Decizie angajare răspundere solidară

Cuprins art 25 lit c şi d din Legea 207/2015

Index alfabetic rea-credinţă

Tribunalul Galaţi sentinţe 707/12.06.2018

La data de .....pe rolul Tribunalului Galaţi secţia CAF  a fost înregistrată sub nr .....cererea formulată de reclamantul P în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galaţi prin care a solicitat anularea deciziei 94/10.08.2017 de soluţionare a contestaţiei administrative împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare şi anularea şi acesteia din urmă , înregistrată sub nr 99/15.05.2017 .

Motivele contestaţiei formulate au avut în vedere următoarele aspecte; comportamentul neconform al furnizorilor privind declaraţiile fiscale şi plata obligaţiilor către stat ale acestora nu ăi sunt imputabile reclamantului, starea de insolvabilitate a debitorului nu se datorează administratorului , debitorul contestând decizia de impunere, deschiderea procedurii de insolvenţă s-a realizat după un termen de aproape 3 ani în care instanţa a fost necesar a se lămuri cu privire la această stare, lipsa relei-credinţe, neindicarea declarațiilor ce se susţine că nu au fost depuse , neachitarea datoriilor se datorează lipsei banilor, nedescrierea faptei ilicite, lipsa legăturii de cauzalitate.

În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii deoarece din analiza comportamentului fiscal al debitoarei , organele fiscale au concluzionat că aceasta se afla în încetare de plăţi din anul 2014 ceea ce înseamnă că debitoarea era insolvabilă cu venituri şi bunuri. Prin continuarea activităţii în pierdere , reclamanta a manifestat de fapt o stare de pasivitate şi a ignorat protecţia legii insolvenţei.

Nu este relevantă în cauză motivarea reclamantului cf căruia încetarea de plăţi se datorează măsurilor de executare silită deoarece executarea silită nu poate fi apreciată prin ea însăşi producătoare de pagube.

Nejustificarea în niciun fel a numerarului în sumă de 1.478.262 lei înregistrat în evidenţa contabilă în contul”casa”.

În prezenta cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul apreciază ca întemeiată cererea formulată , urmând a fi admisă pentru motivele ce se vor expune în continuare .

Astfel cu privire la motivul referitor la comportamentul neconform al furnizorilor, instanţa apreciază că nu este întemeiat deoarece prin cele două decizii nu se reproşează reclamantului comportamentul furnizorilor societăţii conduse.

Motivul referitor deschiderea târzie a procedurii de insolvenţei, ca urmare a timpului necesar instanţei de a se lămuri cu privire la situaţia debitoarei SC D , instanţa apreciază că procedurile legii insolvenţei presupun acordarea unor termene mai lungi în interiorul cărora să se poată efectua verificarea stării de insolvenţă a societăţilor, acest aspect nefiind unul care să susţină netemeinicia şi nelegalitatea deciziei de antrenare a răspunderii solidare care face obiectul prezentei cereri.

Instanţa reţine că temeiurile antrenării răspunderii solidare au fost reprezentate de lit c şi d ale art 25 din Legea 207/2015.

Cf primului temei de angajare a răspunderii solidare ,  de la lit c se impută reclamantului în calitatea sa de administrator faptul că nu a cerut deschiderea procedurii insolvenţei în termenul de 30 de zile de la data constatării acestei stări, apreciind pârâta că societatea a intrat în încetare de plăţi din anul 2014. Din răspunsurile date cu ocazia audierii sale, reclamantul a menţionat că obligaţiile care au generat în cele din urmă închiderea activităţii societăţii SC D provin în mare măsură dintr-un raport al inspecţiei fiscale realizat undeva la nivelul anului 2013 , şi care raport a fost contestat în instanţă. Pe cale de consecinţă, chiar dacă pârâta consideră că încetarea de plăţi a SC D  exista din anul 2014, fapt ce justifica în opinia sa formularea unei cereri de deschidere a insolvenţei în 30 de zile de la constatare , tribunalul consideră că , încetarea de plăţi a SC D a fost stabilită de instanţa comercială în cadrul dosarului de insolvenţă, Faptul că reclamantul în calitate de reprezentant al debitoarei a contestat RIF-ul din 2013 denotă faptul că numai în urma stabilirii de către instanţă a obligaţiilor ce ii reveneau se poate vorbi de conturarea unei stări de insolvabilitate a debitoarei. Între cele două aspecte, tribunalul consideră că nu se poate face o legătură directă care să demonstreze că reclamantul ca administrator cu rea-credinţă nu a cerut deschiderea insolvenţei SC Danubius Instal. Pentru a susţine că reclamantul a dat dovadă de această rea-credinţă trebuia demonstrată această rea-credinţă , pentru că se presupune că administratorul a acţionat cu bună-credinţă în desfăşurarea prerogativelor sale. Reaua-credinţă trebuia demonstrată cu titlu de exemplu prin aceea că acesta a contesta cu rea-credinţă rezultatele RIF-ului din 2013 .

Referitor la al doilea temei  de angajare al răspunderii solidare, de la lit d al aceluiaşi art 25 , acesta constă în nedeclararea cu rea-credinţă a obligaţiilor fiscale care revenea debitoarei şi/ neachitarea cu aceeaşi rea-credinţă la scadenţă a menţionatelor obligaţii. Din decizia de angajare a răspunderii solidare nu rezultă care au fost obligaţiile fiscale pe care reclamantul nu le-a declarat. Cu privire la neachitarea acestora la scadenţă, instanţa reţine că reclamantul a precizat faptul că nu le-a achitat din lipsă de bani. Din acest punct de vedere , instanţa reţine că asupra patrimoniului societăţii au fost înfiinţate popriri în procedura de executare silită demarată de organele fiscale . Pe cale de consecinţă resursele băneşti pe care le realiza erau executate în contul datoriilor către stat. Din aceleaşi răspunsuri date cu ocazia audierii administratorului rezultă că activitatea societăţii a încetat în fapt la scurt timp de la inspecţia fiscală din anul 2013.

Pentru motivele arătate mai sus, tribunalul consideră că nu există reaua-credinţă care se reţine în sarcina reclamantului, motiv pentru care va admite contestaţia şi va anula deciziile contestate.

Domenii speta

Spete similare