Conflict negativ de competenţă generat de obiectul acţiunii în materia fondului funciar

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se pronunța o hotărâre prin care să se dispună obligarea autorităţilor competente în materia fondului funciar, la nivel local, judeţean şi naţional, respectiv a pârâtelor …,…,  …,  … şi … din cadrul …., să soluţioneze cererea de reconstituire formulată în baza Legii nr.18/1991, Legii nr.10/2001, HG nr.790/2005, Legea nr.165/2013 prin emiterea unei dispoziţii de restituire în natură sau prin echivalent despăgubiri a imobilului în suprafeţei de 2200 mp teren situat în cartierul …, iar în cazul restituirii în natură să se înainteze dosarul autorităţii competente. Un alt capăt de cerere al reclamantului, subsidiar, vizează pretenţii băneşti, respectiv obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi la daune cominatorii de 100 lei/zi de la data introducerii acţiunii şi până la data efectivă a emiterii actului care atestă dreptul de proprietate, concomitent cu obligarea pârâtei … la plata sumei de 10000 lei, reprezentând daune morale pentru că nu a răspuns în termenul legal prevăzut de Constituţia României.

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile tuturor actelor normative emise în materia fondului funciar şi a restituirii imobilelor preluate abuziv de vechiul regim, iar în faţa …, prezent prin mandatar, reclamantul a indicat cu prioritate, că îşi întemeiază cererile pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991.

Analizând obiectul pricinii, Curtea a concluzionat că litigiul dedus judecății este consecința aplicării Legii nr. 18/1991, reținând că obiectul cererii de față are legătură cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv, cu actele și măsurile care trebuie luate de autoritățile competente în acest scop, conform legilor speciale în materia fondului funciar.

Potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată: „Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa”.

Dispozițiile art. 53-54 din Legea nr. 18/1991 dispun în sensul că plângerea poate fi exercitată împotriva hotărârilor sau altor operațiuni juridice a comisiilor de fond funciar, urmărindu-se pe această cale desființarea acestora, modificarea lor sau obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea acestora.

Prin modificările aduse Legii fondului funciar nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997 a fost lărgită sfera actelor care pot fi atacate cu plângere la judecătorie, intenția legiuitorului fiind aceea de a institui, ca regulă, controlul judecătoresc al actelor respective prin această cale de atac a plângerii.

Având în vedere reglementarea expresă a unor situații de excepție în care nu se poate recurge la plângere, ci la dreptul comun, sau la alte legi speciale din materie, Curtea a dedus intenția legiuitorului de a supune controlului judecătoresc, pe calea plângerii prev. de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, acele actele emise de organele cărora le revin atribuții în cadrul procedurilor de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Având în vedere normele Legii nr. 18/1991 din care rezultă că persoanele care au solicitat reconstituirea, constituirea, atribuirea sau restituirea terenurilor și care sunt nemulțumite de hotărârile autorităților cu prerogative în aplicarea Legilor fondului funciar și de celelalte acte ale acestora, au posibilitatea de a formula plângere, precum și faptul că reclamantul este nemulțumit de modul în care s-au analizat cererile sale de reconstituire a dreptului de proprietate în procedura legii fondului funciar, Curtea a constatat că instanța competentă material să soluționeze acțiunea este judecătoria în raza căreia se află imobilul teren pentru care reclamantul susține îndreptățirea sa în procedura Legii nr.18/1991.

Referirile instanţei iniţial învestite cu soluţionarea cauzei, exclusiv la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi la cuprinsul Deciziei nr. 9/2006 a ÎCCJ fac abstracţie de motivele de fapt şi de drept dezvoltate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi chiar de primul capăt de cerere al acţiunii.

Reclamantul, prin acțiunea adresată justiției, cu sesizarea obligării … şi a … la înaintarea întregii documentații aferente emiterii dispoziţiilor de restituire pentru suprafață de 2200 m.p., se situează în prevederile Legii nr. 18/1991, care include, prin redefinirea competențelor potrivit acestei legi speciale, și obligații de a face în sarcina acestor instituții specializate ale statului, obligații care nu pot fi privite în termenii Legii nr. 10/2001 sau ai Codului civil, ci în contextul și soluțiile impuse de această primă lege specială în materia fondului funciar şi reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Decizia civilă nr. 56 din 18 iunie 2018 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la data de … sub dosarul nr. 5468/233/2017 pe rolul …, reclamantul ... a solicitat în contradictoriu cu pârâţii …,  …,  …,  … şi …, să fie obligată pârâta … să soluţioneze cererea de reconstituire formulată în baza Legii nr.18/1991, Legii nr.10/2001, HG nr.790/2005, Legea nr.165/2013 prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare  împreună cu întreaga documentaţie … Totodată reclamantul a solicitat să fie obligată … să emită o hotărâre de validare  a propunerii …, iar în situaţia în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură, să fie obligată … să emită ordin în acest sens. În situaţia în care hotărârea de validare se referă la  plata de despăgubiri, reclamantul a solicitat să fie obligată … să înainteze …, respectiv … întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent. A mai solicitat reclamantul şi obligarea … să analizeze, să evalueze dosarul şi să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire. Prin acţiune, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi la daune cominatorii de 100 lei/zi de la data introducerii acţiunii şi până la data efectivă a emiterii actului care atestă dreptul de proprietate, concomitent cu obligarea pârâtei … la plata sumei de 10000 lei, reprezentând daune morale pentru că nu a răspuns în termenul legal prevăzut de Constituţia României.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că după apariţia Legii nr.18/1991 a efectuat numeroase demersuri  pentru restituirea în natură a suprafeţei de 2200 mp teren situat în …, ce a aparţinut tatălui său …, decedat în anul 1980, însă autorităţile competente tergiversează şi refuză restituirea terenului.

În drept a invocat prevederile Legii nr.19/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.10/2002, Legea nr.554/2004, Legea nr.247/2005, HG nr.1095/2005, HG nr.890/2005, OUG nr.4/2012, Legea nr.117/2012, Legea nr.165/2013, art.6 din CEDO, Codul Civil, Constituţia României.

Legal informată asupra acţiunii pornite împotriva sa, pârâta … din cadrul … a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a …, apreciind că dosarul este de competenţa …, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

Totodată pârâta a invocat excepţia prematurităţii acţiuni, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantului.

La rândul său informată asupra acţiunii îndreptată împotriva sa, pârâta … a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, tardivitatea formulării acesteia şi pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare, pârâta a amintit şi prevederile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

La primul termen de judecată, din 23.11.2017, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, raportat la capetele de cerere principală. Prin încheierea de şedinţă de la 11.01.2018, prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei a dispus disjungerea ultimului capăt de cerere şi formarea unui nou dosar, în cadrul căruia a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluţionarea … Faţă de restul petitelor acţiunii, instanţa a rămas în pronunţare pe aceeaşi excepţie a necompetenţei sale materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 108/2018 din 11.01.2018 … a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea … 

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că,  potrivit RIL 9/2006 instanţa de fond a considerat că competenţa de soluţionare a cererii formulate împotriva persoanei juridice notificate, deţinătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziţie motivată de restituire în natură sau de acordare despăgubiri, potrivit Legii nr.10/2001, aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are sediul persoana juridică respectivă, respectiv … şi prin sentinţa civilă nr.108/11.01.2018 a … a fost declinată competenţa în favoarea acestei instanţe.

Pentru considerentele anterior arătate, după declinare, dosarul a fost înaintat …

Cauza a fost înregistrată pe rolul … la data de 19.01.2018, iar la termenul din data de 29.03.2018 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 324/2018 din 29.03.2018, … a admis excepţia şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea … Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la instanţa superioară, comună celor două instanţe, respectiv la Curtea de Apel Galaţi, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel asupra excepţie necompetenţei sale, tribunalul a reţinut că în speță, prin cererea depusă de către reclamantul … prin procurist la data de 16.03.2018 acesta consideră că competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Galaţi, temeiul juridic invocat fiind prevederile Legii nr.18/1991.

A mai reţinut tribunalul că, astfel cum rezultă din conţinutul cererii de chemare în judecată, dar şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul … a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2200 mp, imobil situat în cartierul …, ce a aparţinut tatălui său … şi de care a fost deposedat în anul 1957. Cererea de reconstituire este adresată …, respectiv …. S-a mai arătat de reclamant că cererile de reconstituire formulate până in anul 2016 au fost validate parţial pentru suprafeţele de teren solicitate, fiind emise Titlurile de Proprietate nr ...-... şi nr....-14/1993.

Deşi prin cererea de chemare în judecată a invocat atât prevederile Legii nr.18/1991, dar şi alte acte normative, la … a invocat în mod expres prevederile Legii nr.18/1991, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa a învedera apoi dispoziţiile art.95 pct.1 C.proc.civ. potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe şi dispoziţiile art. 94 pct.1 lit. h C.proc.civ. potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtelor să îşi îndeplinească atribuţiile stabilite prin legile fondului funciar şi prin Legea nr.247/2005, privind soluţionarea cererilor pe care le-au formulat atât în temeiul Legii nr.18/1991, cât şi în temeiul Legii nr. 169/1997, respectiv în temeiul Legii nr.247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât capetele de cerere privesc obligaţii de a face neevaluabile în bani, care nu sunt date prin nici o dispoziţie legală în competenţa unor anumite instanţe.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art.53 şi 54 din Legea nr.18/1991 „hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritoriala este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplica şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III. Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.

Deşi în speţă cererea reclamantului nu vizează o hotărâre a comisiei judeţene sau un ordin al prefectului, în condiţiile în care aceasta invocă refuzul instituţiilor implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de a soluţiona cererea sa, tribunalul a apreciat că instanţa este investită cu analizarea îndreptăţirii reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate la fel ca şi în situaţia în care s-ar ataca o hotărâre a comisiei judeţene de respingere a cererii, fapt ce atrage competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei.

În acest sens, tribunalul a reţinut că în mod similar, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr.10/2001, prin Decizia în interesul Legii nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate, reţinându-se că „într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unităţii deţinătoare, respectiv al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptăţit de a se adresa instanţei competente, ci, dimpotrivă, însăşi Constituţia prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime”. Ulterior pronunţării acestei decizii secţiile civile ale tribunalelor au soluţionat atât contestaţiile prevăzute de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât şi acţiunile prin care s-a invocat refuzul unităţii deţinătoare de a răspunde la notificare.

Cererea introductivă de instanţă are, în mod cert şi neîndoielnic, ca obiect, o obligaţie de a face neevaluabilă în bani, întemeiată pe dispoziţiile Legii fondului funciar.

Chiar dacă reclamantul a invocat si dispoziţiile Legii nr. 10/2001 această împrejurare nu este de natură să schimbe obiectul cererii pendinte, temeiul juridic al acesteia şi cauza juridică pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată.

Sunt de competenţa în primă instanţă a Secţiei Civile a Tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare, sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, doar plângerile formulate de persoana care se pretinde îndreptăţită, împotriva deciziei sau dispoziţiei de respingere a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ. tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Galati şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

La Curtea de Apel Galaţi, dosarul a fost înregistrat la data de 07.06.2018.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Galaţi şi Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel Galaţi urmează a constata că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect „fond funciar” aparţine Judecătoriei Galaţi, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Curtea de Apel constată că obiectul dosarului nr. 5468/233/2017 este de fond funciar, derivat în principal din dispoziţiile Legii nr. 18/1991.

Aceasta rezultă atât din cererile principale cuprinse în acţiunea reclamantului, care a solicitat să se pronunța o hotărâre prin care să se dispună obligarea autorităţilor competente în materia fondului funciar, la nivel local, judeţean şi naţional, respectiv a pârâtelor …,  …,  …,  …. şi … din cadrul …, să soluţioneze cererea de reconstituire formulată în baza Legii nr.18/1991, Legii nr.10/2001, HG nr.790/2005, Legea nr.165/2013 prin emiterea unei dispoziţii de restituire în natură sau prin echivalent despăgubiri a imobilului în suprafeţei de 2200 mp teren situat în cartierul …, iar în cazul restituirii în natură să se înainteze dosarul autorităţii competente. Un alt capăt de cerere al reclamantului, subsidiar, vizează pretenţii băneşti, respectiv obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi la daune cominatorii de 100 lei/zi de la data introducerii acţiunii şi până la data efectivă a emiterii actului care atestă dreptul de proprietate, concomitent cu obligarea pârâtei … la plata sumei de 10000 lei, reprezentând daune morale pentru că nu a răspuns în termenul legal prevăzut de Constituţia României.

Reține, totodată, Curtea că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile tuturor actelor normative emise în materia fondului funciar şi a restituirii imobilelor preluate abuziv de vechiul regim, iar în faţa Tribunalului, prezent prin mandatar, reclamantul a indicat cu prioritate, că îşi întemeiază cererile pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991.

Analizând obiectul pricinii, Curtea constată că litigiul dedus judecății este consecința aplicării Legii nr. 18/1991, reținând că obiectul cererii de față are legătură cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv, cu actele și măsurile care trebuie luate de autoritățile competente în acest scop, conform legilor speciale în materia fondului funciar. Aşa cum corect a învederat şi tribunalul în considerentele care au determinat admiterea excepţiei necompetenţei sale materiale.

 Potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată: „Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa”.

 Dispozițiile art. 53-54 din Legea nr. 18/1991 dispun în sensul că plângerea poate fi exercitată împotriva hotărârilor sau altor operațiuni juridice a comisiilor de fond funciar, urmărindu-se pe această cale desființarea acestora, modificarea lor sau obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea acestora.

 Prin modificările aduse Legii fondului funciar nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997 a fost lărgită sfera actelor care pot fi atacate cu plângere la judecătorie, intenția legiuitorului fiind aceea de a institui, ca regulă, controlul judecătoresc al actelor respective prin această cale de atac a plângerii.

 Având în vedere reglementarea  expresă a unor situații de excepție în care nu se poate recurge la plângere, ci la dreptul comun, sau la alte legi speciale din materie, Curtea deduce intenția legiuitorului de a supune controlului judecătoresc, pe calea plângerii prev. de art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, acele actele emise de organele cărora le revin atribuții în cadrul procedurilor de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

 În aplicarea normelor Legii nr. 18/1991 - chiar înainte de modificările aduse art. 2 pct.1 lit.b din Codul de procedură civilă din 1865 prin art. I pct.1 din Legea nr. 219/2005,  care exceptau din competența tribunalului cererile privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar – în practica judiciară și în doctrină, în mod constant, s-a arătat că judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenurile este instanța competentă să judece toate plângerile formulate conform Legii nr.18/1991, întrucât această competență a fost instituită de legiuitor din rațiunea asigurării celerității proceselor în materia fondului funciar.

Având în vedere aceste considerente din care rezultă că persoanele care au solicitat reconstituirea, constituirea, atribuirea sau restituirea terenurilor și care sunt nemulțumite de hotărârile autorităților cu prerogative în aplicarea Legilor fondului funciar și de celelalte acte ale acestora, au posibilitatea de a formula plângere, precum și faptul că reclamantul este nemulțumit de modul în care s-au analizat cererile sale de reconstituire a dreptului de proprietate în procedura legii fondului funciar, Curtea constată că instanța competentă material să soluționeze acțiunea este judecătoria în raza căreia se află imobilul teren pentru care reclamantul susține îndreptățirea sa în procedura Legii nr.18/1991.

Referirile instanţei iniţial învestite cu soluţionarea cauzei, exclusiv la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi la cuprinsul Deciziei nr. 9/2006 a ÎCCJ fac abstracţie de motivele de fapt şi de drept dezvoltate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi chiar de primul capăt de cerere al acţiunii.

Reclamantul, prin acțiunea adresată justiției, cu sesizarea obligării … şi a … la înaintarea întregii documentații  aferente emiterii dispoziţiilor de restituire pentru suprafață de 2200 m.p., se situează în prevederile Legii nr. 18/1991, care include, prin redefinirea competențelor potrivit acestei legi speciale, și obligații de a face în sarcina acestor instituții specializate ale statului, obligații care nu pot fi privite în termenii Legii nr. 10/2001 sau ai Codul civil, ci în contextul și soluțiile impuse de această primă lege specială în materia fondului funciar şi reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. 4 C.proc.civ., Curtea de Apel urmează a stabili că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererilor ce formează obiectul dosarului nr. 5468/233/2017, după disjungere, aparţine Judecătoriei Galaţi, instanţă căreia i-a  fost înaintat dosarul în vederea continuării judecăţii, iar nu Tribunalului Galaţi.

Domenii speta

Spete similare