Granituire

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 8817/2016

Şedinţa publică de la 06 Decembrie 2016

Completul compus din:

PREŞEDINTE: a

GREFIER:

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii şi şi pe pârâţii: având ca obiect grăniţuire.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică părţile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică  din data de 31.10.2016, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14.11.2016, 21.11.2016, 28.11.2016, 29.11.2016, 05.12.2016 respectiv 06.12.2016, când în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive a hotărât următoarele:

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria O sub dosarul nr. .../271/2012 din 20.02.2012 (filele 3, 4 din volumul I al prezentului dosar), timbrată cu 502 lei taxă judiciară de timbru (50 lei prin chitanţa de la fila 9 din volumul I al prezentului dosar, 50 lei prin chitanţa de la fila 160 din volumul I al prezentului dosar şi 402 lei prin chitanţa de la fila 189 din volumul I al prezentului dosar) şi 1,50 lei timbru judiciar, reclamanţii şi în contradictoriu cu pârâţii şi, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să stabilească linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanţilor, înscris în CF nr. O, cu nr. top. şi nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a CF nrO, în natură reprezentând teren intravilan în suprafaţă de 700 mp., situat în O, şi imobilul înscris în CF nr. O, cu nr. top. şi provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, proprietatea pârâtului, pe de o parte, şi cadastralul, proprietatea pârâtului, pe de altă parte. Totodată s-a solicitat instanţei ca, în măsura în care se vor constata încălcări ale dreptului de proprietate al reclamanţilor din partea celor doi pârâţi, să-i oblige pe aceştia să le lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren pe care ar ocupa-o în mod abuziv; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat că reclamanţii deţin în proprietate terenul intravilan în suprafaţă de 700 mp., înscris în CF nr. O, cu nr. top. şi, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. O, în natură situat în O,  S-a arătat că acest imobil a fost dobândit de către reclamanţi, prin cumpărare, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. noiembrie 2000 de către B.N.P. O..., drept operat în evidenţa funciară. S-a arătat că, aşa cum rezultă din schiţa anexată cererii de chemare în judecată, proprietatea reclamanţilor se învecinează cu proprietatea pârâtului, înscrisă în CF nr. O, cu nr. top. şi nr. top., provenită din conversia pe hârtie a CF nr. O, dobândit cu titlu de donaţie de la proprietarul anterior, , precum şi cu topograficul, proprietatea pârâtului. S-a arătat că, în urma unor măsurători efectuate, în vederea obţinerii unui număr cadastral, s-a constatat că suprafaţa pe care reclamanţii o deţin în proprietate este mai mică decât cea operată în cartea funciară. În aceste condiţii, s-a apreciat că se impune stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanţilor şi cele învecinate, prin „reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare”. S-a arătat că, în măsura în care s-ar constata încălcări ale dreptului de proprietate al reclamanţilor din partea unuia sau altuia din cei doi pârâţi, se impune şi obligarea acestora de a le lăsa reclamanţilor, în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa ocupată fără temei legal.

În drept s-au invocat prevederile art. 560 şi 563 din Noul Cod Civil.

Pârâtul, prin mandatarul acestuia, , a depus o întâmpinare la dosarul cauzei (filele 18-20 din volumul I al prezentului dosar), prin care a arătat că reclamanţii deţin toată suprafaţa de 700 mp. la care aceştia au făcut referire prin cererea de chemare în judecată.

În motivarea întâmpinării acestui pârât, s-a arătat că lăţimea terenului reclamanţilor ce se învecinează cu proprietatea pârâtului este de 17,1 m. şi nu de 15,3 m., cât figurează în schiţa cadastrală depusă la dosar de aceştia. S-a mai arătat că fiecare proprietar din partea stângă pe sensul de urcare din Calea ..., care şi-a construit gardul cu autorizaţie de construcţie, a cedat 1,8 m. lăţime din terenul propriu pentru drumul de acces. S-a arătat că, luând în calcul lungimea terenului reclamantului, de 43,2 m. ori lăţimea de 1,8 m., care nu a fost luată în calcul (43,2 x 1,8 = 77,76 mp.), rezultă o suprafaţă în plus de 77,76 mp., teren pe care reclamanţii nu l-au introdus în fişa cadastrală. S-a mai arătat că, calea de acces din Calea ..., mai precis servitutea, conform CF nr., cu nr. cadastral şi, are o lăţime de 4,00 m. S-a arătat că proprietarii din partea stângă pe sensul de urcare din Calea ..., care au solicitat autorizaţie de construcţie de la Primăria O, au cedat 1,8 m. ori lungimea aferentă gardului din terenul propriu, pentru lărgimea căii de acces. S-a apreciat că reclamanţii trebuie să îşi clarifice cu vecinii din partea dreaptă a terenului, pe sensul de urcare din Calea ..., care cât cedează din terenul propriu pentru lărgirea căii de acces. S-a arătat că reclamanţii nu au depus la dosar o schiţă a căii de acces (servitute) de unde să se poată vedea că lăţimea iniţială a căii de acces este de 4,00 m. S-a arătat că, din contractul de vânzare – cumpărare a reclamanţilor nu reiese că aceştia au un drept de servitute pe parcelele cu nr. top. şi din CF nr., care compun calea de acces pe proprietate. S-a arătat că fişa cadastrală nr. O a reclamanţilor a fost întocmită luându-se în considerare numai lungimea gardului ce separă proprietăţile din partea stângă şi dreaptă a terenului reclamanţilor. În concluzie, s-a menţionat că reclamanţii deţin toată suprafaţa de 700 mp., arătându-se că şi la ora actuală calea de acces este servitute, primăria neacordând denumirea de stradă.

Prezenţi la termenul de judecată din 30.04.2012, pârâtul şi numitul, reprezentantul pârâtului, au arătat că sunt de acord cu cererea reclamanţilor, de a se stabili linia de hotar între imobilele din litigiu, menţionând şi faptul că nu se opun efectuării, în cauză, a unei expertize topografice.

La termenul de judecată din data de 14.10.2013, reclamanţii au depus la dosarul cauzei o precizare şi completare de acţiune (fila 145 din volumul I al prezentului dosar), apreciată ca fiind necesară raportat la concluziile lucrărilor de expertiză efectuate în cauză.

Prin precizarea de acţiune s-a menţionat că terenului aparţinând pârâtului îi corespunde nr. top. înscris în CF nr.  O, provenită din conversia pe hârtie a CF nr O, şi nu cadastralul, cum în mod eronat figurează în acţiunea principală.

Prin completarea de acţiune, reclamanţii au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a, respectiv a, solicitând obligarea acestora de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 32 mp. ocupată de str. ....

În motivarea acestei completări de acţiune s-a arătat că, după cum rezultă din adresa nr. 53612/14.09.2010 a, în urma măsurătorilor efectuate în prezenţa reclamantului, coroborate cu planul cadastral digital preluat de la O.C.P.I., s-a constatat că imobilul proprietatea reclamantului nu este afectat de drumul de acces adiacent imobilului cu nr. cad.. S-a apreciat astfel că ocuparea suprafeţei de 32 mp. de str. ... este lipsită de fundament legal. 

La acelaşi termen de judecată din 14.10.2013, pârâtul a depus la dosarul cauzei o acţiune reconvenţională (filele 146, 147 din volumul I al prezentului dosar), timbrată cu 313 lei taxă judiciară de timbru (fila 159 din volumul I al prezentului dosar), prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, să constate că reclamantul reconvenţional deţine un drept de proprietate asupra suprafeţei de aproximativ 40 mp. din parcela cu nr. cad O, prin efectul uzucapiunii; să dispună alipirea suprafeţei uzucapate la parcela cu nr. top., care să se transforme într-un număr cadastral; să dispună înscrierea acestui drept în Cartea Funciară.

În motivarea cererii reconvenţionale s-a arătat că municipalitatea l-a autorizat pe reclamantul reconvenţional să edifice construcţia notată cu C1 în lucrarea de expertiză, impunându-i-se acestuia să păstreze anumite distanţe faţă de limitele de proprietate. S-a arătat că reclamantul reconvenţional a păstrat aceste limite şi, în această manieră, a procedat la împrejmuirea terenului, teren pe care îl foloseşte de la data achiziţionării acestuia şi până anterior promovării acţiunii de către reclamanţi. S-a arătat că reclamantul reconvenţional a folosit terenul în cauză în baza actului de proprietate deţinut de către acesta, astfel că reclamantul reconvenţional este de bună credinţă, fiind astfel întrunite condiţiile impuse de art. 1895 din Vechiul Cod Civil, aplicabil speţei.

Reclamanţii am şi au depus întâmpinare (fila 161 din volumul I al prezentului dosar) la cererea reconvenţională, solicitând respingerea acestei cereri ca fiind nelegală şi nefondată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că, faţă de situaţia juridică anterioară a terenului în litigiu, precum şi faţă de momentul cumpărării lui de către reclamanţi, precum şi a duratei posesiunii exercitate în timp, în speţă nu se poate vorbi de dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. S-a invocat şi faptul că reclamantul reconvenţional evită să indice data la care ar fi început pretinsa posesie, precum şi actul normativ în temeiul căruia pretinde dobândirea suprafeţei în litigiu în temeiul prescripţiei achizitive. S-a arătat că numai după precizarea acestor aspecte, reclamanţii vor fi în măsură să îşi facă o apărare completă, iar instanţa să admită probaţiunea solicitată, dacă o va găsi concludentă. Reclamanţii au mai arătat că, în speţă se pune şi problema tardivităţii formulării acţiunii reconvenţionale, avându-se în vedere că atât expertiza iniţială cât şi contraexpertiza au confirmat încălcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor de către pârâtul.

Pârâtul a depus întâmpinare la dosarul cauzei (filele 170, 171 din volumul I al prezentului dosar), solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, ca fiind neîntemeiată şi nelegală.

În motivarea acestei întâmpinări s-a arătat faptul că, astfel cum rezidă din punctul de vedere exprimat de către, înregistrat sub nr. 544/21.01.2014, ca urmare a verificărilor efectuate la sesizarea depusă de către reclamanţi cu referire la faptul că există o neconcordanţă între suprafaţa de teren proprietatea acestora şi suprafaţa folosită faptic – rezultate din verificările în teren cât şi din evidenţele cadastrale deţinute de dl. B..., topograf al Administraţiei Imobiliare O – s-a constatat că parcela identificată cu numărul cadastral, proprietatea reclamanţilor, nu este afectată de traseul drumului public. S-a menţionat că drumul public a fost constituit deja din 1996, cu mult înainte de a cumpăra reclamanţii imobilul, teren din nr. top., iar diferenţa de suprafaţă se regăseşte la ceilalţi vecini. S-a apreciat că, în atare situaţie, în care suprafaţa lipsă din numărul cadastral  O nu este afectată de utilitate publică, respectiv de drum public ce se ramifică din str. ... şi asigură accesul la proprietăţile din zonă, diferenţa de suprafaţă se regăseşte la ceilalţi vecini, iar nu în proprietatea publică a Municipiului O şi administrarea acesteia, situaţie în care acest pârât a apreciat că acţiunea nu îi este opozabilă.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205 şi următoarele din Noul Cod de procedură civilă.

În baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, pârâtul mai sus arătat a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentanţilor acestuia.

Instanţa apreciază că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de grăniţuire formulată de reclamanţii, se impune a se analiza cererea formulată de reclamantul privitoare la uzucaparea terenului ocupat de acesta. 

Astfel, instanţa apreciază că cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional este neîntemeiată.

Pentru a aprecia în acest fel, instanţa consideră că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii în sistemul cărţilor funciare, reglementată prin Legea nr. 115/1938. Astfel, pe de o parte, în cauză nu sunt îndeplinire condiţiile legale pentru existenţa unei uzucapiuni tabulare, prevăzute de art. 27 din Legea nr. 115/1938. Pentru a fi îndeplinite condiţiile acestei uzucapiuni, reclamantul reconvenţional trebuia să aibă întabulat în CF dreptul de proprietate asupra imobilului asupra suprafeţei de aproximativ 40 mp. din parcela cu nr. cad. O, suprafaţă la care acesta face referire prin cererea reconvenţională. Or, această condiţie nu este îndeplinită în prezenta cauză. Pe de altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru existenţa unei uzucapiuni extratabulare, reglementate prin art. 28 alin. (1) din Legea nr. 115/1938, deoarece nu se poate reţine că reclamantul reconvenţional ar fi posedat suprafaţa de aproximativ 40 mp. din parcela cu nr. cad O, timp de cel puţin 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.

Din contră, folosirea de către reclamantul reconvenţional a unei suprafeţe de teren din imobilul învecinat este rezultatul unei erori cu privire la delimitarea faptică a imobilelor învecinate, şi nu rezultatul voinţei exprimate de reclamantul reconvenţional, de a folosi în mod conştient, intenţionat, în tot sau în parte, un imobil vecin, care să exceadă limitelor propriului imobil.

În consecinţă, văzând că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru existenţa unei uzucapiuni tabulare sau extratabulare, aplicabile în sistemul cărţilor funciare, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional în prezentul dosar.

Cu toate că, în speţă, nu sunt incidente normele privind uzucapiunea în sistemul Vechiului Cod civil în vigoare la momentul la care, potrivit susţinerilor reclamantului reconvenţional, a început să curgă termenul de prescripţie achizitivă, instanţa consideră că reclamantul reconvenţional nu ar fi îndeplinit condiţiile legale pentru a uzucapa suprafaţa de teren sus arătată, nici raportat la normele Vechiului Cod civil. Astfel, erorile privitoare la delimitarea unor imobile învecinate nu pot constitui temeiuri pentru existenţa uzucapiunii, în sistemul Codului civil. Pentru a aprecia în acest fel, instanţa are în vedere faptul că, pentru existenţa posesiei, sunt necesare două elemente, respectiv elementul material, corpus, şi altul psihologic, intenţional, animus. Elementul psihologic, intenţional sau animus constă în intenţia sau voinţa celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar ori în calitate de titular al unui alt drept real.

În cauza de faţă, aşa cum s-a arătat mai sus, stăpânirea unei suprafeţe din imobilul vecin este rezultatul unei erori cu privire la delimitarea imobilelor învecinate, şi nu rezultatul intenţiei sau voinţei reclamantul reconvenţional de a exercita stăpânirea unei suprafeţe din imobilul vecin, sub nume de proprietar.

În consecinţă, atât în raport de prevederile Decretului-Lege nr. 115/1938, cât şi sub aspectul prevederilor Vechiului Cod civil, în cauză nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale posesiei (lipsind elementul animus), astfel că, în lipsa posesiei, reclamantul reconvenţional nu a uzucapat nicio suprafaţă de teren din imobilele învecinate.

În consecinţă, şi sub acest aspect, se impune respingerea cererii reconvenţionale formulate în cauză de către reclamantul reconvenţional L..., instanţa urmând să dispună în acest sens, prin dispozitivul prezentei hotărâri.

Analizând, pe fond, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii şi, în raport de actele şi lucrările dosarului cauzei, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanţii şi deţin în proprietate terenul intravilan în suprafaţă de 700 mp., înscris în CF nr. O, cu nr. top. şi, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. O, în natură situat în O,. Acest imobil a fost dobândit de către reclamanţi, prin cumpărare, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. noiembrie 2000 de către B.N.P. O..., drept operat în evidenţa funciară.

Proprietatea reclamanţilor se învecinează cu proprietatea pârâtului, înscrisă în CF nr.  O, cu nr. top. şi nr. top., provenită din conversia pe hârtie a CF nr. O, dobândit cu titlu de donaţie de la proprietarul anterior, , precum şi cu topograficul, proprietatea pârâtului.

Pentru stabilirea liniei de hotar între imobilele învecinate, mai sus arătate, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, şi apoi a unei contraexpertize topografice. Expertiza topografică a fost efectuată de expertul topo. M, iar contraexpertiza a fost efectuată de experţii topo. M, T şi B.

În stabilirea liniei de hotar, instanţa va lua în considerare concluziile şi schiţa prezentate prin Raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, în condiţiile în care, la elaborarea acestor documente, şi-au adus aportul trei experţi topografi. Prin Raportul de contraexpertiză depus la dosarul cauzei de către experţii topografi Mone Ioan Mihai, Tocuţ Sorin şi Bălan Viorel, respectiv prin schiţa anexă raportului (filele 1-6 din volumul II al prezentului dosar), experţii, aşa cum rezultă din concluziile Raportului de contraexpertiză, au procedat la identificarea imobilelor în litigiu, proprietatea reclamanţilor, respectiv proprietatea pârâţilor. S-a stabilit că linia de hotar cadastrală care delimitează numerele topografice şi, proprietatea reclamanţilor, faţă de proprietatea pârâţilor, este evidenţiată pe schiţă pe aliniamentul A-B-C-D-E. Totodată, s-a stabilit că linia de folosinţă dintre proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâţilor este reprezentată pe schiţă prin aliniamentul 1-2-8-S-E, fiind materializată cu gard. Faţă de cele arătate, experţii, prin Raportul de contraexpertiză topografică sus arătat, au constatat că pârâtul – reclamant reconvenţional ocupă de la reclamanţi suprafaţa de 36 mp. din imobilele cu nr. topo. şi, proprietatea reclamanţilor, suprafaţa ocupată având conturul evidenţiat prin punctele 2-3-C-8 pe Planul de Situaţie prezentat de experţi. De asemenea, s-a mai constatat că strada ... ocupă suprafaţa de 32 mp. din terenul reclamanţilor, această suprafaţă având conturul evidenţiat prin punctele 1-2-3-B-A pe Planul de Situaţie prezentat de experţi (fila 6 din volumul II al prezentului dosar).

Astfel, în baza prevederilor art. 560 din Noul Cod civil, instanţa va stabili linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanţilor înscris în CF nr. O, cu nr. top. şi nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, în natură reprezentând teren intravilan, în suprafaţă de 700 mp., situat în O, şi imobilul înscris în CF nr. O, cu nr. top. şi nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr. O, proprietatea pârâtului, pe de o parte, şi imobilul înscris în CF nr. O, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, cu nr. top. proprietatea pârâtului l, pe de altă parte, pe linia de hotar evidenţiată pe aliniamentul A-B-C-D-E, prin raportul de contraexpertiză topografică efectuat în cauză de către exp. Mi, T şi B, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Raportat la concluziile prezentate prin Raportul de contraexpertiză mai sus arătat, instanţa, în baza prevederilor art. 563 alin. (1) din Noul Cod civil, îl va obliga pe pârâtul să le lase reclamanţilor, în deplină proprietate, posesie şi folosinţă, suprafaţa de 36 mp. delimitată de perimetrul 2-3-C-8 evidenţiat prin contraexpertiza mai sus arătată, ocupată fără drept din imobilul teren cu nr. topo. proprietatea reclamanţilor, din suprafaţa de 36 mp. fiind exceptată de la obligaţia mai sus stabilită suprafaţa ocupată efectiv de construcţia C1 deţinută de către pârâtul L....

De asemenea, în baza prevederilor art. 563 alin. (1) din Noul Cod civil, instanţa îi va obliga pe pârâţii, să le lase reclamanţilor, în deplină proprietate, posesie şi folosinţă, suprafaţa de 32 mp. delimitată de perimetrul A-B-3-2-1 evidenţiat prin contraexpertiza mai sus arătată, ocupată de drumul public, din imobilele proprietatea reclamanţilor, cu nr. top. şi.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată avansate de părţile cauzei în prezentul dosar, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii şi au achitat un onorariu avocaţial în cuantum de 2.000 lei (fila 17 din Volumul I al prezentului dosar), un avans de onorariu de 1.500 lei pentru contraexpertiza efectuată în cauză (fila 85 din volumul I al prezentului dosar), diferenţa de onorariu de expertiză în cuantum de 1.700 lei (filele 130, 131 din volumul I al prezentului dosar), suma de 1.980 lei reprezentând diferenţă de onorariu pentru contraexpertiza topo. (filele 185, 186 din Volumul I al prezentului dosar), suma de 1.500 lei reprezentând diferenţa de onorariu pentru expertiza topo. efectuată de către exp. M (filele 187, 188 din volumul I al prezentului dosar).

Reclamantul reconvenţional a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 313 lei (fila 159 din volumul I al prezentului dosar), precum şi un supliment de onorariu pentru răspunsul la obiecţiuni formulat de comisia de contraexpertiză, diferenţă în cuantum de 1.040 lei (fila 236 din volumul I al prezentului dosar).

Raportat la prevederile art. 560 din Codul civil, prin care se prevede că proprietarii terenurilor învecinate trebuie să suporte cheltuielile ocazionate cu realizarea grăniţuirii, instanţa apreciază că şi pârâţii care ocupă suprafeţe de teren din imobilul reclamanţilor trebuie să suporte câte 1.500 lei din onorariul total achitat de reclamanţi ocazionat cu lucrarea de contraexpertiză. 

Prin urmare, în baza prevederilor art. 276 din Vechiul Cod de procedură civilă, instanţa îl va obliga pe pârâtul să le plătească reclamanţilor suma de 460 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parţial de contraexpertiză, constatând că diferenţa până la 1.500 lei, respectiv suma de 1.040 lei, a fost achitată de reclamantul reconvenţional direct Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Bihor, prin chitanţa de la fila 236 din volumul I al prezentului dosar.

În baza prevederilor art. 276 rap. la art. 277 din Vechiul Cod de procedură civilă, instanţa îi va obliga pe pârâţii să plătească, în solidar, reclamanţilor, suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parţial de contraexpertiză.

Fără alte cheltuieli de judecată în prezenta cauză, celelalte cheltuieli de judecată, respectiv onorariile avocaţiale şi restul onorariilor de expertiză şi contraexpertiză rămânând în sarcina părţilor care le-au achitat, raportat la prevederile art. 276 şi art. 277 din Vechiul Cod de procedură civilă raportat la prevederile art. 560 din Noul Cod civil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată precizată şi completată, formulată de reclamanţii şi, domiciliaţi în O, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâţii, domiciliat în O, jud. Bihor, , domiciliat în O, jud. Bihor, cu sediul în O, jud. Bihor, şi, cu sediul în O, şi, în consecinţă:

Stabileşte linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanţilor înscris în CF nr. O, cu nr. top. şi nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, în natură reprezentând teren intravilan, în suprafaţă de 700 mp., situat în O,., şi imobilul înscris în CF nr. O, cu nr. top. şi nr. top., provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr. O, proprietatea pârâtului, pe de o parte, şi imobilul înscris în CF nr. O, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. O, cu nr. top. proprietatea pârâtului, pe de altă parte, pe linia de hotar evidenţiată pe aliniamentul A-B-C-D-E, prin raportul de contraexpertiză topografică efectuat în cauză de către exp. M, T şi B, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Obligă pe pârâtul să le lase reclamanţilor, în deplină proprietate, posesie şi folosinţă, suprafaţa de 36 mp. delimitată de perimetrul 2-3-C-8 evidenţiat prin contraexpertiza mai sus arătată, ocupată fără drept din imobilul teren cu nr. topo proprietatea reclamanţilor, din suprafaţa de 36 mp. fiind exceptată de la obligaţia mai sus stabilită suprafaţa ocupată efectiv de construcţia C1 deţinută de către pârâtul.

Obligă pe pârâţii, să le lase reclamanţilor, în deplină proprietate, posesie şi folosinţă, suprafaţa de 32 mp. delimitată de perimetrul A-B-3-2-1 evidenţiat prin contraexpertiza mai sus arătată, ocupată de drumul public, din imobilele proprietatea reclamanţilor, cu nr. top..

Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul – reclamantul reconvenţional în contradictoriu cu reclamanţii – pârâţii reconvenţionali şi şi cu pârâţii,

Obligă pe pârâtul să le plătească reclamanţilor suma de 460 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Obligă pârâţii să le plătească, în solidar, reclamanţilor, suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără alte cheltuieli de judecată în prezenta cauză.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, apel care se va depune la Judecătoria O.

Pronunţată în şedinţa publică din 6 decembrie 2016.

 PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare