CIVIL.Constatarea dreptului de proprietate

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile promovată de reclamanţii S. I. şi  S. A., în contradictoriu cu pârâta U. A. T. G. . - PRIN PRIMAR, având ca obiect constatarea  dreptului de proprietate  al reclamanţilor  asupra imobilului casă de locuit C 1, a anexei gospodăreşti C 3,  şi a terenului în suprafaţă de  1.175 mp pe care sunt edificate imobilele.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 811 lei, potrivit prevederilor art. 3  alin. 1 lit. c) din din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 80/2013, prin chitanţa  nr. 040825 din 15.07.2015 eliberată de Primăria comunei G, S..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanţii S. I. şi  S. A., personal şi asistaţi de apărător ales  avocat T. M. G., în baza  împuternicirii avocaţiale  de asistenţă şi reprezentare nr.., lipsă fiind  pârâta  U.A.T. G. S. - PRIN PRIMAR.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că procedura de citare cu părţile este legal îndeplinită, că termenul a fost acordat  pentru ca reclamanţii să clarifice temeiul  de drept procedural şi material şi să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile doveditoare din care să rezulte gradul de rudenie  cu defunctul T. Ş., după care :

Se depune la dosarul cauzei de către apărătorul reclamanţilor precizări cu privire la temeiul juridic al acţiunii,adeverinţa nr.4326/15.06.2015 şi sesizare privind deschiderea procedurii succesorale nr.60/15.06.2015 emise de Primăria comunei G. S., certificate de stare civilă.

Instanţa ia act şi acordă cuvântul pe probe.

Reclamanţii prin apărător solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar şi a probei testimoniale cu doi martorii , respectiv, A. G. şi T. P.,.

În temeiul prevederilor art. 258 rap la 255 alin.1 cod proc. civilă instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă şi în temeiul prevederilor art. 254 alin.1 rap la 194 lit. e din codul de procedură civilă constată că reclamanţii sunt decăzuţi din administrarea probei testimoniale.

La interpelarea instanţei apărătorul reclamanţilor arată că nu sunt alte cereri de formulat,probe de administrate sau excepţii de invocat.

În temeiul prevederilor art.392 din codul de procedură civilă instanţa declară deschise dezbaterile în fond.

Apărătorul reclamanţilor având cuvântul solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, urmând ca instanţa să constate dreptul de proprietate al reclamanţilor cu privire la imobilul casă de locuit C1 şi C2 , conform schiţei anexate,  şi a terenului în suprafaţa de 1175mp., respectiv, 723mp.  categoria de folosinţă - curţii construcţii şi 452 mp. categoria de folosinţă arabil, pe acest teren fiind edificate cele doua imobile.

La interpelarea instanţei, referitoare la anul în care au  fost edificate construcţiile, apărătorul reclamantului arată că reclamanţii au stăpânit imobilul din anul 1990 ca necontestaţi proprietari, construcţiile fiind edificate din anul 1992, autorul T. Ş. a avut posesia din anul 1960 şi a folosit acest imobil ca necontestat proprietar,  iar limitele de hotar au rămas neschimbate atât în timpul exercitării posesiei autorului cât şi pe durata exercitării posesiei de către reclamanţi şi mai arată că s-a invocat joncţiunea posesiilor apreciind ca întemeiată acţiunea, motiv pentru care solicită admiterea acesteia, fără cheltuieli de judecată.

Instanţa ia act, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. 1 declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

J U D E C A T A

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 6.07.2015 reclamanţii S. I. şi S. A. au solicitat,în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Publică Locală a comunei G. S.,prin primar,constatarea pe calea uzucapiunii a  dreptului de proprietate  asupra casei de locuit cu anexe gospodăreşti şi suprafeţei de 1175 mp teren situate în comuna G. S.

În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că stăpânesc terenul din anul 1990 în mod continuu şi ca necontestaţi proprietari,că pe acesta au edificat construcţiile,că limitele de hotar au rămas neschimbate, că autorul lor,T. Ş.,a avut o posesie utilă din anul 1960,că în cauză operează joncţiunea posesiilor,aceasta fiind publică,ne clandestină,exercitată încât oricine putea cunoaşte faptul posesiei şi că sunt existente ambele elemente ale posesie,atât animus cât şi corpus.

Au mai învederat reclamanţii că au plătit impozitele la primărie, că în favoarea posesorului există prezumţia legală expres prevăzută de art.1854 din vechiul cod civil şi că,în jurisprudenţa CEDO,dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune,deşi constituie o ingerinţă în dreptul adevăratului proprietar,aceasta este compatibilă cu Protocolul 1 adiţional.

În drept,art.83 şi 112 din vechiul cod proc.civilă şi art.1837 şi următ.,art.1859 şi art. 1860 din vechiul cod civil, texte de lege ce nu au nicio legătură cu obiectul cauzei,

În dovedirea acţiunii au fost ataşate înscrisuri-filele 13-19 ,27-34,37-38 şi 49-53.

Prin rezoluţia judecătorului din data de 15.07.2015 un exemplar al cererii şi înscrisurilor iniţial ataşate s-au comunicat pârâtei care,la data de 4.09.2015 a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea acţiunii cu precizarea că reclamanţii stăpânesc terenul din anul 1990 prin preluarea posesie de la autorul lor,T. Ş., care l-a stăpânit din anul 1960-fila 46.

La solicitarea instanţei,la termenul de judecată din 12.10.2015 ,reclamanţii au precizat temeiul de drept procedural,respectiv art.35 din actualul cod de proc.civilă,precum şi cel de drept material,respectiv art.1890 rap.la art.1860 şi 1864 din vechiul cod civil-fila 50.

Analizând acţiunea dedusă judecăţii în raport de proba cu înscrisuri şi de dispoziţiile legale incidente instanţa reţine următoarea situaţie de fapt  :

 Reclamanţii au calitatea de soţi,aşa cum reiese din copia certificatului de căsătorie de la fila 18,şi potrivit susţinerilor din acţiunea introductivă,confirmate de pârâtă pe calea întâmpinării şi prin adeverinţele nr.4326/15.06.2015 şi nr.4893/14.07.2015 emise de Primăria comunei G. S.,în anul 1992 au edificat o casă de locuit pe suprafaţa de 1.175 mp teren deţinută fără acte-filele 28-29 şi 45.

Terenul pe care s-au edificat construcţiile a fost folosit din anul 1960 de def.T. Ş.,decedat la data de 27.05.2007,ai cărui moştenitori legali sunt soţia supravieţuitoare şi descendenţii de gradul I înscrişi în sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale depusă în copie la fila 51.

Potrivit prevederilor art.35 cod proc.civilă,cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept,cererea neputând fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului.

Deşi noul cod de proc.civilă,la art.1050-1053,instituie o procedură specială privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii,prin Decizia nr.19/5.10.2015 pronunţată în recurs în interesul legii de ÎCCJ, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1050-1053 din Codul de procedură civilă și art. 56, art. 76 și art. 82 din Legea nr. 71/2011, procedura specială reglementată de prevederile art. 1050-1053 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în privința posesiilor începute anterior intrării în vigoare a Codului civil,aşa cum este situaţia din cauza dedusă judecăţii.

De asemenea,potrivit prevederilor art.1846 alin.1 din vechiul cod civil,orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii,potrivit art.1860,orice posesor posterior are facultatea,spre a putea opune prescripţia,să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său,iar potrivit art.1890,toate acţiunile,atât reale cât şi personale,pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care nu s-a defipt un termen de prescripţie,se vor prescrie prin 30 de ani,fără ca cel ce invocă această prescripţie a produce vreun titlu.

 Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar ,aşa cum prevede art. 1847 cod civil,neexercitarea posesiei sub nume de proprietar viciind posesia,aceasta devenind, astfel, neutilă şi nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate.

Prescripţia este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia nu trebuie sa fie viciata.

Posesia invocata de reclamanţi este cea de 30 de ani,  iar in speţa dedusă judecăţii obiectul îl constituie un bun imobil proprietate privată,în  doctrină arătându-se  că pot fi dobândite prin uzucapiune bunuri imobile care se afla in proprietate privata, indiferent că titularul dreptului de proprietate este statul, o unitate administrativ teritorială, o regie autonomă sau societate comercială.

Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietăţii, concepută de legiuitor ca o sancţiune a pasivităţii adevăratului proprietar, care dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său creează in favoarea unei terţe persoane o aparenţă de proprietate, operează si împotriva unităţilor administrativ teritoriale.

 Din interpretarea art. 135 alin. 5 din Constituţie, art. 5 din Legea 18/1991, art. 74 din legea 69/1991 cat si art. 1844 cod civil rezultă că pot fi dobândite prin uzucapiune acele imobile aflate in circuitul civil si sunt in proprietate privata, fără a se mai face vreo diferenţiere legată de titular.

 În şedinţa publică din data de 28.09.2015 reclamanţii au declarat însă că terenul în litigiu le-a fost dat de o rudă,T. Ş.,văr al tatălui reclamantului,care l-a deţinut cu titlu de lot în folosinţă de la CAP,acesta fiind membru cooperator,localitatea G. S. fiind cooperativizată-fila 48.

 Aşa fiind,cum terenul mai sus arătat a fost proprietatea CAP,  dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia nu se poate face decât in condiţiile prevăzute de legea speciala, respectiv L.18/1991,terenul fiind la dispoziţia comisiei locale de fond funciar, şi nicidecum pe calea uzucapiunii,întrucât deţinerea posesiei unui teren ca lot în folosinţă de la fosta CAP,în virtutea dispoziţiilor statutare,constituie o posesie precară care nu este susceptibilă de a conduce la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive.

Anterior anului 1989 nu se poate reţine decât existenţa unei detenţii precare asupra terenului întrucât acesta fusese cooperativizat şi nu se poate presupune că în perioada cooperativizării deţinătorul s-a comportat ca un adevărat proprietar,în sistemul reglementărilor anterioare neputând fi uzucapate imobilele aflate în proprietatea statului sau cooperatistă de către persoane fizice.

Mai multe decât atât,aşa cum am arătat mai sus,art.1860 cod civil reglementează joncţiunea posesiilor făcând referire la unirea posesiei autorului cu cea a posesorului actual,ori ,în cauza dedusă judecăţii nu s-a făcut dovada că def. T. Ş., de la care reclamanţii pretind că au preluat posesia,a avut calitatea de autor al vreunuia dintre ei,acesta fiind văr al tatălui reclamantului,ceea ce în accepţiunea legii nu este considerat autor.

Aşa fiind,acţiunea dedusă judecăţii se priveşte ca neîntemeiată în tot şi va fi respinsă,instanţa neputând  constata nici dreptul de proprietate asupra construcţiei de vreme ce a fost edificată pe terenul  proprietatea altei persoane.

Accesiunea este o prezumţie de proprietate,se prezumă că tot ceea ce se află pe teren este în proprietatea celui care este proprietarul terenului,ori în cauză,aşa cum am arătat deja,reclamanţii nu sunt proprietarii terenului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii S. I. şi S. A. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. G. S.,reprezentată în justiţiei prin primar.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Apelul se depune la Judecătoria Pogoanele.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 12 octombrie 2015.

Domenii speta

Spete similare