Preţul neobişnuit de scăzut şi procedura clarificării şi completării ofertei iniţial depuse, în lumina Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice

1. În principiu, cu privire la sfera de aplicare a procedurii prevăzute de art. 209 din Legea nr. 98/2016, curtea de apel a reţinut că, în jurisprudenţa sa, CJUE a conturat cerinţele şi circumstanţele care delimitează posibilitatea autorităţii de a solicita ofertanţilor clarificări ale ofertelor depuse.

În cadrul exercitării puterii de apreciere de care dispune în ceea ce privește posibilitatea de a solicita candidaților să își clarifice oferta, autoritatea contractantă trebuie să trateze candidații în mod egal și loial, astfel încât să nu se poată considera, la finalizarea procedurii de selecție a ofertelor și în raport cu rezultatul acesteia, că solicitarea de clarificare a favorizat sau a defavorizat nejustificat candidatul sau candidații cărora le-a fost adresată.

Pentru a se circumscrie principiilor anterior enunţate, curtea de apel a apreciat, în acord cu jurisprudenţa CJUE, că o cerere de clarificare a unei oferte: poate interveni numai după ce autoritatea contractantă a luat cunoștință de ansamblul ofertelor, trebuie adresată în mod echivalent tuturor ofertanților care se află în aceeași situație, cererea trebuie să privească toate punctele ofertei care impun o clarificare şi ea nu poate conduce sub nicio formă la prezentarea de către ofertant a ceea ce în realitate ar fi o nouă ofertă (a se vedea în acest sens Hotărârea SAG ELV Slovensko și alții, pct. 40).

Prin urmare, sub aspect formal, textul art. 209 permite inclusiv ca, răspunzând la clarificările solicitate, ofertantul să completeze documentele iniţial depuse cu singura condiţie ca prin această completare să nu fie modificate elementele esenţiale ale ofertei iniţiale, respectiv ca aceste completări să îşi aibă izvorul bine determinat în oferta iniţială şi acestea să fie menite să clarifice o situaţie preexistentă.

2. Cu titlu de principiu, curtea de apel a reţinut că aprecierea autorităţii contractante cu privire la preţul ofertat este inclusă într-un act administrativ emis în procedura de achiziţie, iar conţinutul său poate fi dedus judecăţii, în substanţa sa, în lumina principiilor derivate din art. 126 alin. 6 din Constituţie. Stabilirea limitei dintre marja de apreciere a autorităţii şi excesul de putere în emiterea actelor administrative reprezintă indubitabil o prerogativă a instanţei de contencios administrativ în contextul în care condiţia motivării actului apare ca o condiţie de legalitate, în sensul larg al termenului.

Faptul că actualmente nu se mai prevede un criteriu matematic prin raportare la care preţul este calificat drept neobişnuit de scăzut (80% din valoarea estimată a contractului, conform legislaţiei anterioare) nu semnifică instituirea automată în favoarea autorităţii contractante a unei puteri de apreciere absolute cu privire la calificarea acestuia din moment ce aceasta este ţinută să respecte: scopul Legii nr. 98/2016 definit în art. 2 alin. 1, principiul eficienţei în cheltuirea fondurilor publice consacrat de Legea nr. 500/2002 şi să raporteze suma ofertată la preţul pieţei.

Schimbarea opticii legiuitorului în privinţa calificării preţului ofertat ca fiind neobişnuit de scăzut (din raportarea sa la un prag fix de 80% în raportarea sa la preţul pieţei) implică următoarele consecinţe: pe de o parte, simpla plasare a unei oferte sub nivelul valorii estimate, chiar şi într-o proporţie semnificativă, nu declanşează automat o obligaţie a autorităţii de solicitare de clarificări, iar pe de altă parte, eventuala contestare a preţului ofertat de alt participant se impune a fi raportată la elemente componente de cost concrete şi nu la valoarea total ofertată, eventual prin raportare la propria ofertă.

Ofertarea salariului minim pe economie nu implică, per se, un indiciu că preţul ar trebui calificat drept neobişnuit de scăzut.

Domenii speta

Spete similare