitivă prin decizia nr. 5447/27.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, decizie prin care a fost anulat recursul declarat de reclamantul X, pentru lipsa motivelor de nelegalitate.

Împotriva sentinţei nr. 671 din data de 14 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2195/95/2016, reclamantul X a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă de instanţa de fond prin sentinţa recurată.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi promovată numai în cazurile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 din Noul Cod de procedură civilă, astfel încât securitatea raporturilor juridice şi adevărul ce se presupune că este conţinut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Temeiul de drept al cererii de revizuire îl reprezintă dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 10 N.C.proc.civ. conform cu care „Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...); 10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;”

Curtea menţionează că, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de revizuire este necesar ca în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, această încălcare să îşi aibă cauza în hotărârea judecătorească supusă revizuirii, iar consecinţele încălcării să continue să se producă.

Acest motiv de revizuire vizează înlăturarea efectelor vătămătoare ale hotărârii judecătoreşti care a determinat o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, constatate printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, obiectul cererii de revizuire nu-l poate forma decât hotărârea judecătorească prin care s-au încălcat drepturile sau libertăţile fundamentale şi care a făcut obiectul constatării în acest sens în hotărârea CEDO invocată (hotărârea din 26.01.2006, în cauza Lungoci împotriva României).

În speţă, instanţa de fond a reţinut corect că nu este vorba de o decizie pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu sentinţa pronunţată în dosarul nr. 2192/95/2016, întrucât înscrisul invocat de revizuent (înscris din 30.10.2014, fila 18 dosar fond, care i-a fost comunicat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la cererea nr. 23148/2006), este emis la data de 30.10.2014, deci cu mult timp înainte de a fi formulată acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 2192/95/2016 soluționat prin sentința a cărei revizuire se solicită în cauza de faţă.

În înscrisul emis de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la paragraful 10, Curtea concluzionează că reclamanților în cazurile de față li se solicită prin Articolul 35 parag. 1 să se folosească de noua revizuire internă pentru continuarea procedurilor interne conform Legii nr. 165/2013.

În ceea ce privește procedura obligatorie prevăzută de Legea nr. 165/2013 şi cele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la paragraful 10 din înscris, instanţa de fond a reţinut corect că acestea nu sunt suficiente, din perspectiva condițiilor impuse de art. 509 pct. 10 N.C.proc.civ. să ducă la revizuirea unei hotărâri care nu are legătură cu condiţiile şi procedura impusă de Legea nr. 165/2013, hotărâre pronunțată de o instanță de altă competenţă decât cea stabilită pentru procedurile de reparație instituite de legile speciale, inclusiv Legea nr. 165/2013, concluzionând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Curtea reţine că, în speţă, temei juridic în raport de care a fost învestită instanța de contencios administrativ în dosarul nr. 2192/95/2016 îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar sentinţa a cărei revizuire se solicită a tranșat o cu totul altă chestiune litigioasă între părți.

Susţinerile recurentului nu acoperă cerinţele textului art. 509 alin. 1 pct. 10 N.C.proc.civ., respectiv ca, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost constatată de către Curtea Europeană o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, această încălcare să îşi aibă cauza în hotărârea judecătorească supusă revizuirii, iar consecinţele încălcării să continue să se producă.

Din motivele invocate de recurent rezultă că prin cererea de revizuire tinde în realitate la o nouă judecare a cauzei pe alte dispoziţii legale decât cele analizate de instanţă, situaţie inadmisibilă faţă de prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cu referire la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

Funcţia revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăţilor definitive în afara condiţiilor strict reglementate procedural.

Împrejurările invocate de recurentul revizuent nu se circumscriu motivului expres şi limitativ prevăzut de lege, ci reprezintă, de fapt, nemulţumiri ale părţii faţă de demersurile sale în procedura Legii nr. 165/2013, care însă nu pot fi valorificate pe calea prezentei revizuiri.

Analizând argumentele instanţei de fond, Curtea reţine că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, sentinţa recurată fiind legală, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 din Noul Cod de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare