Contestație la executare

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C.V., pe intervenientul în numele altei persoane C.M.şi pe intimaţii BANC POST SA BUCUREŞTI,  S.C. C- prin  administratorul  statutar  C.M. şi prin  administratorul  judiciar SC  MANAGER CONT SPRL - lichidator Teofănescu Cezar, având ca obiect contestaţie la executare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 27.04.2012, fiind consemnate în  încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de  04.05.2012, când a hotărât următoarele

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman sub nr. 6190/291/2011 din 29 decembrie 2011 contestatoarea debitoare urmărită C.V., domiciliată în mun. Roman, str. Păcii, bl. 3, sc. A, ap. 3, a solicitat, în contradictoriu cu intimata creditoare urmăritoare Bancpost S.A., cu sediul în Bucureşti, B-dul Dimitrie Pompeiu, nr. 6A, sector 2, desfiinţarea actelor de executare silită îndeplinite în dosarul de executare nr. 50.6E/2011 al executorului bancar Badea Violeta şi a somaţiei cambiale emise la data de 9 decembrie 2011.

Contestatoarea motivează că i se solicită restituirea sumei de 238.306,90 EUR deoarece ar fi avalizat un bilet la ordin emis de debitoarea S.C. Cojocariu S.N.C. în favoarea Bancpost S.A. Pe rolul Tribunalului Neamţ a fost înregistrat dosarul nr. 6/103/2010 în cadrul căruia s-a decis intrarea în insolvenţă a S.C.  C., printre creditori aflându-se şi unitatea bancară. Creanţele creditorilor urmează a fi plătite conform unui plan aprobat, neputându-se efectua nici o plată în afara dispoziţiilor instanţei. Împrejurarea că a avalizat biletul la ordin, susţine contestatoarea, nu îi dă dreptul creditoarei de a cere obligarea sa la plata sumei respective.

În drept au fost invocate prevederile art. 399 şi urm. Cod proc. civilă.

Contestatoarea a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 194 RON şi a aplicat timbru judiciar mobil de 5 RON, în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale Legii nr. 32/1995 pentru modificarea şi completarea OG nr. 32/1995 privind timbrul  judiciar.

În dovedire, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 53-5, 85-90, 106).

Contestatoarea a fost asistată de apărător ales.

La data de 19 ianuarie 2012 C.M., domiciliat în mun. Roman, soţul contestatoarei, a formulat cerere de intervenţie, solicitând introducerea sa în cauză în calitate de reclamant alături de contestatoare (fila 53).

Calificarea naturii juridice şi admisibilitatea acestei cereri au fost puse în discuţie de instanţă la termenul de judecată din 9 martie 2012. Constatând că aceasta nu vizează stabilirea sau constatarea unui drept propriu în contradictoriu cu părţile iniţiale, ci doar consolidarea poziţiei procesuale a contestatoarei, instanţa a calificat cererea ca fiind o intervenţie accesorie în interesul contestatoarei. Având în vedere calitatea de soţ a intervenientului, împrejurarea că la rândul său a avalizat un bilet la ordin pentru aceeaşi sumă, în favoarea aceleiaşi creditoare şi în temeiul aceluiaşi contract de credit bancar, apreciind că apărările contestatoarei şi intervenientului sunt similare, instanţa a apreciat admisibilă în principiu cererea de intervenţie accesorie.

Pentru cererea de intervenţie accesorie s-a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 194 RON şi s-a aplicat timbru judiciar mobil de 5 RON, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus citate.

Intervenientul a fost asistat de acelaşi apărător ales ca şi contestatoarea.

Intimata creditoare urmăritoare a formulat întâmpinare intitulată „Note de şedinţă” (filele 66-69, 74-77) prin care a invocat excepţia tardivităţii opoziţiei la executare cambială şi a inadmisibilităţii contestaţiei la executare întemeiate pe dreptul comun. Intimata motivează că a încheiat cu S.C. C. contractul de credit la termen nr. 473 din 10 martie 2008, modificat prin actul adiţional nr. 1 din 10 septembrie 2008, care a fost garantat prin emiterea unui bilet la ordin de către împrumutat şi avalizat de contestatoarea C.V.. Împrumutatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel că la scadenţă biletul la ordin a fost introdus în circuitul bancar, dar refuzat la plată pe considerentul „societate în insolvenţă”.În consecinţă, s-a pornit executarea silită împotriva garantului avalist, emiţându-se somaţie cambială la 19 decembrie 2011. În raport cu temeiul de drept invocat de contestatoare cererea sa se vădeşte a fi o contestaţie la executare silită întemeiată pe dreptul comun. În raport, însă, de petitul acesteia şi de considerentele de fapt cererea este o veritabilă opoziţie la executare cambială, conform art. 62 din Legea nr. 58/1934, modificată. Termenul de introducere a opoziţiei este de 5 zile şi are un caracter imperativ, nerespectarea sa sancţionându-se cu decăderea din exerciţiul dreptului. Cum somaţia cambială a fost emisă la 19 decembrie 2011, iar opoziţia a fost depusă la 29 decembrie 2011, este lesne de observat că termenul legal a fost depăşit. Referitor la excepţia inadmisibilităţii, intimata arată că nu se poate face confuzie între opoziţia la executare cambială şi contestaţia la executare întemeiată pe dreptul comun. Opoziţia la executare cambială are ca obiect anularea titlului cambial, pe când contestaţia la executare vizează anularea executării silite. Somaţia la executare cambială emisă în baza unui titlu executoriu cambial poate fi contestată doar printr-o opoziţie întemeiată pe prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934, modificată,, putând fi invocate şi apărări de fond împotriva titlului executoriu, precum şi alte apărări legate de raporturile juridice contractuale dintre părţi. În speţă, apărările invocate de contestatoare nu pot fi analizate în cadrul unei contestaţii la executare întemeiate pe prevederile art. 399 şi urm. Cod proc. civilă, aşa încât aceasta se vădeşte a fi inadmisibilă. Potrivit art. 399 alin. 3 Cod proc. civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca şi apărări de fond împotriva titlului, în măsura în care legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Or, în speţă, calea de atac specifică este reglementată de art. 62 din Legea nr. 58/1934, modificată. Pe fond, intimata solicită respingerea ca neîntemeiată a opoziţiei la executare cambială intitulată contestaţie la executare. Contestatoarea nu critică titlul executoriu (biletul la ordin), ci chiar recunoaşte cp l-a avalizat, limitându-se să motiveze că împotriva sa nu se poate face executarea silită întrucât debitoarea împrumutată se află în procedura insolvenţei, iar creditoarea ar avea posibilitatea de a-şi îndestula creanţa din averea S.C. Cojocariu S.N.C. intimata apreciază că aceste apărări nu pot fi primite, întrucât are posibilitatea de a începe concomitent executarea silită împotriva avaliştilor şi procedura insolvenţei împotriva societăţii emitente a BO. Procedura executării silite împotriva debitoarei avaliste este guvernată de prevederile Codului de procedură civilă, dispoziţiile Legii nr. 85/2006 aplicându-se numai procedurii insolvenţei. În dosarul de executare silită nr. 50.6E/2011 sunt urmărite bunurile debitoarei avaliste, şi nu ale societăţii aflate în insolvenţă. Somaţia cambială a fost emisă cu respectarea rigorilor Legii nr. 58/1934, modificată, motivele invocate în cadrul contestaţiei neputând duce la anularea sa.

Nu a fost reprezentată în faţa instanţei şi nici nu a solicitat administrarea de dovezi.

Contestatoarea şi intervenientul au formulat răspuns la întâmpinare (filele 83-84), reiterând, în esenţă, considerentele expuse în cuprinsul cererii introductive. Aceştia precizează că, în opinia lor, Bancpost S.A. a emis în mod greşit somaţia de executare cambială, întrucât biletele la ordin au fost avalizate pentru S.C. C. în calitate de administratori ai societăţii. Somaţia se impuse, aşadar, a fi interpretată ca emisă împotriva S.C. C. şi nu împotriva contestatoarei şi intervenientului ca persoane fizice. În cuprinsul cererii introductive contestatoarea a învederat că înţelege să formuleze contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art. 399 şi urm. Cod proc. civilă, aşa încât termenul aplicabil în speţă este cel de 15 zile. S.C. C. a intrat în insolvenţă, iar prin sentinţa civilă nr. 27/F din 18 ianuarie 2011 instanţa comercială a admis planul de reorganizare propus de administratorul statutar şi a emis graficul de reeşalonare a debitului către Bancpost S.A.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei intimata a depus la dosar „Precizare la notele de şedinţă şi concluzii scrise” (filele 93-99), prin care a reiterat excepţiile şi considerentele expuse anterior. În plus, intimata a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a intervenientului, lipsei de interes a intervenientului şi a prematurităţii contestaţiei la executare. În susţinerea acestor 3 noi excepţii intimata a arătat că biletul la ordin a cărui executare silită s-a demarat a fost avalizat numai de contestatoarea C.V., astfel că intervenientul nu are calitatea de debitor cambial, iar prin respingerea sau admiterea contestaţiei la executare intervenientul nu poate fi nici prejudiciat şi nici avantajat, nemanifestând vreun interes în cauză. Referitor la prematuritate, se invocă faptul că din redactarea art. 401 Cod proc. civilă rezultă că o eventuală contestaţie la executare se introduce în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a actului de executare contestat sau, în cazul în care debitorul contestă executarea silită însăşi, de la luarea la cunoştinţă a primului act de executare. În cauza de faţă la data formulării contestaţiei la executare nu fusese emis nici un act de executare, aşa încât contestaţia apare ca fiind prematură.

În condiţiile art. 129 alin. 5 Cod proc. civilă instanţa a solicitat executorului bancar să transmită copia certificată a dosarului de executare nr. 50.6E/2011 (filele 12-51).

Tot în virtutea rolului activ instanţa a pus în discuţia părţilor oportunitatea introducerii în cauză şi citarea pentru opozabilitate în calitate de intimat a emitentului biletului la ordin avalizat de contestatoare. S.C. C. a fost citată în cauză prin administratorul statutar C.M.(intervenientul) şi administratorul judiciar Manager Cont SPRL.

Examinând lucrările dosarului instanţa reţine că prin contractul de facilitate de credit la termen nr. 473 din 10 martie 2008, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 1 din 10 septembrie 2008, s-a acordat intimatei S.C. C. un credit pe termen mediu în valoare de 230.000 EUR, cu rambursare în 54 de rate lunare egale şi o perioadă de graţie de 6 luni, data rambursării ultimei tranşe neputând depăşi 5 ani de la data semnării contractului. În vederea garantării rambursării facilităţii de credit societatea a emis două bilete la ordin în alb (neavând completată suma şi nici data scadenţei) care au fost avalizate de cei doi asociaţi. Argumentul că intervenientul C.M.şi contestatoarea C.V. au avalizat biletele la ordin în calitate de administratori ai societăţii, şi nu de persoane fizice, este total lipsit de relevanţă. Din întreaga reglementare a Legii nr. 58/1934, modificată, rezultă că avalul are caracterele unei garanţii personale similare fidejusiunii, fiind independent de obligaţia principală. Avalistul se obligă în solidar cu emitentul instrumentului de plată, şi nu în subsidiar. De aceea, poate fi urmărit silit pentru neplată chiar şi în situaţia când creditorul nu s-a îndreptat în prealabil împotriva emitentului sau când acesta din urmă se află în anumite situaţii care împiedică efectuarea plăţii (de genul procedurii insolvenţei, precum în cazul de faţă). De aceea, urmează a fi înlăturate apărările formulate de contestatoare şi intervenient. În cazul în care s-ar interpreta avalul în maniera invocată de contestatoare este evident că s-ar ajunge la un non-sens juridic şi s-ar lipsi total de finalitate avalul, întrucât societatea comercială prin administrator şi-ar garanta prin aval propria obligaţie.

Motivând neîncasarea creanţei, intimata Bancpost S.A.  demarat executarea silită prin intermediul propriului corp de executori bancari, formând în acest sens dosarul de executare nr. 50.6E/2011. Prin încheierea nr. XXX/EX din 2011 a Judecătoriei Roman (dosar nr. XXXX/291/2011) instanţa a încuviinţat executarea silită împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu biletul la ordin în sumă de 238.306,90 RON, emis la 10 septembrie 2008, scadent la 11 iulie 2011, stipulat fără protest. În cadrul acestui dosar s-a emis la data de 9 decembrie 2011 somaţia de executare cambială.

Soluţionând cu precădere excepţiile invocate de intimata creditoare urmăritoare, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. 1 Cod proc. civilă, instanţa reţine următoarele:

Asupra naturii juridice a demersului procesual de faţă, instanţa constată că, într-adevăr, în materia executării silite cambiale sunt incidente atât dispoziţiile legii speciale, cât şi ale dreptului comun. Din perspectiva legii speciale se reţine reglementarea opoziţiei la executare cambială ca o cale de atac specifică executărilor silite pornite în temeiul unui titlu executoriu cambial. În cadrul acesteia se pot formula critici atât cu privire la executarea silită însăşi, cât şi referitor la titlul executoriu. Legiuitorul nu exclude de plano coexistenţa celor două căi de atac specifice fazei de executare silită, singura restrângere fiind cea determinată de prevederile art. 399 alin. 3 Cod proc. civilă. De observat, însă, că în speţă contestatoarea nu critică legalitatea titlului executoriu, ci a demarării executării silite împotriva sa în baza acestui titlu, apreciind că singura entitate împotriva căreia s-ar fi putut efectua executarea este societatea emitentă. Pe de altă parte, respectând principiul disponibilităţii, instanţa reţine că este la latitudinea contestatoarei determinarea cadrului procesual prin indicarea obiectului acţiunii introductive. Or, în speţă, în mod formal contestatoarea a indicat că îşi întemeiază contestaţia pe prevederile art. 399 şi urm. Cod proc. civilă.

Somaţia cambială este actul începător de executare silită (deci un act de executare), iar contestatoarea critică exclusiv legalitatea acestuia. Drept urmare, demersul său reprezintă o contestaţie la executare întemeiată pe prevederile dreptului comun în materie, respectiv art. 399 şi urm. Cod proc. civilă. Sub acest aspect, excepţia tardivităţii se vădeşte a fi neîntemeiată (somaţia fiind primită la 19 decembrie 2011, iar contestaţia expediată prin poştă la Judecătoria Roman la 28 decembrie 2011).

Referitor la inadmisibilitate, instanţa reţine că prin contestaţia pendinte nu se critică legalitatea titlului cambial (demers realizabil doar pe calea opoziţiei la executare cambială), ci a unui act de executare silită. Drept urmare, nu poate intra în discuţie o eventuală inadmisibilitate a contestaţiei, argumentele invocate de intimata creditoare urmăritoare în apărare vizând, în realitate, temeinicia susţinerilor contestatoarei şi nu aspectele referitoare la condiţiile de admisibilitate.

Referitor la excepţia prematurităţii, instanţa apreciază ca fiind eronat argumentul intimatei în sensul că în cauză nu ar fi fost îndeplinit nici un act de executare silită. Instanţa a încuviinţat executarea silită la data de 28 noiembrie 2011, iar la 9 decembrie 2011 s-a emis actul începător de executare silită, respectiv somaţia cambială. Prin somaţie s-a declanşat faza executării silite, astfel că prezenta contestaţie nu poate fi considerată ca prematură, chiar şi în situaţia când somaţia nu a fost urmată de îndeplinirea altor acte de executare.

Privitor la excepţiile îndreptate împotriva intervenientului accesoriu (lipsa de interes şi lipsa calităţii procesuale active), instanţa apreciază că motivele pentru care a apreciat admisibilă în principiu cererea de intervenţie sunt relevante şi pentru soluţionarea excepţiilor. Contestatoarea şi intervenientul sunt soţ şi soţie, patrimoniul comun al acestora este guvernat de regimul comunităţii matrimoniale de bunuri, iar ambii au avalizat instrumente de plată emise de societatea la care au calitatea de asociaţi. În mod firesc demersul intervenientului este admisibil, acesta având ca finalitate exclusiv consolidarea poziţiei procesuale a contestatoarei. Intervenientul nu formulează critici proprii la adresa titlului executoriu emis împotriva contestatoarei şi nici la adresa executării silite, ci se raliază argumentelor invocate de contestatoare, aflându-se într-un raport juridic obligaţional quasi-identic cu creditoarea urmăritoare. Drept urmare, acesta justifică atât interes, cât şi calitatea procesuală pentru a formula intervenţie accesorie.

Pe fond, instanţa apreciază că atât contestaţia la executare, cât şi cererea de intervenţie accesorie sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce succed:

Reiterând argumentul că avalul reprezintă o garanţie personală independentă de obligaţia principală, instanţa reţine că creditorul are opţiunea suverană de a se îndrepta pentru recuperarea creanţei împotriva emitentului instrumentului de plată sau a avalistului. Avalistul sau instanţa nu sunt în măsură să cenzureze această opţiune. Împrejurarea că la data avalizării contestatoarea avea calitatea de administrator al societăţii nu transferă obligaţia sa de garanţie asupra societăţii pentru că, aşa cum s-a precizat anterior, ar rezulta un non-sens de natură juridică (debitorul şi-ar garanta personal propria obligaţie). Transpare cu evidenţă că avalul este garanţia pe care avalistul, ca subiect distinct de drepturi şi obligaţii, o aduce în favoarea emitentului instrumentului de plată.

Având în vedere că nu au fost invocate alte critici de legalitate împotriva somaţiei cambiale şi că din examinarea acesteia nu rezultă existenţa unor situaţii care să atragă nulitatea sa, instanţa va respinge ca neîntemeiate contestaţia la executare şi cererea de intervenţie accesorie.

Domenii speta

Spete similare