Art.509 alin.1 pc.1 cod procedură civilă, condiţii revizuire

DECIZIA CIVILĂ NR.386

Data:  23.03.2018

Autor  - Radu Cristina

Domeniu asociat: revizuire

Titlu: art.509 alin.1 pc.1 cod procedură civilă, condiţii revizuire

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 766/105/16.02.2018, revizuenta XXX a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 162/06.02.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova, în temeiul art. 509 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că a declarat apel, solicitând să se anuleze hotărârea dată de Judecătoria Ploieşti fără judecarea fondului şi fără luarea in seamă a probelor administrate în dosar, ci doar a declaraţiei martorului pârâtului denunţată la poliţie pentru mărturie mincinoasă.

A mai arătat revizuenta că instanţa de apel nu a făcut referire decât la apelul declarat de apelant şi cu privire la suma de 8000 lei, reprezentând ratele pe care aceasta trebuia să le plătească unei instituţii de credit în timpul mariajului cu pârâtul şi care trebuiau acordate de instanţă, întrucât nu sunt considerate o nouă cerere şi nu se timbrează. În final, revizuenta a menţionat că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe ce s-a cerut.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţii art. 509 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ.

În dovedirea cererii, revizuenta a solicitat proba cu înscrisuri.

Cererea de revizuire a fost legal timbrată (f. 30).

La data de 07/03/2018, intimatul XXX a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, în esenţă, s-a arătat că revizuenta a formulat, la data de 13/11/2017, o cerere direct la instanţa de apel prin care a solicitat partajarea ratelor aferente contractelor de credit nr. XXX, cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de apel, iar cererea de apel a fost respinsă ca neîntemeiată. Intimatul a mai arătat că instanţa de apel a avut în vedere, în mod corect, toate probatoriile administrate şi s-a pronunţat cu privire la toate capetele de cerere.

În şedinţa publică din data de 09/03/2018, revizuenta a precizat că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la primul capăt de cerere – partajul bunurilor comune.

Sub aspect probator, s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 2720/21.03.2017, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 37609/281/2014, s-a admis în parte, în fond, cererea de chemare în judecată, având ca obiect „partaj bunuri comune”, formulată de reclamanta XXX în contradictoriu cu pârâtul xxx, intervenientul principal xxx şi intervenienţii accesorii, pentru reclamantă, XXX, s-a admis, în parte, cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul reclamantei, formulată de intervenienţii XXX, s-a admis cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenientul Călinescu Nicolae şi s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, după cum urmează: s-a atribuit pârâtului XXX toate bunurile comune dobândite de reclamantă şi pârât în timpul căsătoriei şi toate bunurile proprii ale reclamantei XXX, reţinute în Încheierea de admitere în principiu din data de 23.12.2016, anume: - bunuri comune: o combină frigorifică în valoare de 2160 lei, o maşină de spălat în valoare de 300 lei, un aragaz în valoare de 420 lei, toate aceste bunuri fiind evaluate în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluări bunuri mobile întocmit de expert Grigorescu Ecaterina, valoarea totală a bunurilor fiind de 2880 lei. - bunuri proprii ale reclamantei: o masă pentru televizor în valoare de 120 lei, un bufet de bucătărie în valoare de 240 lei, două covoare din iută în valoare de 500 lei, o perdea în valoare de 50 lei, toate aceste bunuri fiind evaluate în raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluări bunuri mobile întocmit de expert Grigorescu Ecaterina, valoarea totală a bunurilor fiind de 910 lei. S-a mai constatat că valoarea totală a bunurilor atribuite pârâtului este de 3790 lei şi a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1895 lei reprezentând sultă (1/2 din valoarea totală a bunurilor de 3790 lei).

Prin decizia civilă nr. 162/06.02.2018, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a respinge excepţia tardivităţii depunerii motivelor de apel, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii privind includerea la masa de partaj a ratelor la creditul încasat de reclamantă în timpul căsătoriei cu pârâtul, în cuantum de 8087,17 lei, a cheltuielilor de executare în cuantum de 2200,33 lei, şi a fost respinsă această cerere, ca inadmisibilă. S-a respins apelul ca nefondat şi a fost obligată apelantă să plătească suma de 1000 lei către intimatul-pârât XXX şi suma de 1000 lei către intimatul-intervenient XXX, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorarii avocaţiale.

În drept, tribunalul reţine că cererea de revizuire reprezintă o cale extraordinara de atac admisibila numai in cazurile limitativ prevăzute de art. 509 Cod procedura civila. Fiind, aşadar, o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitata pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibila repunerea in discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte si împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului in fond.

În temeiul art. 509 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ., temei de drept invocat în susţinerea prezentei cereri, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca: s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Se reţine că acest motiv de revizuire dă expresie principiului disponibilităţii în procesul civil, precum şi obligaţiei judecătorului de a judecata toate pretenţiile deduse judecăţii, având în vedere ipotezele extra petita / minus petita / plus petita.

Prin cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată în şedinţa publică din data de 09/03/2018, revizuenta arată că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la capătul principal de cerere, respectiv partajul de bunuri comune.

Se constată, însă, că, prin sentinţa civilă nr. 2720/21.03.2017, s-a admis în parte, în fond, cererea de chemare în judecată, având ca obiect „partaj bunuri comune” şi s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, iar, prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe, revizuenta – apelantă a criticat soluţia Judecătoriei Ploieşti pentru nelegalitate susţinând că, deşi au fost administrate probe cu expertiză contabilă – evaluare bunuri mobile comune şi expertiză construcţii din care au reieşit anii construcţiei noi, dar şi valoarea acesteia şi a îmbunătăţirilor efectuate la casa veche, s-a ţinut cont numai de declaraţia martorului pârâtului din data de 13.12.2016, martor împotriva căruia a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă, instanţa de fond ignorând şi contractul de creditare făcut în timpul căsătoriei pentru care este nevoită să plătească şi în prezent rate, deşi a plecat de la pârât fără niciun bun material, doar cu copilul care în prezent primeşte pensie de întreţinere când doreşte tatăl său să i-o acorde şi nicidecum lunar.

A mai arătat apelanta că, deşi a atras atenţia instanţei de fond că obiectul cauzei constă într-un partaj de bunuri comune şi nu într-un partaj succesoral, instanţa a admis cererea de intervenţie principală, transformându-l pe fostul său socru în fost soţ, deşi nu există nicio probă care să demonstreze că acesta a contribuit în vreun fel la dobândirea masei de bunuri comune a fiului său cu fosta noră, mai ales că încă de la începutul judecăţii a demonstrat că terenul pe care se află casele aparţine de drept bunicului pârâtului, apărătorii acestuia încercând să inducă în eroare instanţa în ceea ce priveşte obiectul real al cererii în sensul că au arătat că în realitate doreşte casa veche, deşi cererea viza restituirea îmbunătăţirilor efectuate la casa veche.

S-a precizat de către revizuentă, prin cererea de apel, că doreşte ca acest partaj să se realizeze prin atribuire, în sensul de a se atribui pârâtului bunurile mobile, imobile dobândite în timpul căsătoriei în natură, cu obligarea acestuia la plata sultei, precum şi faptul că atacă şi modul de atribuire a bunurilor şi de stabilire a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la data de 13/11/2017, revizuenta – apelantă a depus răspunsul la întâmpinare prin care a solicitat să se dispună şi partajarea ratelor de credit luate în timpul căsătoriei.

Prin urmare, având în vedere faptul că instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 162/06.02.2018, a respins ca inadmisibilă cererea din data de 13/11/2017 şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta XXX, tribunalul constată că s-a pronunţat cu privire la partajul de bunuri comune, nefiind incidente dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ.

In plus, având în vedere dispoziţiile art. 509 Cod procedura civila, în ceea ce priveşte susţinerile revizuentei – apelante privind faptul că hotărârea Judecătoriei Ploieşti a fost dată fără judecarea fondului şi fără luarea in seamă a probelor administrate în dosar, ci doar a declaraţiei martorului pârâtului denunţată la poliţie pentru mărturie mincinoasă şi că a fost decăzut pârâtul din dreptul de a mai propune probe, tribunalul constată că, de fapt, se invocă aspecte care au legătură cu modul în care a fost soluţionată în fond cererea de chemare în judecată, fiind inadmisibila repunerea in discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte si împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului in fond.

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 c.proc.civ., la analizarea cererii de revizuire se are în vedere doar dacă instanţa s-a pronunţat sau nu pe un capăt de cerere, iar nu va proceda la cenzurarea modului în care instanţa de fond s-a pronunţat pe respectivul capăt de cerere.

Având in vedere considerentele mai sus arătate, reţinând faptul că instanţa de apel s-a pronunţat asupra a tot ce s-a cerut, instanţa va respinge cererea de revizuire precizată ca neîntemeiată.

În temeiul art. 451 şi urm. c.proc.civ., constatând culpa procesuală a revizuentei - apelante, faţă de soluţia de respingere a revizuirii ca neîntemeiată, tribunalul va dispune obligarea acesteia la plata către intimatul XXX a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat (chitanţă – f. 37), cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru aceleaşi considerente va respinge ca neîntemeiata cererea revizuentei – apelante de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare