Conflict de interese

Cod ECLI ECLI:RO:

Dosar nr. XXXX/222/2014*

R O M Â N I A

JUDECATORIA  DOROHOI  JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA PENALĂ NR. XXX

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx 

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte: 

Grefier: 

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi – este reprezentat de:

Procuror: 

La ordine rejudecarea cauzei penale privind inculpatul xx, fiul lui xx, născut la data de xx în mun. xx, cu domiciliul în xx, CNP: xx, cetăţenie română, studii medii, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de conflict  de interese prev. de art. 301 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (1969).

Dezbaterile în şedinţă publică au avut loc la termenul din xx.xx.xxxx, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de xx.xx.xxxx, respectiv la termenul de astăzi.

Încheierea de şedinţă în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentinţă.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de xx.xx.xxxx, emis în dosarul nr.XXX/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, inculpatul xx a fost trimis în judecată cu privire la săvârşirea a două infracţiuni de conflict de interese, fiecare dintre acestea prevăzute de art.301 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal de la 1969.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei, în esenţă, că: în şedinţa consiliului local al comunei V din data de xx.xx.xxxx a propus trecerea iazului ,,Zarna”, pe care îl deţinea în calitate de concesionar începând cu anul 1999 pe o perioadă de 49 ani, din domeniul public în domeniul privat şi apoi organizarea unei licitaţii pentru vânzarea imobilului, prin Dispoziţia din xx.xx.xxxx a dispus constituirea şi componenţa comisiei de evaluare şi atribuire a contractului de vânzare a iazului Zarna prin licitaţie publică, prin dispoziţia din xx.xx.xxxx a dispus cooptarea în comisie a consultantului xx, prin Dispoziţia din xx.xx.xxxx a dispus constituirea şi componenţa comisiei de analiză a contestaţiilor privind modul de atribuire la licitaţie publică a iazului Zarna, prin Dispoziţia din xx.xx.xxxx şi-a exprimat acordul cu privire la modul de soluţionare a contestaţiei depuse de participantul xx împotriva deciziei de câştigare a licitaţiei de către xx, soţia inculpatului, prin toate aceste acte creând premizele obţinerii unui folos patrimonial soţiei şi implicit pentru sine.

S-a mai avut în vedere că prin dispoziţia din xx.xx.xxxx a dispus evaluarea păşunilor de pe raza comunei V, a dispus convocarea şi a participat la şedinţa Consiliului Local din data de xx.xx.xxxx, în cadrul căreia s-a dispus angajarea unui expert privind evaluarea păşunilor comunale, a iniţiat proiectul de hotărâre privind scoaterea la licitaţie publică a concesionării păşunilor din proprietatea privată a comunei V, a participat la şedinţa Consiliului local din data de xx.xx.xxxx, privind stabilirea cuantumului taxelor de păşunat, a dispus convocarea şi a participat la şedinţa Consiliului local din xx.xx.xxxx privind scoaterea la licitaţie publică a concesionării restului păşunilor din proprietatea privată a comunei V şi stabilirea cuantumului redevenţelor, a participat în calitate de preşedinte al comisiei de licitaţie, la licitaţia având ca obiect concesionarea păşunilor comunale, desemnând câştigătoare pentru suprafaţa de 30 ha păşune societatea X fondată de 6 persoane printre care şi soţia sa, xx, prin toate aceste acte creând premizele obţinerii unui folos patrimonial soţiei şi implicit pentru sine.

Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a fost susţinută pe următorul material probator:

Declaraţii inculpat xx, f. 26-37 vol.I d.u.p.;

Documente constitutive xx, f. 38-45;

Adresă A.P.I.A.- sume acordate cu titlul de subvenţii subvenţii,f.86-87;

Declaraţii xx, f. 113-116;

Declaraţii martor xx, f. 117-125;

Declaraţii martor xx, f. 126-132;

Declaraţii martor xx, f. 133-140; '

Declaraţii martor xx, f. 141-147;

Declaraţii martor xx, f. 148-151;

Declaraţii martor xx, f. 152-156;

Declaraţii martor xx, f. 157-166;

Declaraţii martor xx, f. 167-171;

Declaraţii martor xx, f. 172-178;

Declaraţii martor xx, f. 179-183;

Declaraţii martorxx, f. 184-188;

Declaraţii martor xx, f. 189-195; “

Declaraţii martor xx,f. 196-203;

Declaraţii martor xx,f. 204-208;

Declaraţii martor xx, f .209-218;

Declaraţii martor xx, f. 219-225

Declaraţii martor xx, f .226-231;

Declaraţii martor xx, f. 232-243;

Declaraţii martor xx, f. 244-251;

Declaraţii martor xx f. 252-265;

Declaraţii martor xx f. 266-270;

Declaraţii martor xx f. 271-274;

înscrisuri evaluare păşuni comunale comuna V, f .3-73 vol.II d.u.p.;

înscrisuri licitaţie xx.xx.xxxx privind concesionarea păşunilor comunale, f. 74-151;

înscrisuri contabile X, f. 190-334;

Adresă, înscrisuri Administraţia Naţională Apele Române, f. 1-8 vol.III d.u.p.;

Contract de concesiune iaz Zama ( original), f. 23-28;

Proces-verbal şedinţă Consiliu local V din xx.xx.xxxx , f. 66-72;

Notificare Administraţia Naţională Apele Române, f. 73;

Expunere de motive vânzare iaz Zama ,f .74;

Raport de specialitate iaz Zama, f. 75;

Hotărârea CL V din xx.xx.xxxx privind trecerea iazului Zama în domeniul privat, f. 76-86; Raport de evaluare iaz Zama , f. 87-106;

Caiet de sarcini iaz Zama, f. 107-115;

înscrisuri licitaţie xx.xx.xxxx privind vânzarea iazului Zama, f. 116-208;

Adresă Primăria V, titluri de proprietate xx şi xx, Declaraţii de avere xx, f. 209-333.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de xx.xx.xxxx sub numărul XXXX/222/2014.

În primă instanţă, cauza a fost soluţionată prin sentinţa penală nr.XXX/xx.xx.xxxx, prin care s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit.e şi la art.335 alin.1 şi 4 din Codul de procedură penală, reţinându-se că în cauză nu s-a dispus de către procurorul competent redeschiderea procesului penal.

Prin decizia nr.XXXX/xx.xx.xxxx, Curtea de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi şi de către inculpatul xx, a desfiinţat în întregul său sentinţa apelată (reţinând că Judecătoria Dorohoi trebuia să procedeze la judecata în fond a cauzei, cât timp prin încheierea dată în procedura de cameră preliminară s-a statuat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală) şi a dispus restituirea cauzei la Judecătoria Dorohoi în vederea rejudecării.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Dorohoi, sub nr.XXXX/222/2014*, la data de xx.xx.xxxx.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisuri, precum şi proba testimonială, audiind martorii din lucrări care s-au putut prezenta.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa constată că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, ducând la o succesiune de două legi penale posibil a fi aplicate inculpatului în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile.

 Art. 5 din Noul Cod penal prevede că ”în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

 Condiţiile de aplicare a art. 5 din noul Cod penal privesc, în mod cumulativ, existenţa unei situaţii tranzitorii, incriminarea faptelor săvârşite în legi penale succesive, condiţia ca pricina să nu fi fost soluţionată în mod definitiv şi, evident, existenţa unei legi penale mai favorabile între legile succesive.

 În determinarea legii penale mai favorabile inculpatului, trebuie avute în vedere trei criterii: condiţiile de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală şi sancţiunile penale.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive în raport cu normele şi instituţiile care influenţează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecăţii. Prin compararea legilor şi determinarea legii mai favorabile infractorului, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispoziţiilor mai favorabile din legile succesive, aşa cum a procedat parchetul în rechizitoriul său. Legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată infractorului dintre legile penale succesive.

Instanţa reţine că în acelaşi sens este şi Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 265/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Codul penal actual, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

 Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează a stabili care lege este mai favorabilă inculpatului printr-o analiză globală, verificând toate instituţiile de drept penal aplicabile în concret faptei din cele două legi penale succesive.

 Din analiza textelor legale incriminatoare, instanţa constată că infracţiunea pentru care inculpatul este judecat este prevăzută de art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969, precum şi de art.301 alin.1 din Codul penal actual.

Instanţa reţine că limita de pedeapsă minimă stabilită prin Codul penal de la 1969 este de 6 luni, faţă de 1 an în cazul Noului Cod penal. Totodată, cel puţin la nivel teoretic, în cauză există posibilitatea reţinerii de circumstanţe atenuante, în cazul cărora dispoziţiile legale din Codul penal de la 1969 cuprind o enumerare cu titlu exemplificativ (art.74 din cod), ceea ce este mai favorabil inculpatului decât enumerarea limitativă de la art.75 din Codul penal actual. Totodată, posibilitatea dispunerii suspendării condiţionate a executării (posibilitate oferită doar de dispoziţiile art.81 şi urm. din Codul penal de la 1969) nu există în codul actual, or acest tip de suspendare este mai avantajos prin prisma imposibilităţii impunerii de obligaţii în sarcina inculpatului.

Nu în ultimul rând, regimul sancţionator al concursului, având în vedere că inculpatul este trimis în judecată cu privire la comiterea a două infracţiuni, este mai avantajos pentru inculpat în reglementarea Codului penal de la 1969, permiţând instanţei să aprecieze dacă sporeşte pedeapsa cea mai grea până la maximul special al acesteia şi dacă mai este cazul aplicării sporului de până la 5 ani. Codul nou impune aplicarea pedepsei celei mai grele, la care este obligatorie cumularea aritmetică a unei treimi din cealaltă pedeapsă.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa reţine că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal de la 1969, lege raportat la care urmează a se realiza întreaga argumentaţie în hotărârea de faţă.

1.Cu privire la concesionarea păşunilor comunale din V

În fapt:

Inculpatul a fost în perioada 2008 – 2012 primar al comunei V, jud. Botoşani, calitate în care avea, printre altele, prerogativa înaintării de propuneri de hotărâri de consiliu local precum şi prerogativa punerii în aplicare a hotărârilor acestui organ deliberativ (art.45 alin.6 şi art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001).

Păşunile din comună trebuiau concesionate periodic, în vederea valorificării acestora, precum şi în vederea satisfacerii nevoii populaţiei de asigurare a hranei animalelor, ocupaţiile principale ale locuitorilor comunei fiind agricultura şi creşterea animalelor.

Inculpatul, în calitate de xx, a iniţiat proiectul de hotărâre privind închirierea sau concesionarea păşunilor comunale, Consiliul local al comunei V adoptând în acest sens hotărârea nr.XX din data de xx.xx.xxxx. Bineînţeles, primarul nu votează în cadrul consiliului local.

În mai 2010, la deschiderea sezonului de păşunat, s-a realizat, ca în fiecare an, o întrunire a crescătorilor de animale. La această întrunire au fost prezenţi şi soţii xx (inculpatul xx), susţinând, alături de alte câteva persoane din comunitate (persoane care ulterior au fost membri fondatori) înfiinţarea unei cooperative agricole care să preia prin concesionare mare parte din păşunea comunală, pentru a o îngriji şi a o oferi apoi spre păşunat, contra cost, membrilor comunităţii.

Martora xx a fost prezentată ca cea mai potrivită persoană să se ocupe de înfiinţarea acestei cooperative, datorită studiilor şi experienţei sale în domeniul economic.

S-a constituit, astfel, X, în care, însă, spre deosebire de cele discutate, martora xx nu a fost o simplă funcţionară care să se ocupe de actele de înfiinţare, ci a intrat ca asociat în cooperativă, deţinând 20% din părţile sociale, cărora le corespunde un procent egal din beneficii şi pierderi, fiind aleasă în calitate de administrator cu puteri depline şi având semnătură în bancă, adică un control deplin asupra situaţiei financiare a cooperativei.

Deşi inculpatul susţine că nu a ştiut de implicarea soţiei sale în cooperativă, acest lucru nu poate fi adevărat, întrucât, pe de o parte, relaţia de matrimoniu implică şi cunoaşterea reciprocă a principalelor linii în cariera fiecăruia dintre soţi (or intrarea ca membru şi administrator într-o cooperativă este un astfel de eveniment), iar pe de altă parte, este greu de crezut că inculpatul, asistat de secretarul comunei (martorul xx – xx), ar fi tolerat participarea la licitaţie a unei cooperative încă neînfiinţate legal (cum urmează a se arăta mai jos), în condiţii de totală imparţialitate, adică dacă ar fi fost vorba despre o persoană fără legătură cu sine.

În vederea concesionării efective a păşunilor, în baza propriei decizii nr.XX din data de xx.xx.xxxx, inculpatul a participat ca membru în comisia de licitaţie care a evaluat ofertele (la data de xx.xx.xxxx – conform proceselor-verbale întocmite de comisie) şi a stabilit (prin hotărârea nr.X din data de xx.xx.xxxx) X drept câştigătoare a licitaţiei pentru suprafaţa de 30 ha păşune comunală aflată în parcelele 112 şi 123 trup I, precum şi pentru suprafaţa de 16,95 ha păşune comunală aflată în parcelele 40,41 şi 42.

Aceste operaţiuni au avut loc în condiţiile în care în perioada xx - xx.xx.xxxx cooperativa în discuţie nu era legal constituită (din informaţiile obţinute de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, cooperativei i-a fost atribuit număr de ordine în registrul corespunzător la data de xx.xx.xxxx, iar din copia certificatului de înregistrare rezultă că acesta a fost eliberat abia la data de xx.xx.xxxx).

Tot la propunerea inculpatului (proiect de hotărâre emis de primar), acesta a fost desemnat prin H.C.L. nr.XX/xx.xx.xxxx să semneze contractele de concesiune pe o perioadă de 5 ani a păşunilor – lucru pe care l-a şi realizat, alături şi de câştigătoarea X, din care făcea parte şi soţia inculpatului (cum s-a arătat mai sus).

În urma concesionării în parte a păşunii comunale, X a beneficiat de subvenţii din partea Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură care s-au ridicat în perioada 2010 – 2012 la valoarea de 42.882,81 lei.

Toate elementele de fapt descrise mai sus rezultă din declaraţiile coroborate ale martorilor xx (f.117-276 vol.I d.u.p., f.73-75, 117-119, 142, 166, 169 dosar rejudecare), precum şi din documentaţia procedurii de concesionare a păşunilor comunei V (f.1-193 vol.II d.u.p.).

Nu se va reţine ca fiind reală afirmaţia inculpatului că nu ar fi cunoscut implicarea soţiei sale în cooperativă, pentru motivele deja arătate mai sus.

Totodată, vor fi înlăturate afirmaţiile martorilor care au arătat că soţia inculpatului ar fi avut doar un rol organizatoric în firmă, atât timp cât din documentaţia depusă rezultă că aceasta a fost, aşa cum s-a arătat mai sus, membru în cooperativă încă de la înfiinţare, a avut semnătură în bancă şi, practic, a fost una dintre cele două persoane care s-au implicat în funcţionarea efectivă a cooperativei (cealaltă fiind martorul xx).

Tot neadevărată este şi afirmaţia martorei xx că dumneaei nu şi-ar fi dat seama că devine membru fondator al cooperativei, de vreme ce tocmai cunoştinţele dumneaei în materie i-au determinat pe ceilalţi membri ai cooperativei să o împuternicească pentru efectuarea formalităţilor de înregistrare a cooperativei şi apoi să aibă grijă de actele acesteia.

Cu atât mai puţin poate fi reţinută susţinerea martorului xx că martora xx nu a avut nicio calitate în conducerea cooperativei, această afirmaţie fiind contrazisă chiar de actele firmei semnate şi de acest martor în calitate, el însuşi, de membru fondator.

În drept:

Calitatea de xx a inculpatului se circumscrie noţiunii de funcţionar public, aşa cum este aceasta definită de prevederile art.147 alin.1 raportat la art.145 din Codul penal de la 1969.

În perioada mai-iunie 2010, inculpatul a îndeplinit, în exerciţiul atribuţiilor sale de primar (conform prerogativelor enumerate mai sus) o serie de acte şi a luat o serie de decizii, şi anume:

-a propus consiliului local concesionarea păşunilor, precum şi numirea sa ca semnatar al contractelor de concesiune din partea autorităţii publice locale;

-s-a autodesemnat ca membru în comisia de evaluare a ofertelor în cadrul procedurii de concesionare a păşunilor comunale;

-a participat ca preşedinte la evaluarea ofertelor depuse pentru concesionarea păşunilor;

-a participat la stabilirea drept câştigătoare a licitaţiei, pentru suprafaţa de 30 ha păşune comunală aflată în parcelele 112 şi 123 trup I, precum şi pentru suprafaţa de 16,95 ha păşune comunală aflată în parcelele 40,41 şi 42, a X.

 Este de necontestat că în aceste condiţii, X a obţinut un folos material în urma acţiunilor inculpatului, folos ce constă, pe de o parte, în utilizarea păşunilor concesionate (care apoi au adus venituri prin subînchiriere către cetăţeni, aceştia plătind taxă cooperativei), iar pe de altă parte în subvenţia în cuantum total de 42.882,81 lei obţinută de la A.P.I.A. De altfel, acest aspect reiese şi din afirmaţia martorului xx potrivit căreia în momentul de faţă cooperativa nu mai are activitate şi urmează a fi desfiinţată, pentru că nu mai are în concesiune păşuni şi nu se mai justifică existenţa sa.

Totuşi, instanţa reţine că pentru existenţa infracţiunii de conflict de interese, art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969 impune şi condiţia ca prin acţiunile inculpatului să se fi realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său sau alte persoane acolo indicate.

Or, în speţă, deşi cooperativa a obţinut un folos material cuantificabil, nu acelaşi lucru se poate afirma şi despre soţia inculpatului, xx. Cu privire la aceasta, nu s-a demonstrat obţinerea unui folos material, nici direct, nici indirect. Astfel:

- din filele de registru agricol corespunzătoare, precum şi din proba cu martori administrată rezultă că familia xx nu a avut animale care să păşuneze pe imaşul comunal;

- din actele contabile ale cooperativei rezultă că martora xx nu a obţinut dividende sau alte beneficii din cooperativă; subvenţia A.P.I.A. a intrat în patrimoniul cooperativei, şi nicidecum în patrimoniul martorei xx;

- din aceleaşi acte rezultă că aceeaşi martoră nu a ridicat alţi bani din cooperativă decât cei necesari achitării de diverse bunuri achiziţionate prin martoră de către cooperativă şi cei pe care martora i-a investit în cooperativă ca sprijin financiar – modalitate frecvent uzitată în România de asociaţi în cazurile în care entitatea juridică pe care o înfiinţează se află în impas financiar.

Deşi cooperativa este o entitate cu scop patrimonial, nu se poate determina un folos material concret de care să fi beneficiat martora xx de la data înfiinţării cooperativei şi până la data părăsirii acesteia de către martoră, în anul 2012.

Instanţa mai reţine că nici măcar în rechizitoriu nu se afirmă existenţa în concret a unui folos material în cazul acestei fapte, vorbindu-se doar despre aceea că inculpatul a creat „premisele obţinerii unui folos patrimonial soţiei şi implicit pentru sine”. Or, crearea unor astfel de premise, care raportat la cele de mai sus este, totuşi, incontestabilă, nu este suficientă pentru pronunţarea în cauză a unei soluţii de condamnare.

Faţă de toate aceste aspecte, având în vedere că nu este dată tipicitatea faptei, întrucât unul dintre elementele definitorii ale infracţiunii, şi anume folosul material ce trebuia realizat, nu este dat, instanţa va reţine că raportat la această faptă sunt incidente prevederile art.16 alin.1 lit.b teza I din Codul de procedură penală, în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală şi, în baza art.396 alin.5 din Codul de procedură penală, va dispune, în legătură cu procedura de concesionare a păşunilor comunale din V, achitarea inculpatului.

2.Cu privire la valorificarea Iazului Zărna

În fapt:

Iazul Zărna de pe raza comunei V era concesionat de inculpat, prin contractul de concesiune nr.XXXX, încă din data de xx.xx.xxxx. Prin acest contract se impunea concesionarului – astăzi inculpat – o serie de obligaţii, şi anume:

-realizare scurgere de apă şi decolmatare;

-transport pământ;

-revizuire baraj;

-revizuire călugăr.

În perioada în care inculpatul era primar, s-a realizat un control din partea autorităţii în materie – Administraţia Naţională Apele Române – în urma căruia s-a constatat, printre altele, că barajul de la iazul Zărna funcţiona fără evaluarea stării de siguranţă a acestuia (notificarea nr.XXX din data de xx.xx.xxxx).

Se reţine şi faptul că în perioada de la încheierea contractului de concesiune şi până la valorificarea acestuia prin vânzare inculpatul în calitate de concesionar nu se dovedeşte că ar fi realizat niciuna dintre lucrările ce-i reveneau în obligaţie conform contractului încheiat.

Brusc, în momentul în care este sesizat de A.N. Apele Române, inculpatul găseşte soluţia valorificării iazului către sine, sens în care propune Consiliului local al comunei V două proiecte de hotărâri: unul privind trecerea iazului din domeniul public în cel privat al comunei şi celălalt privind vânzarea iazului la licitaţie.

Ambele propuneri sunt însuşite de către consiliu, în prezenţa inculpatului, care a susţinut şi oral necesitatea adoptării lor (H.C.L. nr.3 şi 4, ambele din data de xx.xx.xxxx).

Licitaţia a avut loc, la aceasta participând doi ofertanţi, dintre care unul a fost soţia inculpatului, martora xx. Aceasta a şi adjudecat bunul, celălalt ofertant fiind descalificat, întrucât din documentaţia depusă de acesta îi lipsea un înscris ce putea fi obţinut cu uşurinţă de la autoritatea fiscală şi care, indiferent de conţinut, potrivit caietului de sarcini al procedurii, nu ar fi putut influenţa rezultatul acesteia.

Coofertantul descalificat a contestat soluţia, comisia de analiză a contestaţiilor respingând solicitările sale.

Deşi prin dispoziţiile inculpatului nr.XXX/xx.xx.xxxx şi nr.XXX/xx.xx.xxxx, toate atribuţiile care puteau determina implicarea directă a acestuia în valorificarea iazului al cărui concesionar era au fost delegate către viceprimarul de atunci, martorul xx, inculpatul nu a respectat propriile sale dispoziţii şi s-a implicat mai departe în procedura de vânzare.

Astfel, inculpatul a emis dispoziţia nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a stabilit componenţa comisiei de evaluare şi atribuire a contractului de vânzare a iazului Zărna, dispoziţia nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a fost cooptată pe lângă comisie numita xx în calitate de consultant, precum şi dispoziţia nr.X/xx.xx.xxxx prin care s-a stabilit componenţa comisiei de analiză a contestaţiilor privind modul de atribuire la licitaţie publică a iazului Zărna.

Mai mult decât atât, fără ca legea să prevadă ca fiind necesară o astfel de formalitate, prin dispoziţia nr.X/xx.xx.xxxx, inculpatul şi-a expimat în mod direct şi neechivoc (art.1) acordul faţă de punctul de vedere al comisiei de soluţionare a contestaţiilor care tocmai respinsese contestaţia depusă de contracandidatul soţiei inculpatului.

Nu în ultimul rând, se reţine că deşi clădirea Primăriei V are mai mult de o încăpere, iar inculpatul nu făcea parte din comisia de evaluare a ofertelor, licitaţia a avut loc, ostentativ, tocmai în biroul inculpatului.

Toate elementele de fapt descrise mai sus rezultă din declaraţiile coroborate ale martorilor xx (f.184-218, 226-276 vol.I d.u.p., f.129, 141, 143, 151, 153-154 şi 166 dosar rejudecare), precum şi din documentaţia procedurii de valorificare a Iazului Zărna (f.1-170 vol.III d.u.p.).

Faţă de modalitatea în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, instanţa reţine că prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată şi vinovăţia inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu.

 În drept:

 Fapta  inculpatului xx, care în perioada ianuarie 2009 – februarie 2011, în exercitarea atribuţiilor sale de primar al comunei V, jud. Botoşani, a îndeplinit următoarele acte şi a luat următoarele decizii:

-a propus Consiliului local al comunei V trecerea Iazului Zărna din proprietate publică în proprietatea privată a comunei, precum şi vânzarea la licitaţie a acestui iaz;

-a emis dispoziţiile nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a stabilit componenţa comisiei de evaluare şi atribuire a contractului de vânzare a iazului Zărna, nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a fost cooptată pe lângă comisie numita xx în calitate de consultant, nr.X/xx.xx.xxxx, prin care s-a stabilit componenţa comisiei de analiză a contestaţiilor privind modul de atribuire la licitaţie publică a iazului Zărna şi nr.X/xx.xx.xxxx, prin care a manifestat expressis verbis acordul său faţă de punctul de vedere al comisiei de soluţionare a contestaţiilor care respinsese contestaţia depusă de contracandidatul soţiei inculpatului,

în urma acestor demersuri realizându-se în beneficiul soţilor xx un folos material concret ce constă în intrarea în patrimoniul lor, ca bun comun, a Iazului Zărna, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului este reprezentat de îndeplinirea actelor şi luarea deciziilor mai sus arătate, demersuri date în competenţa sa ca primar, precum şi de obţinerea folosului material de către sine şi de către soţia sa, folos constând în intrarea în patrimoniul comun a bunului ce formează produsul infracţiunii – Iazul Zărna.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorii sociale constând în raporturile de serviciu pe care inculpatul trebuia să le protejeze, cu consecinţa realizării folosului material deja descris, iar raportul de cauzalitate dintre faptă şi urmare este evident din modalitatea de desfăşurare a evenimentelor indicată mai sus.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.a) din Codul penal de la 1969. Astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin comiterea acestei fapte.

În consecinţă, potrivit art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat în calitate de autor, instanţa urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.

Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat sunt reprezentate de închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art.72 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanţa reţine, pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpatul nu are antecedente penale (cazier la f.182 dosar), că este o persoană la deplină maturitate şi care, deci, are capacitatea de a înţelege pe deplin consecinţele faptelor sale şi atitudinea pe care trebuie să o adopte în viitor.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa conchide că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum redus, respectiv 10 luni închisoare, este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

  Cu privire la pedepsele complementare, art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969 ar impune aplicarea sancţiunii interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă, însă prevederile art.65 alin.3 din acelaşi cod condiţionează aplicarea unei astfel de sancţiuni, chiar şi în cazul în care textul din partea specială a codului impune o pedeapsă complementară, de stabilirea în concret a unei pedepse principale cu închisoarea de cel puţin 2 ani – condiţie care în speţă nu este îndeplinită. Ca atare. Instanţa nu va aplica inculpatului pedepse complementare.

În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru incidenţa instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei, instituţie prevăzută de art.81 din Codul penal de la 1969.

 Astfel, pedeapsa aplicată de către instanţă este închisoarea pe o durată mai mică de 3 ani, iar inculpatul nu are nicio altă condamnare (f.182 dosar); în plus, ţinând cont de vârsta inculpatului, de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea în concret a acesteia.

În consecinţă, în temeiul art.81 alin.1 din Codul penal de la 1969, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În concordanţă cu prevederile art.82 din acelaşi cod, termenul de încercare urmează a fi fixat prin adiţionarea a 2 ani la timpul stabilit pentru pedeapsa închisorii (10 luni), rezultând un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.

Inculpatului i se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 din Codul penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

Cheltuielile judiciare efectuate de stat în vederea soluţionării litigiului de faţă sunt de 566 lei în faza de urmărire penală şi de 1300 lei în faza de judecată, însă inculpatul a fost achitat pentru una dintre infracţiuni şi condamnat pentru cealaltă.

În consecinţă, făcând aplicarea art.274 alin.1, precum şi a art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, instanţa va obliga pe inculpat la plata către stat a sumei totale de 933 lei (jumătate din total) cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma 283 lei (jumătate din suma solicitată de parchet) în faza de urmărire penală, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art.396 alin.5 raportat la art.16 alin.1 lit.b teza a I din Codul de procedură penală, achită pe inculpatul xx, fiul lui xx, născut la data de xx în mun.xx, judeţulxx, cu domiciliul în xx, CNP: xx, cu privire la infracţiunea de conflict de interese (cu referire la procedura de concesionare a păşunilor comunale din V), prevăzută de art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 din Codul penal.

În temeiul art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese (cu referire la procedura de valorificare a Iazului Zărna), prevăzută de art.2531 alin.1 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 din Codul penal.

În baza art. 81 alin. 1 şi a art.82 din Codul penal de la 1969, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 din Codul penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni şi în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

În baza art.274 alin.1, precum şi a art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat la plata către stat a sumei totale de 933 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma 283 lei în faza de urmărire penală, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei minute.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare