Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.53/15.01.2009

Domeniu asociat - grăniţuire

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 27 septembrie 2007, reclamanţii C.Ş.şi C.M., dom. în localitatea M. str. M.nr.64 jud. S. , au chemat în judecată pe pârâţii S.R.prin C.L.prin P. şi C.L.L. , precum şi pe pârâţii D.E. şi D.M., dom. în loc. M.str. M. nr.16 jud. S., solicitând a se dispune stabilirea LINiei  de graniţă între proprietatea  reclamanţilor înscrisă în CF X M. , nr.cadastral 203 compusă din teren intravilan în suprafaţă de 3.719 mp, moară comunală, situată administrativ în loc. M. , str. M. , nr.64 şi următoarele proprietăţi :

-pe o latură a proprietăţii reclamanţilor , între proprietatea acestora şi strada

 din M., proprietatea S.R.reprezentat prin C.L. ;

- pe altă latură a proprietăţii reclamanţilor şi cea a pârâţilor D.E. şi D.M., înscrisă în CF X M, nr.cadastral 202 compusă din grădină intravilan în suprafaţă de 3143 mp, aceştia având cota de 7/8 din imobilul amintit;

- pe aceeaşi latură  , între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea S.R.reprezentat prin C.L.  prin primar, înscrisă în CF X M., nr.cadastral 202 compusă din grădină intravilan în suprafaţă de 3.143 mp, având cota de 1/8 din imobil, fostă proprietate a numiţilor M.H. şi S. A., decedaţi, fără urmaşi, S.R. devenind proprietar prin vacanţă succesorală;

- pe celelalte laturi între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea Statului Român reprezentat prin comuna Laslea , proprietate înscrisă în CF X M. nr.cadastral 223/1 , 223/2, 224/1.

Cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanţii arată că sunt proprietarii terenului şi ai construcţiei înscrisă în CF X M. , nr. cadastral 203 compusă din teren intravilan în suprafaţă de 3.719 mp, cu moară comunală, situată administrativ în M. , str. M. nr.64, iar pârâţii sunt proprietari ai imobilelor învecinate. Susţin reclamanţii, faptul că între i şi pârâţii Damian au survenit neînţelegeri cu privire la graniţa existentă între proprietăţile lor, motiv pentru care cer reglementarea situaţiei prin stabilirea liniei ce delimitează proprietăţile lor.

În drept, s-au invocat prev. art. 584 C. civil .

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţare probei cu acte, expertiză topografică şi martorii F.C. şi L.I.

Ataşat cererii , s-au depus copii extras carte funciară şi foi funciare, copie schiţă cadastrală, copie cerere ordonanţă preşedinţială , dovada achitării taxei legale de timbru şi dovada împuternicirii avocaţiale.

Pârâţii D.E. şi D.M. au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională – fila 57 dosar. Prin întâmpinare, pârâţii au arătat că nu se opun stabilirii graniţei între proprietatea reclamanţilor şi a lor, însă au solicitat să se respingă capătul de cerere referitor la dobândirea dreptului de proprietate de către S.R.asupra cotei de 1/8 părţi, prin vacanţă succesorală. Pe cale de cerere reconvenţională au cerut să se stabilească faptul că foştii proprietari de la care pârâţii D.  au cumpărat cota de 7/8 părţi din imobil  , au dobândit prin uzucapiune şi cota de 1/8 părţi aparţinând proprietarilor tabulari M.J. şi S.A, iar acest drept le-a fost transmis lor o dată cu perfectarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2012/2002. Cu cheltuieli de judecată.

Instanţa, constatând faptul că prin cererea reconvenţională au fost chemate în judecată şi alte persoane, nefiind opusă exclusiv reclamanţilor din acţiunea principală ,iar reprezentantul pârâţilor a solicitat disjungerea ei, s-a dispus , prin încheierea din 10 ianuarie 2008 , disjungerea şi judecarea separată a ei.

Prin precizarea pârâţilor de la filele 63-64 dosar, aceştia au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii văzută prin prisma faptului că proprietarii tabulari M.J. şi S. A.nu au fost chemaţi în judecată, iar S.R. nu are calitatea de reprezentant al unor persoane fizice şi de asemenea ,că  nu poate fi reprezentat de C. L. sau C.L. L., calitatea de reprezentant legal al statului având-o numai M.E.şi F. În privinţa grăniţuirii, pârâţii D.au arătat că îşi menţin poziţia procesuală exprimată prin întâmpinare, respectiv că nu se opun stabilirii limitei de hotar dintre cele două proprietăţi ,dar au solicitat să se aibă în vedere faptul că linia de graniţă se situează la o distanţă de 3 m în spatele anexelor gospodăreşti înspre imobilul reclamanţilor, întrucât acele construcţii-anexă au fost ridicate pe cheltuiala proprie a antecesorilor persoanelor de la care ei au cumpărat cota de 7/8 părţi.

În probaţiune, pârâţii au menţionat că înţeleg să se prevaleze de proba cu înscrisuri, interogatoriul, cercetarea la faţa locului şi cu expertiza extrajudiciară pe care au efectuat-o ei.

Citaţi fiind ceilalţi pârâţi indicaţi în cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi, S.R. prin Comuna L.prin primar şi prin C.L. L. , s-a depus întâmpinare de către P.com.L. - fila 42 dosar, reprezentanţii legali ai autorităţilor administrative locale precizând că între ei şi reclamanţi nu există divergenţe ci numai între pârâţii Damian şi reclamanţii Călugăr. De asemenea, se mai precizează faptul că moara comunală s-a aflat în administrarea consiliului local, fiind vândută reclamanţilor  Călugăr pe baza legilor speciale, mai precis a Legii nr. 550/2002. Ataşat acestei întâmpinări au fost depuse un set de acte constând în : copia contractului de vânzare-cumpărare ; copia procesului-verbal de negociere ;  copie extras carte funciară; copie schiţă cadastrală ; copie schiţă CF.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Potrivit  extrasului CF depus în copie la fila 13 dosar, reclamanţii sunt proprietari  asupra imobilului înscris în CF X Mălâncrav nr.top.203 constând în teren intravilan cu moară comunală  în suprafaţă de 3.719 mp. Pârâţii D.E. şi M. deţin în proprietate cota de 7/8 părţi din imobilul  înscris în CF X M. nr.top.202,  constând în grădină  în suprafaţă de 3.143 mp - conform copiei foii funciare de la fila 18 dosar, în indiviziune cu M.J. şi S. A. care deţin cota de 1/8 părţi.

Prin acţiunea promovată, reclamanţii au solicitat să se stabilească linia de graniţă dintre cele două proprietăţi, existând o situaţie conflictuală în această privinţă numai  cu pârâţii D. iar aceştia din urmă nu s-au opus determinării acestei linii de demarcaţie susţinând însă, că ea există şi a existat , aflându-se pe un aliniament rectiliniu situat la o distanţă de 3 m, înspre proprietatea reclamanţilor, distanţă măsurată  de la anexele gospodăreşti aflate pe proprietatea lor fiind construite de antecesorii vânzătorilor de la care ei au cumpărat cota de 7/8 părţi din imobil.

Pe cale de excepţie pârâţii au invocat inadmisibilitatea acţiunii, având în vedere faptul că cei cu care se află în indiviziune , respectiv proprietarii tabulari M.J.şi S. A., nu au fost chemaţi în judecată, iar S.R. nu are calitatea de reprezentant al acestora  şi nici Comuna L. - prin Primar sau C.L.L., nu are calitatea de reprezentant legal al statului.

Examinând excepţia invocată , instanţa reţine faptul că aşa după cum rezultă din foaia funciară nr. 758 Mălâncrav privind imobilul identificat sub nr. top.202, dobândirea dreptului de proprietate de către numiţii M.J. şi S. A.a avut loc în anul 1874, imobilul fiind retranscris în această foaie în anul 1920 din foaia funciară nr. 43. Având în vedere că la timpul dobândirii proprietăţii nu este menţionată starea de minoritate se prezumă că cei în favoarea cărora a fost înscris dreptul de proprietate au fost majori şi socotind că de atunci au trecut 135 ani , rezultă că aceştia, în mod obiectiv,  nu mai pot fi în viaţă  la această dată, biologic nefiind cunoscută o fiinţă umană care să fi trăit atâta timp. Prin urmare, pe calea unei prezumţii simple se impune concluzia firească a faptului că aceştia sunt decedaţi şi în atare situaţie, critica pârâţilor precum că reclamanţii ar fi trebuit să-şi îndrepte acţiunea şi împotriva coindivizarilor se dovedeşte neîntemeiată, întrucât  o persoană decedată nu mai poate  sta în judecată nemaiavând capacitate de folosinţă. Cum, nici moştenitori ai proprietarilor tabulari , care să fie cunoscuţi şi acceptanţi ai moştenirii, nu s-a relevat  a exista, înseamnă că succesiunea este vacantă şi prin urmare, ea revine statului în virtutea art. 680 C.civil. Însă, art. 477 C.civil statuează că averile vacante sunt ale domeniului public, iar conform art. 25 din Legea 213/1998 prin sintagma „domeniu public” se înţelege de fapt domeniul privat al statului sau  al unităţii administrativ-teritoriale. Aşadar, succesiunea este vacantă şi revine statului , dar averea se va regăsi în domeniul privat al statului sau unităţii

administrativ –teritoriale . În cazul de faţă, fiind vorba despre un teren , bun de interes local şi nu naţional, distincţie funcţie de care legal este delimitat şi domeniul public , noţiune de la care s-a pornit, înseamnă că el nu poate fi considerat decât ca făcând parte din domeniul privat al  unităţii administrativ-teritoriale ,  conform

art. 6, 36 din Legea 18/1991 şi art.121 din Legea 215/2001. Art. 25 din

Decretul  31/1954 stabileşte calitatea de reprezentant al M.F.P.pentru stat, numai în cazurile în care prin alte legi dreptul de reprezentare nu este dat unei alte entităţi. Succesiunea dispoziţiilor legale enunţate, denotă calitatea de reprezentant , pentru statul care culege succesiunea, a unităţii

 administrativ-teritoriale din a cărui domeniu privat face parte bunul preluat, care la rândul ei este reprezentantă în justiţie de primar , conform art. 21 din Legea 215/2001 Această interpretare este în consens chiar şi cu practica instanţei noastre supreme , care printr-o decizie de speţă nr.318/01.02.2000 , a statuat asupra faptului că M.F. are calitatea de reprezentant legal al S.R. numai atunci când în litigiu sunt bunuri ale statului ce aparţin domeniului public nu şi în situaţia când este vorba de bunuri din domeniul privat, în acest ultim caz, apărarea intereselor statului fiind realizate de unitatea administrativă prin autorităţile care o reprezintă. Mai mult, conform art. 75 alin.2 din Legea 36/1995, chiar şi în procedura necontencioasă , se prevede că notarul va cita autoritatea administraţiei publice competentă a prelua bunurile ,iar nu numai autoritatea M.F.r. Dacă în procedura necontencioasă bunurile declarate vacante sunt preluate de autorităţile administraţiei publice cu atât mai mult se impune aplicarea aceluiaşi tratament , pentru identitate de raţionament, şi procedurilor contencioase.

În cauza de faţă, nu se poate face abstracţie de faptul că statul este titularul dreptului de a culege succesiunea, unitatea administrativ-teritorială sau autorităţile care o reprezintă neavând calitatea de a culege o succesiune vacantă. Dar, averea culeasă face parte din domeniul privat al unităţii administrativ - teritoriale potrivit dispoziţiilor legale enunţate.

Prin urmare, S.R.şi C. L. – prin Primar au calitate procesuală pasivă , prin ceea ce s-a enunţat mai sus, aşa încât acţiunea promovată este admisibilă. C. L. L. , nu are însă calitatea de reprezentant deoarece potrivit art. 12 alin.5 din Legea 213/1998 aceste entităţi juridice  reprezintă unităţile administrativ-teritoriale numai în litigiile privind bunurile din domeniul public nu şi din cel privat.

Pe fondul cauzei, părţile au solicitat încuviinţarea probelor testimoniale, cu înscrisuri , expertiză tehnică judiciară şi interogatoriul părţilor,iar instanţa le-a administrat. Astfel, a fost administrată proba testimonială cu  martorii F.C., L.H. şi L. I., M.A. , propuşi de reclamanţi , ale căror declaraţii se află în dosar la filele 92-93; 94-95; 118 ; 133 dosar, precum şi cu martorul P. I., propus de pârât, declaraţie aflată la fila 120-121 dosar. S-a luat interogatoriu părţilor, răspunsurile acestora aflându-se la filele 85,88,90 dosar; s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară – filele 152-159 dosar, două suplimente la expertiză – filele 185-186 ; 243 dosar şi a fost audiat expertul pentru a da lămuriri instanţei, depoziţia acestuia aflându-se la fila 239 dosar. Pârâtul Damian a mai depus un set de înscrisuri la filele 198-210; 221-228; 253-267 dosar, constând într-o lucrare tehnică de specialitate extrajudiciară ; documentaţia care a stat la baza vânzării imobilului-moară, reclamanţilor şi raportul de evaluare întocmit cu aceea ocazie.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că înainte de dobândirea de către părţi a corpurilor funciare pe care acestea  le deţin, ele au format un singur corp funciar fiind proprietatea aceleaşi persoane. Cele două parcele, perimetrul morii cu terenul aferent şi grădina folosită în prezent de pârâţii D., se delimitau prin intermediul unor construcţii - anexe , care de fapt sunt şi motivul discordiei dintre reclamanţi şi pârâţi, iar nu atât graniţa în sine. Aceste construcţii - anexe au constat într-o clădire denumită „căsuţă ” şi un grajd, care în prezent se află într-o situaţie deplorabilă, însă ele mai există în fapt - potrivit  declaraţiei expertului . Atât martorii reclamanţilor cât şi cel al pârâţilor au menţionat în declaraţiile lor că aceste construcţii au delimitat în fapt cele două fonduri, ele fiind folosite de cei care deţineau şi moara. Astfel, martorul F.C.spune că vechea linie de graniţă ce exista între  cele două parcele, era dată  de gardul despărţitor ce a existat o dată, şi care se configura pe un aliniament rectiliniu cu  aceste

 construcţii-anexă ,  şi că în prezent, această linie a fost încălcată prin mutarea ei în detrimentul reclamanţilor, construcţiile –anexă fiind incluse în lotul pârâţilor D. Martorul L. H., de asemenea aminteşte despre acelaşi gard despărţitor existent în anii 1977-1980 , care delimita cele două parcele de teren cu folosinţe diferite aşa încât, acele construcţii-anexe erau socotite ca făcând parte din perimetrul morii. Chiar şi martorul pârâţilor, numitul Pascu Ilie, a relevat faptul că linia iniţială  de graniţă dintre cele două parcele a fost determinată de aliniamentul acelor construcţii-anexă şi că proprietarul originar a deplasat această linie cu 2-3 metri înspre grădină, aşa încât construcţiile –anexă au fost incluse în perimetrul morii.

Pentru restabilirea liniei de graniţă, s-a efectuat şi o expertiză tehnică judiciară de specialitate.  Expertul în lucrările întocmite , expertiză şi cele două suplimente, a arătat situaţia existentă în fapt, a prezentat două variante de stabilire a graniţei, propunându-se în mod invariabil una şi aceeaşi soluţie , potrivit căreia acele construcţii anexe sunt incluse în lotul pârâţilor.

În echitate, expertul ar fi trebuit să prezinte cel puţin patru variante de stabilire a graniţei : una mergând pe ipoteza reclamanţilor şi una pe cea a pârâţilor; alta care să aibă în vedere situaţia actuală şi ultima cea pe care expertul o consideră din punct de vedere tehnic , ca fiind cea mai bună soluţie, dar el s-a poziţionat în mod inexplicabil pe o singură variantă, apreciind peste ceea ce instanţa ar putea decide în raport cu toate probele administrate, inclusiv cele testimoniale, asupra  liniei ce se impune şi nu care restabileşte vechea graniţă dintre cele două fonduri  devenite între timp  proprietatea unor persoane diferite. Spunem cel puţin 4 variante, pentru că pe schiţa de la fila 155 dosar, deşi  expertul evidenţiază punctul pe care reclamanţii l-au indicat că concordă cu vechea linie de graniţă, nu se prezintă nici o variantă de grăniţuire  pe simplul considerent, apreciativ al expertului că punctul indicat nu putea fi punct al graniţei vechi. Aceasta chiar şi în condiţiile în care,urmare a demersurilor instanţei,  prin suplimentul ulterior întocmit, se relevă faptul că linia de delimitare dintre cele două numere topografice care identifică proprietăţile celor două părţi aflate în litigiu, se constituie dintr-o linie ce trece prin chiar mijlocul acelor construcţii-anexă despre care aminteam mai sus şi care sunt disputate atât de reclamanţi cât şi de pârâţi. În final, după audiere, spre a da explicaţii,  expertul totuşi a prezentat şi o altă variantă , în care construcţiile-anexă sunt incluse în lotul reclamanţilor.

În alegerea uneia sau alteia dintre cele două variante , instanţa urmează a da eficienţă celei care corespunde liniei vechi de hotar dintre cele două fonduri învecinate , întrucât aceasta este finalitatea acţiunii în grăniţuire. Prin exercitarea unei astfel de acţiuni nu se tinde la crearea unui nou hotar ci la reconstituirea şi marcarea adevăratului hotar, având astfel un caracter declarativ şi nu constitutiv de drepturi.

În varianta I din schiţa de la fila 157 dosar, marcată în zona B, propusă de expert, se constată că varianta propusă  nu este în consens cu vechea linie de graniţă despre care au amintit martorii menţionaţi mai sus, ba mai mult, încalcă, prin modul de efectuare al măsurătorilor, cadrul procesual stabilit, expertul cu de la sine putere efectuând măsurători  privind proprietatea  unei alte persoane care nu este parte în proces, susţinând că ele au fost făcute întrucât proprietarul imobilului identificat sub nr.top.204 i-a permis acest lucru. În acest fel, justifică expertul traseul liniei noi de graniţă evidenţiată în schiţă, pornindu-se de la asigurarea întregii suprafeţe de teren ce figurează în cartea funciară sub numărul topografic 202, chiar şi în plus cu 29 mp ,  în detrimentul suprafeţei fondurilor următoare, mergându-se  şi la proprietatea altor persoane  care nu au fost părţi în proces, lucru care în opinia instanţei este de neacceptat, deoarece pe de o parte  se depăşeşte cadrul litigiului şi a graniţei care se dispută ,iar pe de altă parte pentru că ceea ce garantează  cartea funciară este numai dreptul de proprietate nu însă ,  şi întinderea lui.

Varianta a II a de graniţă , prezentată în schiţa de la fila 245 dosar , marcată  în zona denumită „A ” restabileşte linia vechiului hotar , aşa după cum au susţinut şi martorii audiaţi. Nu se va reţine obiecţia expertului asupra necesităţii dezmembrărilor şi unificărilor preconizate de acesta, astfel de operaţiuni tinzând la reglementarea conţinutului drepturilor de proprietate ceea ce excede unei acţiuni în stabilirea graniţei, care aşa după cum s-a menţionat deja  are ca finalitate doar restabilirea liniei vechi de hotar între două proprietăţi.

În consecinţă, se apreciază că linia marcată de expert în schiţa de la fila  245 dosar, corespunde adevăratului hotar dintre cele două proprietăţi  şi ca atare, instanţa va da eficienţă acestei propuneri, stabilind cu caracter declarativ în baza art. 584 C. civil , că linia de demarcaţie dintre cele două proprietăţi este cea evidenţiată în schiţa mai  sus-menţionată şi individualizată sub indicativul  A”B”C”D”E” .

În baza art.276 C.pr.civilă , pârâţii vor fi obligaţi să plătească reclamanţilor suma de 808 lei , cheltuieli de judecată parţiale, constând în suma de 800 lei parte din taxa cu efectuarea expertizei şi suma de 8 lei, parte din taxa judiciară de timbru, compensând restul cheltuielilor de judecată efectuate de părţi.

Domenii speta

Spete similare