Încadrare critici în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 N.C.proc.civ. de către instanţa de recurs. Procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 46 alin. 1 şi art. 47 alin. 1 din o.u.g. nr. 66/2011.

Încadrare critici în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 N.C.proc.civ. de către instanţa de recurs. Procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 46 alin. 1 şi art. 47 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011. Necercetarea fondului de către instanţa de fond ca efect al corectei soluţionări a excepţiilor nu atrage casarea hotărârii astfel pronunţate, deoarece nu este rezultatul unei greşeli de judecată, ci este o consecinţă legală a incidenţei în speţă a excepţiilor respective.

Prin sentinţa numărul 2864 din 04.12.2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 4112/101/2017, a fost admisă excepţia lipsei de obiect privind petitul având ca obiect anularea procesului verbal nr. 6383/05.09.2016. S-a respins petitul având ca obiect anularea procesului verbal nr. 6383/05.09.2016 ca lipsit de obiect, formulat de contestatorul X, împotriva pârâţilor Y şi Z. S-a admis excepţia lipsei de interes privind petitul având ca obiect anularea deciziei nr. 7852/07.11.2016. S-a respins petitul având ca obiect anularea deciziei nr. 7852/07.11.2016 ca lipsit de interes. S-a admis excepţia inadmisibilităţii privind petitul având ca obiect anularea procesului verbal nr.8086/14.11.2016. S-a respins petitul având ca obiect anularea procesului verbal nr. 8086/14.11.2016 ca inadmisibil.

Împotriva sentinţei numărul 2864 din 04.12.2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 4112/101/2017, a formulat recurs reclamanta X.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, susţinând, în esenţă, că în mod greșit a fost admisa excepția inadmisibilității, întrucât, recurenta a respectat procedura prev. de art. 46 alin. (1) si (2) din Ordonanță de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011 şi dispoz. art. 50 din Ordonanță de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011.

Având in vedere dispoz. art. 51 alin. (1) din Ordonanță de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011, referitoare la faptul ca, decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, a formulat contestație la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, in conformitate cu prevederile art. 51 alin.(2) din Ordonanță de Urgență nr. 66 din 29 iunie 2011. Prin urmare, recurenta s-a adresat autorității publice emitente înainte de a se adresa instanței de judecata. Astfel, excepția inadmisibilității este neîntemeiată, in mod greșit, instanța de fond admițând aceasta excepție. Referitor la admiterea excepției lipsei de interes, urmează sa se constate ca este neîntemeiată, in mod greșit, instanța de fond admițând aceasta excepție.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 si următoarele din C.proc.civ.

La data de 07.03.2018 intimatul pârât Y a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului declarat pentru neîncadrarea în criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului declarat ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

La data de 15.03.2018 intimatul pârât X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca netemeinic, nelegal şi nemotivat în drept, şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 248 N.C.proc.civ. aplicabil în recurs potrivit art. 494 N.C.proc.civ., Curtea reţine  următoarele:

Excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 N.C.proc.civ. este neîntemeiată, întrucât în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii se regăsesc critici la adresa sentinţei care face obiectul recursului.

Deşi recurenta nu a indicat expres motivele de casare prevăzute de art. 488 N.C.proc.civ., în raport de criticile formulate, se impune analizarea recursului din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 N.C.proc.civ., conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Ca urmare, Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Curtea arată că, în mod esenţial, criticile din cererea de recurs se referă la greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii şi a excepţiei lipsei de interes şi greşita interpretare a dispoziţiilor din O.U.G. nr. 66/2011, critici care sunt nefondate, instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material şi procesual incidente.

În raport de excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare nr. 8086/14.11.2016, invocată prin întâmpinare, în mod corect instanţa de fond, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 248 alin. 1 N.C.proc.civ., a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, motivată de neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii administrative prealabile, prevăzută de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 din N.proc.civ., excepţiile se soluţionează premergător administrării probelor şi cercetării în fond a cauzei, în măsura în care, prin efectul lor, fac inutil acest lucru, iar în speţă, excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea procesului verbal nr. 8086/14.11.2016 îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 245 din N.C.proc. civ., în sensul că este o excepţie procesuală care nu pune în discuţie fondul dreptului, ci reprezintă o condiţie obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune în contencios administrativ, tinzând la împiedicarea judecăţii pe fond.

În contextul soluţionării cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii, în mod corect nu au mai făcut obiectul analizei instanţei de fond susţinerile formulate de reclamantă.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţa de fond asupra excepţiilor criticate de recurentă, criticile formulate sunt nefondate.

Inadmisibilitatea a fost reţinută de instanţa de fond raportat la faptul că procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare nr. 6383/05.09.2016 nu mai putea face obiectul acţiunii promovate, având în vedere că, ulterior contestării şi a emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 7852/07.11.2016, în condiţiile O.U.G. nr. 66/2011, a fost emis un nou proces verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 8086/14.11.2016, transmis beneficiarului în data de 15.11.2016, care nu a fost contestat în procedura administrativă, astfel că anularea primului proces verbal a rămas fără obiect, iar a deciziei dată în soluţionarea contestaţiei lipsită de interes.

În baza deciziei nr. 7852/07.11.2016 dată în soluţionarea contestaţiei a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 8086/05.09.2016, împotriva căruia reclamanta nu a formulat contestaţie.

În mod judicios instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a urmat procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 46 alin. 1 şi art. 47 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit art. 47 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 „(1) Contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, şi trebuie să conţină următoarele elemente: a) datele de identificare a contestatarului; b) obiectul contestaţiei; c) motivele de fapt şi de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila, în cazul persoanelor juridice. (2) Dovada calităţii de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii. (3) Obiectul contestaţiei administrative îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanţei bugetare care reprezintă titlu de creanţă. (4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. (5) Contestaţia administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă care este contestat şi nu este supusă taxelor de timbru.”

Conform prevederilor legale, împotriva titlului de creanţă, se poate formula contestaţie administrativă termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, iar potrivit art. 51 alin. 2 „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative, iar nu, în mod direct, actul administrativ fiscal.

Procedura prealabilă învestirii instanţei de judecată nu încalcă accesul liber la justiţie, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent al titlului de creanţă, care are posibilitatea să-şi revoce actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Impunerea unei proceduri prealabile cum este cea de faţă nu reprezintă o încălcare a dreptului la acţiune al reclamantei. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 687/12.06.2008, a statuat că „parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti”.

În acord cu principiile cristalizate în jurisprudenţa C.E.D.O. şi Curtea Constituţională a reţinut, de altfel, că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea unor acţiuni în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie şi la un proces echitabil, în însăşi substanţa sa, statul dispunând de o anumită marjă de apreciere în acest sens.

Faptul că legiuitorul a stabilit că la instanţa de contencios administrativ fiscal poate fi atacată numai Decizia prin care a fost soluţionată contestaţia, nu reprezintă o încălcare a dreptului reclamantei la apărare şi la un proces echitabil, întrucât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

Necercetarea fondului de către instanţa de fond ca efect al corectei soluţionări a excepţiilor nu atrage casarea hotărârii astfel pronunţate, deoarece nu este rezultatul unei greşeli de judecată, ci este o consecinţă legală a incidenţei în speţă a excepţiilor respective.

Analizând argumentele instanţei de fond, Curtea reţine că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 din Noul Codul de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare