Expirare valabilitate permis de armă. Interpretare art. 25 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 295/2004.

Expirare valabilitate permis de armă. Interpretare art. 25 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 295/2004. Dispozitiile privind obligaţia autorităţii competente de a notifica titularul permisului anterior expirării valabilităţii permisului de armă au intrat în vigoare abia la data de 14.01.2016, fiind modificate prin Legea nr. 319/2015, dată la care se împlinise deja termenul de valabilitate a permisului de armă. Fiind expirată valabilitatea permisului de armă la data de 11.10.2015, aceasta nici nu mai avea cum să se mai prelungească.

Prin sentinţa nr. 529 din data de 22 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 12698/63/2017, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Y.

Împotriva sentinţei nr. 529 din data de 22 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 12698/63/2017, a formulat recurs reclamantul X, considerând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 488, pct. 8 din Cod. Proc. Civ.).

În motivarea recursului, recurentul reclamant a susţinut că instanţa de fond face o greşită interpretare şi aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 295/2004, întrucât s-a reţinut că este aplicabil textul de lege de la data expirării permisului de port armă şi nu forma aplicabilă a acestui text de lege, la data la care a fost emis actul administrativ contestat. Practic, indiferent de împrejurarea că permisul era expirat, faţa de data procesului-verbal - 22.03.2017 (deci la mai mult de un an de zile de la intrarea în vigoare a textului de lege modificat prin Legea nr. 319/2015), recurentul a apreciat că era obligatorie aplicarea textului de lege în forma nouă, cu atât mai mult cu cât intimata deţine evidenţa centralizată a tuturor posesorilor de arme de vânătoare şi ar fi putut notifica pe contestator cu privire la expirarea permisului de port armă şi obligaţia acestuia de a depune arma la un armurier autorizat.

Având în vedere că nu a fost notificat şi, astfel, nu a avut cunoştinţă că permisul a expirat, recurentul a considerat că ridicarea armei s-a făcut în mod nelegal, întrucât, anterior dispunerii oricărei măsuri, trebuia să fie notificat. Acest fapt îl prejudiciază, având în vedere că arma ridicată este o armă de vânătoare de colecţie cu o vechime de peste 100 de ani.

Este cert că, în situaţia în care ar fi fost notificat, ar fi depus arma la un armurier autorizat în vederea păstrării sale, având în vedere şi valoarea acesteia (fiind moştenire de familie), pentru a putea ulterior dispune de aceasta. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care a solicitat, prin contestaţia formulată, emiterea unei dispoziţii prin care să se dispună restituirea armei de vânătoare marca IJ58MAE, seria K14346 calibrul 16 şi a unui număr de 6 cartuşe de calibrul 16 mm, ridicată prin procesul-verbal din data de 22.03.2017 contestat, în vederea depunerii sale la un armurier autorizat, cerere neanalizată de instanţă.

Practic, hotărârea recurată este nelegală, în contextul în care instanţa a reţinut ca actul contestat a fost întocmit cu respectarea unor dispoziţii legale abrogate (modificate), în raport de împrejurarea că permisul de port armă era suspendat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 319/2015, fapt ce creează o discriminare evidentă între posesorii de permis cărora le expira permisul după intrarea în vigoare a noii legii şi recurentul care, deşi avea permisul expirat, în interpretarea instanţei, nu ar fi trebuit să fie notificat în condiţiile legii noi, fiind, astfel, lipsit de posibilitatea de putea depune arma la un armurier autorizat.

Motivul pentru care legiuitorul a prevăzut în mod imperativ termenul de notificare obligatorie de 6 luni dar nu mai târziu de 30 de zile, fost tocmai acela de a se evita situaţia în care posesorul permisului de port armă să nu mai aibă posibilitatea de a-şi prelungi permisul sau în cazul în care nu doreşte acest lucru să depună arma la un armurier autorizat.  Ori, în lipsa emiterii notificării de către organele de poliţie, notificare care are un caracter obligatoriu, dispoziţiile textului de lege fiind imperative, nu se poate reţine în sarcina recurentului împrejurarea că, în mod intenţionat, nu şi-a prelungit permisul sau că nu a depus arma la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea valabilităţii permisului.”

Pentru aceste motive, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării pe fond, admiterea contestaţiei şi obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată

În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 486 şi ale art. 488 pct. 8 C.proc.civ.

Intimatul pârât Y a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Curtea menţionează că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din art. 488 din Noul Cod de procedură civilă care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 din N.C.proc.civ., indicat de recurentul reclamant în cererea de recurs, „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Curtea reţine că prin procesul-verbal din 22.03.2017, instituţia intimată a constatat că Permisul de armă eliberat la data de 11.10.2010, având numărul de înregistrare 1169, a expirat şi a procedat la ridicarea acestuia, a armei şi a cartuşelor de la recurentul reclamant.

Intimata a menţionat că ulterior, prin Dispoziţia Şefului I.P.J. Dolj nr. 654/04.04.2017, conform prevederilor art. 45 alin. 1 lit. d din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, instituţia intimată a luat măsura anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor faţă de recurentul reclamant, întrucât nu s-a prezentat în termenul legal în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă. Totodată, s-a întocmit dosar penal în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 342 alin. 6 C.penal.

Potrivit art. 25 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 295/2004, „(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri. (2) În vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, titularul acestuia este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”

Constatând că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia impusă de art. 25 alin. 2 din Legea nr. 295/2004, de a se prezenta în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, înainte de împlinirea termenului de valabilitate a acestuia, cu dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de lege, instanţa de fond în mod corect a reţinut că procesul verbal din data de 22.03.2017 a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale, măsura fiind impusă de art. 45 alin. 1 lit. d şi alin. 2 din Legea nr. 295/2004.

Recurentul reclamant susţine în mod eronat că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 25 alin. 3 teza a doua din Legea nr. 295/2004, conform cărora „(3) Valabilitatea permisului de armă se prelungeşte de către autoritatea competentă pentru o perioadă de 5 ani, dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) - f), h) şi i) şi prezintă dovada efectuării unei şedinţe de tragere anual, într-un poligon autorizat, cu excepţia posesorilor de arme de vânătoare. Începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilităţii permisului de armă este obligatorie notificarea titularului la adresa din permisul de armă, dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data expirării valabilităţii permisului de armă.

Dispozitiile privind obligaţia autorităţii competente de a notifica titularul permisului anterior expirării valabilităţii permisului de armă au intrat în vigoare abia la data de 14.01.2016, fiind modificate prin Legea nr. 319/2015, dată la care se împlinise deja termenul de valabilitate a permisului de armă.

Fiind expirată valabilitatea permisului de armă la data de 11.10.2015, aceasta nici nu mai avea cum să se mai prelungească, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile tezei a doua a alin. 3 din art. 25 din Legea nr. 295/2004.

Constatând legalitatea procesului verbal contestat, instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea, aşa cum fost formulată, criticile recurentului fiind neîntemeiate.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant, Curtea constată că argumentele instanţei de fond sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare