Acţiune în regres

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 23.06.2011, reclamantul BI a chemat în judecată pe pârâtul IM , solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3600 lei, reprezentând daune, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că, în anul 2005 l-a girat pe pârât pentru a împrumuta suma de 3000 de lei de la C.A.R. Municipal Roman. Întrucât  IM nu-şi plătea ratele la timp C.A.R. a trecut la executarea sa ca girant, poprindu-i pensia. A învederat că până la data de 30.06.2010 i s-a reţinut suma de 3600 de lei pentru împrumutul făcut de pârât. 

În drept, cererea, legal timbrată, a fost întemeiată pe disp. art.998, 999 C.civ.

Reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită de la pârât suma de 5562 de lei, ce i-a fost reţinută de Casa judeţeană de pensii până la lichidarea debitului.

Deşi legal citat cu această menţiune pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu a fost prezent în instanţă pentru a-şi formula apărări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 09.11.2007 între CAR şi pârâtul  IM s-a încheiat contractul de împrumut nr. XXX, în baza căruia pârâtul a împrumutat de la C.A.R. suma de 3000 de lei.

Potrivit art.3.1 al contractului, împrumutatul s-a obligat să restituie C.A.R. suma primită împreună cu dobânda aferentă într-un număr de 24 de rate lunare, începând cu data de 15.12.2007.

Conform art.4.1, împrumutul s-a acordat cu o dobândă de 2,5% pe lună, iar potrivit art.4.3, nerambursarea împrumutului angajat la termenul stabilit în contract atrage plata de către împrumutat de dobânzi penalizatoare majorate cu 0,2% pe zi faţă de dobânda prevăzută la pct.4.1.

Acest împrumut a fost garantat de către reclamant, care prin anexa 1, parte integrantă a contractului, s-a angajat faţă de C.A.R. să plătească în solidar cu pârâtul, conform art.1662 C.civ., prin reţineri lunare din veniturile băneşti, suma de 3000 de lei, reprezentând împrumutul, precum şi dobânzile şi eventualele penalităţi de întârziere.

Întrucât pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de restituire a sumei împrumutate prin contractul încheiat, reclamantul a fost executat silit.

Astfel, din adresa  Casei Judeţene de Pensii Neamţ, rezultă că din pensia reclamantului s-au făcut reţineri în baza adresei de înfiinţare a popririi. În aceeaşi adresă s-a precizat că suma totală reţinută din pensia reclamantului în perioada 01.01.2009 – 31.03.2011 şi virată în contul C.A.R. este de 5562 lei, din care 162 lei reprezintă comision perceput de CJP Neamţ, în cuantum de 3% din suma datorată.

Raţiunea finală a existenţei oricărei obligaţii este executarea ei. Garantarea obligaţiei constituie o măsură de asigurare a acestei executări.

Garanţiile personale constau în angajamentul pe care o altă persoană decât debitorul principal şi-l asumă faţă de creditor, de a executa obligaţia, în cazul în care debitorul principal nu o va face. Este cazul fidejusiunii, care apare ca un accesoriu al obligaţiei principale.

Fidejusorul, de regulă, poate recupera de la debitor suma pe care a plătit-o creditorului şi cheltuielile efectuate, după ce a notificat debitorului urmărirea începută de creditor, conform art.1669 C.civ.

Prin efectul plăţii făcute creditorului, fidejusorul se subrogă în drepturile creditorului plătit, potrivit art. 1108 pct. 3 Cod civil, în care se prevede că subrogaţia se face de drept… în folosul aceluia care, fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei, are interes de a o desface  şi art. 1670 Cod civil, respectiv cauţionatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului.

Faţă de dispoziţiile art.225 C.proc.civ. şi având în vedere şi atitudinea  pasivă a pârâtului (lipsa întâmpinării şi a oricăror apărări) instanţa reţine că acesta nu contestă nici existenţa şi nici cuantumul creanţei.

În consecinţă, instanţa va admite acţiunea astfel cum a fost precizată şi va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5562 lei, achitate de acesta în calitate de garant al obligaţiei asumate de IM prin contractul de împrumut.

Nu în ultimul rând, având în vedere dispoziţiile art.274 C.proc.civ., va obliga pârâtul şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 473,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.

Domenii speta

Spete similare