Conducerea unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive. Identificare urme de substanță psihoactivă numai în urină, nu și în proba de sânge. Dubiu cu privire la faptul probator al conducerii autovehiculului de către inculpatul aflat sub influenţa s

Fapta de a conduce autovehicule pe drumurile publice este incriminată numai atunci când conducătorul auto s-a aflat sub influenţa substanţelor psihotrope la momentul conducerii. Astfel cum s-a reţinut în decizia dată în recurs în casaţie de ÎCCJ nr. 365/RC/2020 din data de 16.10.2020, Codul penal nu definește înțelesul sintagmei „aflată sub influența”, regăsită în norma de incriminare, ceea ce înseamnă că expresiei supuse analizei i se atribuie sensul regăsit în vorbirea curentă, în care substantivul „influență” desemnează, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, acțiunea exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire.

Există un dubiu cu privire la faptul probator al conducerii autovehiculului de către inculpatul aflat sub influenţa substanţei psihotrope şi anume asupra tezei din art. 336 alineat 2 Cod penal „aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive”, dubiul fiind generat de neidentificarea acestei substanţe psihotrope în sânge, ci numai în urină, ceea ce atestă, potrivit opiniei medico-legale, că inculpatul a fost expus cândva la această substanţă, iar nu că se afla sub influenţa acestei substanţe la momentul conducerii autovehiculului.

Curtea a constatat că prin sentinţa penală nr. 286/23.12.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul penal nr. xxxxx, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală cu aplicarea art. 61 alin. (1), (2), (3) şi (4) lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul  A., la pedeapsa amenzii în cuantum de 250 zile-amendă a câte 30 lei/zi amendă, urmând ca inculpatul să execute 7.500 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (2) Cod penal.

În baza art. 63 alin. (1) Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor neexecutării, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, respectiv înlocuirea numărului zilelor amendă cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 559 alin. (2) Cod procedură penală, în sensul că, poate solicita plata eşalonată a amenzii, în rate lunare, pe o durată de cel mult 2 ani.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. xxxx/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (2) Cod penal.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, astfel cum au fost indicate în sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că în data de 29.10.2020, ora 21:45, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului marca […] cu nr. de înmatriculare […], pe care l-a condus pe drumurile publice din municipiul B., judeţul C., respectiv pe strada D., în timp ce era sub influenţa substanţelor psihoactive, fiind oprit pentru control de către organele de poliţie, a fost testat cu aparatul drugtest, rezultatul fiind Pozitiv la substanţa psihoactivă Cannabis-5 (THC-5). Inculpatul a fost transportat la Spitalul Judeţean B. unde i s-a recoltat o probă de sânge la ora 23:10 şi o probă de urină la ora 23:15. Potrivit Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 4920/662-A-12, la mostra de urină recoltată la ora 23:15  s-a obţinut reacţie pozitivă pentru tetrahidroxicanabinol.

În drept, a considerat instanţa de fond că fapta inculpatului care, în data de 29.10.2020, ora 21:45, a condus autoturismul marca […] cu nr. de înmatriculare […], pe strada D. din mun. B., jud. C., fiind sub influenţa substanţelor psihoactive, având în vedere că, s-a obţinut reacţie pozitivă la analiza de urină, pentru tetrahidroxicanabinol, realizează conţinutul constitutiv al infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) Cod penal.

Referitor la apărările inculpatului prin care a solicitat achitarea pe motiv că a fost identificată prezenţa drogurilor numai în urină, nu şi în sânge, instanţa de fond a considerat că s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea imputată, deoarece la data controlului a condus autoturismul sub influenţa substanţelor psihoactive, aşa cum a rezultat şi din buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 4920/662-A-12, potrivit căruia la mostra de urină (ce reprezintă probă biologică în sensul solicitat de dispoziţiile legale) recoltată la ora 23:15 s-a obţinut reacţie pozitivă pentru tetrahidroxicanabinol; mai mult, potrivit examenului clinic efectuat la data depistării (fila 16 dosar urmărire penală), la data examenului inculpatul avea pupilă mioză iar reflexul de acomodare-convergentă era diminuat, astfel că s-a considerat nefondată solicitarea inculpatului privind achitarea sa potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa instanţa de fond a reținut dispoziţiile art. 74 Cod penal.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

În susținerea orală a apelului, avocatul ales al apelantului inculpat, a arătat că inculpatul a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 286/23.12.2021, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, infracţiune prevăzută de art. 336 alin. 2 Cod penal. A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale adoptată de către Judecătoria Sfântu Gheorghe şi rejudecând să se dispună, în temeiul art. 16 lit. b Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru această infracţiune pentru următoare considerente:

Astfel cum a rezultat din actele de la dosarul cauzei, inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-i-se faptul că a condus un vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive. În cadrul memoriului a descris exact paşii care au fost urmaţi atât în cursul urmăririi penale, dar şi în cursul cercetării judecătoreşti şi a solicitat instanţei de apel ca sentinţa Judecătoriei Sfântu Gheorghe să fie cenzurată şi urmare a reanalizării probatoriului administrat în prezenta cauză să se ajungă la concluzia că soluţia ce se impune în prezenta cauză este acea de achitare  şi nu de condamnare a inculpatului.

În principal, a motivat această cale de atac pe actul medical existent la dosarul cauzei, cu referire la raportul de expertiză medico-legală toxicologică, prin care echipa de medici care au întocmit acest raport, au ajuns la concluzia că inculpatul A. nu se afla sub influenţa substanţelor psihoactive şi nu era alterată capacitatea de a conduce autovehicule. A apreciat că este un punct de vedere foarte clar exprimat de această autoritate medicală şi în opinia apărării, atâta vreme cât un medic, o autoritate medicală, un institut medico-legal, prin reprezentanţii ei, ne aduc la cunoştinţă  faptul că persoana a căror probe sunt analizate, urmare a solicitării organului de urmărire penală, nu se afla sub influenţa acelor substanţe care au fost descoperite, nu în sânge, ci în urină, apreciază că această concluzie ar trebui să fie acceptată unanim de instanţele de judecată, pentru că instanţa de judecată se regăseşte în postura de a admite sau nu o opinie super avizată a acestui organ medical. Dacă această opinie avizată a  organului medical nu ar fi avut niciun efect sau nu ar fi trebuit să aibă niciun efect asupra desfăşurării acestui proces penal, apreciază că această opinie nu ar mai fi trebuit cerută. Organul de urmărire penală nu ar fi trebui să solicite această opinie, pentru că se poate observa că ne aflăm în situaţia ca acel organ medical ultra specializat să vină să indice care este opinia sa, iar această opinie să fie înlăturată de instanţa de judecată şi să pronunţe soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată. Acest raport întocmit de autoritatea respectivă este în acord total cu acel examen clinic la care a fost supus inculpatul în momentul în care a fost prezentat autorităţii medicale pentru a i se preleva aceste mostre biologice. Prin lecturarea înscrisului intitulat „Examen Clinic” care este Anexa 6 se poate observa că altă autoritate medicală în momentul în care l-a examinat pe inculpat a constatat că acesta prezenta o ţinută ordonată, atitudine adecvată şi cooperantă, comportament liniştit, comunicare verbală coerentă, orientare temporală/spaţială/autopsihică corespunzătoare, consemnându-se absenţa vreunei tulburări emoţionale-instinctuale. De asemenea, nu s-au constatat tulburări de echilibru dinamic şi nici incoordonare motorie. A apreciat că aceste chestiuni trebuie să fie analizate în mod obiectiv de către instanţa de apel şi a solicitat acest lucru pentru că a observat că în mod foarte subiectiv, din punctul său de vedere, instanţa de fond a trecut peste aceste probe extrem de importante din prezentul dosar. Motivarea instanţei de fond în momentul în care a pronunţat soluţia are în vedere nişte decizii, respectiv decizia nr. 101/28.09.2019 a Curţii Constituţionale şi decizia nr. 365/2020  pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Toate aceste soluţii pronunţate, din lecturarea lor, se poate observa că nu au analizat o astfel de situaţie atipică în care se regăseşte inculpatul din prezenta cauză. În care prin analizarea probelor de sânge, raportul de expertiză medico-legală spune foarte clar că nu se afla sub influenţa drogurilor în momentul în care a condus acel autoturism. Mai este o chestiune destul de importantă şi anume acele droguri au fost descoperite în urina inculpatului. Tot acest raport de expertiză medico-legală toxicologică face vorbire despre de faptul că această existenţă a produselor interzise în urina inculpatului, înseamnă că la un moment dat inculpatul a consumat aceste substanţe. Dar tot acest organ de specialitate spune foarte clar că având în vedere că nu se afla această substanţă în sângele examinat concluzia este cea indicată anterior. A apreciat că în ceea ce-l priveşte pe inculpat  soluţia ar trebui să se circumscrie acestei opinii medicale, avansată de către acest for medical  şi să se dispună achitarea inculpatului în baza textelor de lege pe care le-a indicat anterior.

Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a reținut următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpat, dar a  apreciat în mod greşit că inculpatul a condus autoturismul fiind sub influenţa drogurilor.

Astfel, în fapt, în mod corect s-a reţinut că în data de 29.10.2020, ora 21:45, inculpatul A.  s-a urcat la volanul autoturismului marca […] cu nr. de înmatriculare […], pe care l-a condus pe drumurile publice din municipiul B., judeţul C., respectiv pe strada D., fiind oprit pentru control de către organele de poliţie, a fost testat cu aparatul drugtest, rezultatul fiind Pozitiv la substanţa psihoactivă Cannabis-5 (THC-5). Inculpatul a fost transportat la Spitalul Judeţean B. unde i s-a recoltat o probă de sânge la ora 23:10 şi o probă de urină la ora 23:15. Potrivit Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 4920/662-A-12, la mostra de urină recoltată la ora 23:15 s-a obţinut reacţie pozitivă pentru tetrahidroxicanabinol.

Cu privire la criticile aduse de inculpat sentinţei apelate, prin care a solicitat achitarea, Curtea a reținut că potrivit art. 7 din norma metodologică din data de 12.12.2013, emisă de Ministerul Sănătăţii, probele biologice ce pot fi recoltate de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenţei în organism a drogurilor, sunt reprezentate prin sânge, pentru determinarea alcoolemiei şi prin sânge şi urină, pentru determinarea prezenţei în organism a drogurilor.

Această normă stabileşte deci cu caracter obligatoriu că este necesară recoltarea de probe biologice atât de sânge cât şi de urină pentru identificarea drogurilor în organismul conducătorului auto.

În situaţia tipică în care în ambele probe, sânge şi urină se identifică substanţe cu efect psihoactiv, este evident faptul că, indiferent de concentraţia substanţei interzise sau de modalitatea în care a ajuns în corp, respectivul conducător auto a condus sub influenţa acelor substanţe, devenind pe deplin aplicabile şi cele 2 decizii indicate de instanţa de fond în susţinerea soluţiei de condamnare a inculpatului (decizia CCR nr. 101 din 28.02.2019 şi decizia dată în recurs în  casaţie de ÎCCJ nr. 365/RC/2020 din data de 16.10.2020).

Ambele decizii tratează problema de drept din prisma ipotezei în care în ambele probe, sânge şi urină, au fost identificate substanţe interzise şi stabilesc că există fapta de conducere sub influenţa substanţelor psihoactive indiferent de concentraţia de substanţe interzise şi indiferent dacă erau afectate sau nu capacităţile concrete de a conduce ale inculpaţilor.

În speţa de faţă ne aflăm într-o situaţie atipică, când proba de sânge nu a reliefat urme de substanţă psihoactivă, dar proba de urină da.

Pornind de la specificitatea anatomiei umane, din punct de vedere medical, urina reprezintă un produs de excreţie, ce urmează a  fi eliminat din corp imediat, fără a fi posibilă absorbţia înapoi în sânge a substanţelor prezente în urină.

Corpul uman şi reflexele omului sunt coordonate şi controlate de creier, singurul lichid ce poate ajunge la creier fiind sângele, astfel că orice influenţă a acţiunilor omului trebuie raportată la conţinutul de substanţe psihotrope din sânge, acesta fiind singurul fluid ce ajunge la creier.

Fapta de a conduce autovehicule pe drumurile publice este incriminată numai atunci când conducătorul auto s-a aflat sub influenţa substanţelor psihotrope la momentul conducerii. Astfel cum s-a reţinut în decizia dată în recurs în  casaţie de ÎCCJ nr. 365/RC/2020 din data de 16.10.2020, Codul penal nu definește înțelesul sintagmei „aflată sub influența”, regăsită în norma de incriminare, ceea ce înseamnă că expresiei supuse analizei i se atribuie sensul regăsit în vorbirea curentă, în care substantivul „influență” desemnează, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, acțiunea exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire.

Substanţa psihotropă trebuie deci să aibă aptitudinea de a influenţa, în sensul sus indicat, capacitatea de a conduce a autorului faptei, iar această posibilă influenţă, indiferent de intensitatea ei, trebuie probată dincolo de orice îndoială, fără a lăsa loc dubiului.

Astfel cum s-a arătat mai sus, în lipsa constatării unui minime concentraţii de substanţă psihotropă în sânge, apare un dubiu cu privire la posibilitatea reală a acestei substanţe identificate numai în substanţa de excreţie reprezentată de urină, de a influenţa în mod direct creierul inculpatului, acesta fiind singurul care coordonează activitatea de conducere.

Este adevărat că orice substanţă psihotropă odată consumată afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfăşurarea în siguranţă a activităţi de  conducere pe drumurile publice a unui autovehicul (ÎCCJ nr. 365/RC/2020) dar Curtea s-a întrebat dacă mai este valabil acest raţionament (analizat de ÎCCJ pentru ipoteza în care au fost identificate urme de substanţă psihotropă atât în sânge cât şi în urină) atunci când în sânge nu mai există o astfel de substanţă, ci numai în urină, aceasta din urmă atestând că la un moment dat, în trecut, autorul a consumat un drog. Chiar instanţa supremă a afirmat în decizia sus indicată că se afectează sistemul nervos central, astfel că, din moment ce în sânge nu a fost identificată nicio urmă de substanţă psihotropă, sângele fiind singurul fluid ce ajunge la sistemul nervos central, Curtea a considerat că există cel puţin un dubiu cu privire la modalitatea în care putea fi influenţată capacitatea de a conduce a inculpatului.

În completarea raţionamentului sus expus, Curtea a reținut raportul de expertiză medico-legală toxicologică aflat la fila 11 din dosarul de urmărire penală în care s-a arătat de către 2 medici specialişti de la Institutul de Medicină legală E. următoarele: „deoarece în urma analizelor efectuate a obţinut reacţii negative din proba de sânge prelevată de la susnumit se poate concluziona faptul că susnumitul nu se afla sub influenţa tetrahidroxicanabinolului şi ca urmare nu era alterată capacitatea de a conduce autovehicule”.

Părerea specialiştilor este deci aceea că inculpatul nu se afla sub influenţa substanţei psihotrope, aspect ce este de natură să infirme acuzaţia adusă de procuror şi să conducă la o inexistenţă a cerinţei esenţiale a infracţiunii, aceea ca inculpatul să conducă sub influenţa substanţei psihotrope.

În acelaşi raport de expertiză s-a mai arătat că „prezenţa tetrahidroxicanabinolului în urină indică faptul că inculpatul s-a expus cândva la substanţa psihoactivă, dar, indiferent de concentraţia tetrahidroxicanabinolului în urină, nu se fac interpretări asupra capacităţii de conducere a autovehiculelor numai pe baza prezenţei substanţei psihoactive în urină”.

Prin urmare, medicul specialist a afirmat că prezenţa unei substanţe psihoactive în urină nu poate determina aprecieri privind influenţa drogurilor asupra capacităţii de a conduce din acel moment, ci doar atestă că persoana a consumat în trecut droguri. Cum drogurile persistă mult mai mult timp în urină, substanţa fiind eliminată treptat din organism de către rinichi, apare ca fiind insuficientă determinarea unei posibile influenţe a acestor substanţe asupra conducătorului auto numai pe baza probelor de urină, aceasta în condiţiile în care, în speţă, în proba de sânge nu au fost identificate substanţe psihotrope.

Astfel cum s-a precizat în cele 2 decizii judecătoreşti sus amintite, nu are nicio relevanţă dacă era efectiv afectată capacitatea de a conduce, dacă exista o influenţă vizibilă asupra capacităţii de a conduce,  important fiind doar constatarea urmelor de substanţe psihotrope în organism, pentru că legiuitorul prezumă că, odată identificate în organism, substanţele psihotrope au o influenţă asupra conducătorului auto prin efectul nociv pe care drogurile îl au asupra sistemului nervos central.

Pentru motivele sus expuse, având în vedere singura probă certă reprezentată de raportul medico-legal, Curtea a considerat valabilă această concluzie doar în ipoteza în care substanţa psihotropă a fost identificată în corpul conducătorului auto, în sânge şi în urină, sau numai în sânge, iar nu numai în urină. Nu întâmplător procedura de stabilire a prezenţei substanţelor psihotrope în organism prevede că se recoltează probe biologice mai întâi din sânge, apoi şi din urină (art. 13 din norma metodologică).

Curtea a considerat că există un dubiu cu privire la faptul probator al conducerii autovehiculului de către inculpatul aflat sub influenţa substanţei psihotrope şi anume asupra tezei din art. 336 alineat 2 Cod penal „aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive”, dubiul fiind generat de neidentificarea acestei substanţe psihotrope în sânge, ci numai în urină, ceea ce atestă, potrivit opiniei medico-legale, că inculpatul a fost expus cândva la această substanţă, iar nu că se afla sub influenţa acestei substanţe la momentul conducerii autovehiculului.

Concluziile raportul de examinare nu pot înlătura dubiul, nefiind reliefate aspecte suficient de puternice care să răstoarne dubiul (inculpatul a prezentat o pupila mioză, un reflex de acomodare şi fotomotor redus şi o tulburare de echilibru static, în rest toate celelalte examinări au fost conforme) creat îndeosebi de raportul de expertiză medico-legală.

 Având în vedere că nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul, la momentul conducerii autovehiculului, se afla sub influenţa substanţei psihotrope, dubiul urmând să profite acestuia, au fost admise criticile aduse de acesta sentinţei apelate şi, în rejudecare, s-a dispus achitarea inculpatului, fapta săvârșită nefiind prevăzută de legea penală.

Domenii speta

Spete similare