Exercitarea exclusivă a autorității părintești

Părțile nu au fost căsătorite, însă au avut o relație de concubinaj din care a rezultat  minorul GN  născut  la data de 6 mai 2016, potrivit certificatului  de naștere depus la fila 16 dosar. 

 Din probele administrate - înscrisuri şi declaraţia martorei GE rezultă că motivul destrămării relaţiei a fost  faptul că pârâtul era  dezinteresat de situația minorului  și a reclamantei. Pârâtul consuma băuturi alcoolice şi droguri ,  pe fondul cărora devenea violent fizic şi verbal  cu reclamanta .  Aceeași martoră a declarat că în prezent pârâtul exercită o pedeapsă privativă de libertate  şi că în continuare paratul îi trimite scrisori de amenințare din Penitenciar . Părțile sunt separate în fapt  de cand minorul avea vârsta de 4 luni, iar pârâtul a fost încarcerat în Penitenciarul Iași pentru săvârșirea infracțiunii de furt . De la acel moment minorul a rămas în grija exclusivă a reclamantei. Și în prezent pârâtul exercită o pedeapsă privativă de libertate. Inclusiv martora propusă de parat a declarat că paratul a fost consumator de droguri.

În drept, instanţa constată că minorul din afara căsătoriei are aceeaşi situaţie ca şi cel din căsătorie, iar art.397 si 398 din Noul Cod Civil stabilesc faptul că autoritatea părintească revine in comun ambilor părinţi, in afara cazului in care instanţa decide altfel. Potrivit Legii 272/2004 exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii , educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi a patrimoniului său. Dacă exista motive întemeiate, instanţa poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitata numai de către unul dintre părinţi, celalalt părinte păstrând dreptul de a veghea la modul de creştere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimţi la adopţia sau la căsătoria acestuia.

Regula impusă de actualul Cod civil este aceea de a se pleca pe prezumţia de autoritate părintească comună; doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, judecătorul poate opta pentru autoritate părintească exercitată de către unul dintre părinţi (adică custodie unică).

Art.  36 alin 7 din legea 272/2004 prevede că „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul,boala psihică,dependenţa de droguri a celuilalt părinte,violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte,condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorităţii părinteşti. ”

Reclamanta a solicitat custodie exclusivă invocând  abandonul, dezinteresul ,  lipsa vreunei contribuţii de orice natură a pârâtului la creşterea şi educarea minorului, violenţa fizică şi verbală  a paratului faţă de reclamantă ,  consumul de băuturi alcoolice şi de droguri.

Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reţine că susținerile reclamantei s-au confirmat.

Analizând conținutul raportului de anchetă socială înscrisurile precum şi declarația martorelor  audiate,  instanţa concluzionează că cererea reclamantei este justificată în parte , interesul minorului  fiind acela  de a se dezvolta armonios alături de persoana care îl ocroteşte şi care se preocupă de îngrijirea ei; a rezultat din probele administrate că această persoană este mama , ajutată fiind de bunicul  matern. Ca argument esenţial în ceea ce priveşte custodia exclusivă, reţine instanţa că pârâtul în prezent execută o pedeapsă privativă  de libertate fiind chiar de acord cu măsura solicitată de reclamantă.

 Ori , în aceste circumstanţe, se apreciază că acest comportament al tatălui ajunge să pună în pericol interesul copilului  şi să îi îngrădească drepturile, inclusiv dreptul la liberă circulaţie sau dreptul la educaţie, legislaţia românească în materie prevăzând acordul ambilor părinţi pentru decizii in în ceea ce îi priveşte pe minori.

În aceste condiţii, se apreciază de prezentul complet că acesta reprezintă un motiv întemeiat pentru opțiunea custodiei exclusive, cu atât mai mult cu cât mama copiilor şi-a manifestat intenţia şi disponibilitatea de a se ocupa de aceștia.

 Astfel instanța va dispune ca, in temeiul art.505 si 506 C.civ., exercitarea autorităţii părintești asupra minorului să se facă in mod exclusiv de către mama reclamantă. 

Fără a mai reveni asupra argumentelor expuse anterior, având în vedere că mama singură se ocupă de creșterea și educarea minorului , singura soluţie care corespunde interesului său este stabilirea locuinței minorului  la locuința  mamei.

Cu privire la cheltuielile de creștere şi educare ale minorului , având în vedere împrejurarea că în prezent pârâtul este încarcerat în Penitenciar iar reclamanta nu a făcut dovada că realizează venituri , instanța apreciază că nu poate fi obligat la prestarea obligației de întreținere în favoarea  minorului pentru că nu realizează venituri din muncă.

 Instanța dorește să aducă în atenția ambelor părţi faptul că, în materia ocrotirii copilului nici o măsură care îl privește pe acesta nu are caracter definitiv, interesul superior al copilului impunând ca ea să poată fi modificată ori de câte ori se constată că împrejurările care au justificat-o au încetat să mai existe.

Domenii speta

Spete similare