Domenii asociate: Plângeri penale formulate în baza disp. art. 340 C.p.p.

Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2021 pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr. 000/259/2021. petentul C.O. a formulat, în contradictoriu cu intimatul C.M., plângere împotriva ordonanței dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în data de 26.01.2021 (dosar 000/P/2020).

Arată că, prin această ordonanță, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a dispus, în temeiul art. 336 - 339 C.p.p. și art. 275 alin. 2 și 5 C.p.p., respingerea plângerii formulată de petent sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244. alin. 1 C.P.P.

Consideră această ordonanță dispusă ca fiind nelegală și netemeinică.

Aduce la cunoștința instanței faptul că, la data de 00.01.2020, a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, o plângere împotriva ordonanței de clasare.

Arată că, în plângerea depusă, a reclamat faptul că l-a împrumutat pe numitul C.M.. zis "M.", domiciliat în com. B.-A., satul C., cu diverse sume de sume de bani și bunuri, a căror valoare trebuia să o achite la un interval stabilit de timp stabilit, totodată indicând în finalul plângerii un prejudiciu de 216,850 lei și 22.000 de euro, sume de bani pe care numitul C.M. i le datorează.

Totodată, arată că C. M. a recunoscut împrumuturile mai sus menționate în declarațiile pe care le-a acordat într-un dosar, care se alfa în lucru la DIICOT în fața Tribunalului Prahova.

Mai arată că a criticat ordonanța prim-procurorului sub aspectul legalității plângerii petentului, însă din soluția Parchetului de pe Tribunalul Prahova, reiese în mod clar că "reanalizând actele dosarului, în mod corect s-a apreciat că nu a existat o acțiune de inducere în eroare a petentului în momentul împrumuturilor acordate numitului C. M. ori a produselor cumpărate de către acesta, dovadă fiind și împrejurarea că o parte din banii datorați au fost restituiți până în prezent", lucru total neadevărat. întrucât la dosar nu au fost depuse niciun fel de înscrisuri (sau alte probe) care să ateste restituirea sumelor de bani către petent.

De asemenea, solicită instanței să ia act că, în fața organului de cercetare penală, numitul C. M. nu a fost audiat nu a dat nicio declarație olografa în fața organelor de cercetare penală, nu i s-a luat o declarație, fiind întocmit doar un proces-verbal de ascultare, fiind obligatorie audierea acestuia conform art. 110 C.p.p.

Menționează faptul că organul de urmărire penală nu a administrat niciun fel de probatoriu, respectiv audiere martori, confruntare între petent și numitul C.M., testare poligraf care să ateste veridicitatea plângerii promovate de către petent.

Pentru toate aceste considerente enunțate anterior, precum cât și în temeiul art. 340 N.C.p.p, solicită:

-admiterea plângerii împotriva ordonanței din data de 26.01.2021 dispusă în dosar nr. 000/P/2020;

-desființarea ordonanței, iar instanța să dispună efectuarea cercetărilor în continuare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, testare poligraf, urmând a fi audiat numitul C. M. și, totodată, unnând a se efectua o confruntare directă dintre C.M. și C. O„ precum și administrarea probei cu martori.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2021 pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr. 000/259/2021, petentul C.O. a formulat, în contradictoriu cu intimatul C.M. plângere împotriva ordonanței dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în data de 26.01.2021 (dosar 000/P/2020).

Prin plângerea formultă de petentul C.O. în baza art. 340 C.pr.pen., împotriva ordonanței cu nr. 0/11/2/2021 din data de 00.01.2021 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și cea din data de 28.12.2020 având nr. 000/P/202 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, prin care s- a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev și pedepsită de art. 244 alin.l C.P.. s-a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia plângerii întrucât organele de urmărire penală nu au procedat la audierea numitului C.M. rczumându-se la consemnarea celor declarate de acesta în curprinsul unui proces verbal fiind încălcate prevederile art. 110 alin.l Cod proc pen privind declarațiile inculpatului și nici nu s-a procedat la confruntarea acestuia cu petentul , iar pe cale de consecință desființarea acestor ordonanțe.

Prin plângerea adresată organelor de cercetare penală la data de 15.09.2020, petentul O. C., a sesizat faptul că în perioada mai 2018-august 2019 , l-a împrumutat în baa unor înțelegeri verbale pe numitul C.M., zis "M.", domiciliat în com. B.-A., satul C., cu diverse sume de sume de bani și bunuri, a căror valoare trebuia să o achite la un interval stabilit de timp stabilit, totodată indicând în finalul plângerii un prejudiciu de 216.850 lei și 22.000 de euro, sume de bani pe care numitul C.M.i le datorează dar nu le-a mai achitat.

S-a mai arătat faptul că intimatul în mod evident a abuzat de încrederea petentului și l-a înșelat cu sumele de bani indicate în plângere.

în dovedirea plângerii petentul nu a indicat niciun martor. Și nici în cuprinsul declarației din dat de 03.10.2020 dată în calitate de persoană vătămată.

Prin ordonanța din data de 28.12.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil s-a dispus în dosarul de urmărire penală nr.000/P/2020, o soluție de clasare cu privire la urmărirea penală declanșată in vederea cercetării infracțiunii de înșelăciune prev și pedepsită de art. 244 alin.l C.P sesizată de petentul O.C. întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune fiind invocate prevederile art. 16 alin. I lit.b Cod proc pen.

In motivarea, s-a arătat că numitul C.M. a recunoscut o parte din împrumuturile acordate de petent în perioada mai 2018-martie 2019 conform procesului verbal de la filele 16-17 dos up. menționând că a achitat suma de 50 000 lei urmând să achite diferența în funcție de posibilitățile sale cu condiția virării acestor sume de bani datorate într-un cont bancar întrucât petentul nu recunoaște întotdeauna sumele de bani restituite de intimat.

Prin ordonanța cu nr. 0/II/2/2021 din data de 26.01.2021 dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în soluționarea plângerii formulate de petent împotriva ordonanței nr.000/P/2020 din data de 28.12.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil , a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea întrucât din actele dosarului nu a rezultat existența unei acțiuni de inducere în eroare a petentului în momentul acordării împrumuturilor către numitului C.M. ori a achziționării produselor , dovadă fiind împrejurarea că o parte din bani au fost restituiți.

Totodată s-a menționat că între părți au mai avut loc și în trecut astfel de relații care s-au derulat Iară vreun incident.

în motivarea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară petentul critică și împrejurarea că nu s-a procedat la dministrarea probei cu martori deși organul de urmărire penală are sarcina probei în vederea aflării adevărului, dar nici în cursul urmăririi penale , în niciuna dintre plângeri nu a indicat un martor iar cu ocazia concluziilor pe fond în ședința din data de 15.06.2021 a indicai 3 martori L.N.. D.V. și C.I. dar nu și teza probatorie, scopul urmărit de petent fiind de fapt stabilirea cuantumului exact al sumelor împrumutate nu și dovedirea activităților de inducere in eroare prin crearea unei reprezentări distorsionate, eronate sau false asupra realității care a produs efecte cu privire la procesul decizional al petentului referitor la acordarea împrumutului.

In concluziile scrise petentul a aratat că C.M. a recunoscut împrumuturile mai sus menționate în declarațiile pe care le-a acordat într-un dosar, care se alfa în lucru la DIICOT în fața Tribunalului Prahova și a continuat să îi solicite sume de bani cu împrumut deși l-a reclamant la DIICOT fiind evidentă reprezentarea că petentul va fi arestat și nu va mai restitui sumele de bani.

In vederea soluționării plângerii formulate de petent, judecătorul de camera preliminară a administrat proba cu înscrisuri fiind inadmisibilă administrare a probei testimoniale față de dispozițiile exprese ale art.341 alin.51 Cod proc pen potrivit cărora judecătorul de camera preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Referitor la limitarea mijloacelor de probă admisibile în această fază (respectiv înscrisuri noi), conform considerentelor deciziei C.C.R. nr. 442 din 21 iunie 2016, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia. Astfel. în vederea soluționării plângerii, judecătorul va verifica, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de neurmărire/netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. De aceea, dispozițiile art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum și cu cererile și excepțiile formulate de către inculpat cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

Cu titlu prleiminar, referitor la pretinsele încălcări ale normelor de procedură care reglementează audierea inculpatului, respectiv prevederile art. 110 alin.l Cod proc pen judecătorul dorește să sublinieze faptul că simpla formulare a unei plângeri penale nu conferă de plano calitatea de inculpat personei în privința căreia a fost formulată..

Conform art.82 Cod proc pen, inculpat este persoana împotrtiva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală iar potrivit art. 15 Cod proc pen acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există cauze cae împiedică punerea în mișcare a acesteia.

în consecință nu se poate vorbi despre o încălcare a prevderilor art. 110 alin. 1 întrucât din probele administrate nu a rezultat presupunerea rezonabilă că intimatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, fiind de fapt vorba despre un litigiu civil născutca urmare a nerespectării obligației asumate de intimat de a restitui integral sumele împrumutate.

Astfel, nu era legală audierea intimatului în caliate de inculpat fără un cadru procesual in sensul art. 15 Cod proc pen iar procesul verbal în care au fost consemnate discuțiile purate cu intimatul îmbracă forma unui mijloc de probă in sensul art.97 alin.2 lit.e Cpp.

Deși a susținut că intimatul a formulat o plângere împotriva sa la DIICOT și ulterior a mai solicitat diverse sume de bani cunoscând că nu le va mai restitui întrucât petentul va fi arestat, nu a fost depusă nicio deovadă în acest sens deși se prezumă că petentul are acces la dosarul de urmărire penală înregistrat la această direcție ca urmare a plângerii formulate de intimat.

Trebuie menționat că nicio persoană nu are certitudinea că o propunere de arestare preventivă va fi soluționată favorabil de către judecătorul de drepturi și libertăți, acesta din urmă fiind organul competent să aprecieze dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile legale pentru luarea acestei măsuri.

Totodată, se poate obeserva că în motivarea tuturor plângerilor nu se regăsesc un minim de mențiuni referitoare la existența unei acțiuni de inducere în eroare printr-o acțiune sau omisiune exercitate de intimat constând în prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase ori ca mincinoasă a unei fapte adevărate și care să aibă ca efect crearea unei reprezentări eronate, false a realității.

Simpla afirmație că va restitui suma împrumutată sau va plăti prețul la termenul stabilit secondată de nerespectarea ei (care poat fi generate și unei dificultăți materiale ivite ulterior) nu poate fi considerată ca faptă tipică dc înșelăciune mai ales că între părți sau derulat numeroase tranzacții și au fost acordate împrumuturi pe parcusul a 2 ani , intimatul executând o parte din obligațiile asumate în caz contrar petemtul nu ar fi continuat relațiile comerciale.

în consecință nu există dovezi privind mijloacele frauduloase folosite de intimat, faptele mincinoase prezentate ca adevărate sau acțiune de inducere în eroare care au influențat procesul de luarea a deciziei de acordare a împrumuturilor de către petentțrealitatea pretins a fi fals creată de către intimat la momentul acordării împrumuturilor trebuia să se refere la fapte sau împrejurări care puteau fi verificate la momentul încheierii acestor convenții), astfel că în mod corect procurorul a dispus clasare constatând incidența disp art. 16 alin. 1 lit.b CPP întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementel constitutive ale infracțiunii de înșelăciune .

Prin urmare plângerea este neîntemeiată, astfel că, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a) din Cod de procedură penală, va respinge plângerea formulată de petent C.O. împotriva ordonanței de dispuse la data de 28.12.2020 în dosarul nr.000/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și menținută prin ordonanța nr.0/II/2/2021 emisă la data de 26.01.2021 de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, ca nefondată.

în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 5 din Codul de procedură penală, judecătorul va obliga petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Grefier Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare