Vechime muncă

Ordinul 125/1990 a extins lista locurilor de muncă, activităţile şi categoriile profesionale care profesionale care se încadrează în grupele I şi II de muncă, modalitatea în baza căreia se efectuează încadrarea fiind cea prevăzută de Ordinul 50/1990.

Ca atare, cele două ordine sunt aplicate pentru litigiile ce vizează încadrarea în grupe de muncă pentru perioada 1969-2001.

Ca atare, unitatea avea posibilitatea legală să încadreze activitatea desfăşurată de reclamant în grupa a II-a de muncă, începând cu data de 01.03.1978, cu atât mai mult, cu cât locul de muncă, condiţiile şi funcţia ocupată de reclamant au fost aceleaşi ca ţi în anul 1990.

Faptul că unitatea şi sindicatul din cadrul acesteia nu s-au preocupat  pentru identificarea şi buna gestionare a riscurilor profesionale este prin el însuşi de natură a exclude locul de muncă de la încadrarea în grupă de muncă de vreme ce reclamanta a lucrat în acelaşi loc de muncă.

Şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2/2016 a statuat că împrejurarea că angajatorul  nu a procedat la încadrarea în grupe de muncă a locului de muncă nu reprezintă un impediment peremptoriu de a paraliza dreptul de acces la justiţie al salariatului în vederea reconstituirii unei vechimi în muncă din perspectiva particulară a condiţiilor în care a fost realizată.

Tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9/2016 a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul 50/1990 instanţa de judecată are posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969- 01aprilie 2001, după caz, în grupele I şi II de muncă.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 26.10.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 07.06.2017, reclamanta UL a chemat în judecată pârâta SC OMV P SA, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate că în perioada 01.03.1979 – 31.02.1990 a lucrat în condiţii de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în funcţia de operator extracţie, conform Ordinului MMPS nr.125/1990 (republicat în 1994), Anexa nr.2, pct.45, emis în completarea Ordinului nr.50/1990.

Totodată, a mai solicitat obligarea pârâtei să îi elibereze o adeverinţă în sensul celor solicitate şi să plătească cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii a arătat că a fost salariata societăţii pârâte în perioada 01.03.1979 – 01.01.2011 în funcţia de operator extracţie.

Prin Adeverinţa nr.xxxxx/22.12.2016, pârâta atestă faptul că în perioada 01.03.1990 – 01.04.2001 a lucrat în condiţii de grupa a II-a de muncă în procent de 100% în funcţia de operator extracţie, conform nominalizării efectuate prin Anexa nr.14 din CCM al P nr.xxxx/29.06.1995 şi Decizia nr.xxxx/24.05.1995, iar ca temei juridic pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă este indicat pct.45, Anexa 2 a Ordinului MMPS nr.125/1990 (republicat în 1994).

A arătat că, Ordinul nr.50/1990 a fost emis în baza Legii nr.3/1977 –privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială şi în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul-lege nr.68/1990 – pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului precizează locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal care lucrează în condiţii deosebite, ce se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării.

Ordinul nr.50/1990 vizează încadrarea în grupele I şi a II-a de muncă atât pentru perioada anterioară datei de 18.03.1969, cât şi perioada lucrată după această dată, deoarece potrivit pct.13 – 15 din Ordin, perioada lucrată după data de 18.03.1969se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în conformitate cu prevederile acestui Ordin care înlocuieşte Ordinele nr.59/1969, nr.105/1976 şi nr.210/1977 ale Ministrului Muncii şi Ministrului Sănătăţii.

Pentru perioada de activitate cuprinsă între 18.03.1969 – 31.12.1975, încadrarea în grupele I şi a II-a de muncă se face proporţional cu timpul lucrat, aşa cum a fost stabilit prin Precizările Ministrului Muncii şi Ministrului Sănătăţii nr.11.860/1969 fără a condiţiona de existenţa buletinelor de determinare a noxelor.

Pentru perioada de activitate cuprinsă între 01.01.1976 – 31.12.1989, încadrarea în grupele I şi a II-a de muncă nu este condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a noxelor.

A mai arătat şi că, dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia, metodologie stabilită de către Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

Reclamanta a specificat faptul că, ţinând cont de prevederile art.2 şi 3 din Decretul-lege nr.68/1990, unităţile au obligaţia de a analiza şi preciza, în termen de 30 de zile de la data aprobării acestui ordin, pe baza documentelor existente în cadrul unităţii, situaţia încadrării personalului în grupele I şi a II-a de muncă începând cu data de 18.03.1969.

Reclamanta a făcut şi precizarea că, principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în anexe restrictive şi incomplete, ci că încadrarea se face pe baza existenţei condiţiilor de muncă deosebite şi a uzurii capacităţii de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.

Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenţei condiţiilor de muncă deosebite şi a uzurii capacităţii de muncă a acelor persoane care au lucrat în astfel de condiţii, Anexele 1 şi 2 constituind o enumerare a unor activităţi ce cuprind în fapt mai multe meserii.

Reclamanta a invocat Decizia nr.258/20.09.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Reclamanta a mai menţionat şi faptul că meseria de operator extracţie este solicitantă atât din punct de vedere fizic cât şi din punct de vedere psihic, desfăşurându-se într-un mediu de lucru agresiv datorită noxelor tehnologice specifice dar şi condiţiilor atmosferice, cu temperaturi extreme, umiditate crescută, ploi, vânt, curenţi de aer, expunere la riscuri specifice profesiei, respectiv risc de accidentare, electrocutare, scurtcircuite şi descărcări electrice, iar operaţiunile desfăşurate la sondă presupun eforturi fizice foarte mari, manevrări de piese grele, poziţii anatomofiziologice care au efect negativ asupra sănătăţii.

A precizat şi că societatea pârâtă a acordat sporuri salariale specifice industriei de extracţie pentru condiţii grele şi spor pentru condiţii deosebite.

A invocat faptul că Ordinul nr.50/1990 prevede faptul că beneficiază de încadrarea în grupele I şi a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în Anexele 1 şi 2.

De aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul muncitor din construcţii-montaj sau alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiar al încadrării în grupele I şi a II-a de muncă.

Reclamanta, a mai arătat că la 27.03.2017 a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverinţe, în completarea Adeverinţei nr.xxxx/24.12.2016, care să ateste că a lucrat în condiţiile grupei a II-a de muncă în procent de 100% şi pentru perioada 01.03.1979-31.02.1990 întrucât a lucrat în acelaşi loc de muncă, a avut aceeaşi funcţie şi avut aceleaşi condiţii de muncă pe toată perioada derulării contractului individual de muncă, însă prin adresa emisă la 25.04.2017 şi comunicată la 28.04.20174 i s-a menţionat că în arhivele societăţii nu s-au regăsit documente doveditoare care să ateste că a lucrat în grupa I sau a II-a de muncă.

Pentru dovedirea acţiunii a arătat că solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâtei şi expertiză de specialitate care să analizeze dacă activitatea desfăşurată se încadrează în condiţiile grupei a II-a de muncă, precum şi procentul de desfăşurare a activităţii în aceste condiţii de muncă.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.35 CPC raportate la Ordinul MMPS nr.125/1990 (republicat în 1994), Anexa nr.2 pct.45 emis în completarea ordinului nr.50/1990.

Pârâta, SC OMV P SA, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A arătat că anterior datei de 01.04.2011, încadrarea activităţii în grupe de muncă era reglementată astfel:

Ordinul nr.50/1990 – pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite ce se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării – pentru perioada lucrată între 18.03.1969 – 01.03.1990;

Ordinul nr.125/1990 – pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării – pentru perioada lucrată între 01.03.1990 – 01.04.2001;

HG nr.559/1990 şi Ordinul nr.969/1990 – aplicabile persoanelor care lucrează în industria chimică şi petrochimică.

Pârâta a precizat faptul că, raportat la perioada dedusă judecăţii, norma legală aplicabilă este Ordinul nr.50/1990, iar potrivit acestuia încadrarea în grupele I şi a II-a de muncă se face în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute în aceste grupe depăşesc nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicate de protecţia muncii.

Existenţa acestor noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de către laboratoarele de specialitate ale unităţilor, determinări ce trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care la data efectuării analizei constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionează normal.

Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă se face de către conducerea unităţii împreună cu sindicatele libere din unitate, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective, iar încadrarea în aceste grupe de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe.

A mai precizat şi că dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carentul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia, stabilite de către Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.

A menţionat şi că, simpla menţionare a locului de muncă în anexa la actul normativ nu atrăgea în mod automat acordarea grupei de muncă, ci era necesară parcurgerea procedurii menţionate în actul normativ.

Pârâta a menţionat faptul că, potrivit menţiunilor din carnetul de muncă al reclamantei la poziţia 55 este menţionat faptul că în perioada 01.03.1990-01.04.2001 a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.125/1990, Anexa nr.2, pct.45.

Tot din înscrierile din carentul de muncă al reclamantei rezultă şi că în perioada 01.03.1979 – 28.02.1990 aceasta a lucrat ca operator extracţie la SC şi nu a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990.

Pârâta a mai arătat că, legiuitorul a circumscris cât mai exact sfera persoanelor care sunt îndreptăţite să beneficieze de grupa a II-a de muncă în domeniul extracţiei de ţiţei, acestea fiind menţionate la modul explicit tocmai pentru a înlătura o eventuală interpretare greşită. Aceste persoane, pe lângă faptul că ar fi trebuit să lucreze efectiv la forajul sondelor de ţiţei şi gaze; intervenţii la sondele de ţiţei şi gaze; activităţi de operaţii speciale, mai trebuiau să îndeplinească şi o a doua condiţie respectiv aceea de a fi sondori şefi, podari sau ajutor de podari.

Astfel există o sferă restrânsă a persoanelor îndreptăţite să beneficieze de grupa a II-a de muncă, sferă ce nu include activitatea desfăşurată de reclamantă.

Abia prin Ordinul nr.125/1990 a fost extinsă nominalizarea funcţiilor şi meseriilor beneficiare a grupei a II-a de muncă în industria de extracţie a ţiţeiului, în Anexa 2 la pct.45 apărând operatori extracţie, mecanici, electricieni, sudori, lăcătuşi mecanici, compresorişti, distilori, laboranţi, primitori predători produse fluide, operator tratare etc.

A arătat că, reclamantei i s-a eliberat Adeverinţa nr.58.448/22.12.2016 prin care se atestă că în perioada 01.03.1990-01.04.2001 aceasta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr.125/1990.

Pârâta a precizat şi că perioadele lucrate în locuri de muncă încadrate în grupele I sau a II-a de muncă anterior datei de 01.04.2001 se dovedesc cu adeverinţe emise potrivit HG nr.257/2011, adeverinţe ce se întocmesc în baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001, or problema ridicată de reclamantă este exact lipsa actelor doveditoare.

Reclamanta, prin promovarea acţiunii, doreşte să răstoarne prezumţia stabilită prin art.279 alin.1 Codul muncii (Vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se probează cu carnetul de muncă.) şi solicită invalidarea menţiunilor din carnetul de muncă pentru perioadele în care nu a fost încadrată în grupele de muncă.

Referitor la proba cu expertiza tehnică de specialitate, solicitată de reclamantă prin acţiune, s-a arătat că aceasta nu are cum să stabilească în concret factorii nocivi existenţi în perioada pentru care se solicită încadrarea în grupele de muncă.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Instanţa a dispus întocmirea unei adrese către pârâtă pentru a comunica deciziile de încadrare în grupele de muncă la nivelul societăţii şi anexele la acestea; fişa postului reclamantei; să precizeze care a fost efectiv locul de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamanta în perioada 01.03.1979-31.02.1990.

Pârâta, prin Adresa nr.xxxx/23.10.2017, a răspuns solicitărilor instanţei şi a arătat că a emis un document intern privitor la încadrarea locurilor de muncă în grupă superioară de muncă, document care reprezintă Anexa nr.14 la Contractul Colectiv de Muncă al PRA nr.xxxx/29.06.1995.

A mai arătat şi că în urma verificării ştatelor de plată existente în arhiva societăţii şi a dosarului de personal al reclamantei nu au fost identificate fişe de post pe numele reclamantei.

Totodată, a precizat şi faptul că în conformitate cu ştatele de plată aflate în arhiva societăţii, locul de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamanta în perioada 01.03.1979 – 01.03.1990 a fost SC, brigada I, parc 6, B.

A depus la dosar Anexa nr.14 din Contractul Colectiv de Muncă al PRA nr.xxxx/29.6.1995.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamanta UL a fost salariata pârâtei SC OMV P SA în perioada 01.03.1978- 01.01.2011  având funcţia de operator staţie desfăşurându-şi activitatea la SC.

Conform înscrierilor din carnetul de muncă şi a adeverinţei nr.xxxx/21.12.2016 eliberată de angajator în perioada 01.03.1990-01.04.2001 activitatea reclamantului a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform nominalizării efectuate prin Anexa nr. 1 din Contractul Colectiv de Muncă PRA nr.xxxx/29.06.1995.

Temeiul juridic al încadrării în reprezintă Ordinul 125/1990 republicat în anul 1994, Anexa 2, pct.145.

Deoarece în perioada 01.03.1979- 01.03.1990 activitatea reclamantei a fost încadrată în condiţii normale, reclamanta a promovat prezenta acţiune arătând că a lucrat şi în această perioadă în aceea şi funcţie, acelaşi loc de muncă , în aceleaşi condiţii ca în perioada în car3e a beneficiat de încadrare în grupa a II de muncă.

Potrivit Ordinului 50/1990, beneficiază de încadrate în grupele I şi II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate şi care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi 2.

Încadrarea în grupe de muncă se face în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut înNormele republicane de protecţie a muncii.

Existenta condiţiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de Ministerul Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor şi trebuie confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii.

Pentru perioada de activitate desfăşurată între 18.03.1976 -31.12.1989 încadrarea în grupe de muncă nu este condiţionată de existenţa buletinelor de determinare a noxelor (art.14 alin.2 din Ordinul 50/1990).

Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de munca se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare iar încadrarea în grupe de munca se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.

Ordinul 50/1990 a fost completat prin mai multe acte normative, printre care şi Ordinul 125/1990 care a extins lista locurilor de muncă, activităţile şi categoriile profesionale care se încadrează în grupa I şi II de muncă , menţinându-se şi celelalte prevederi din Ordinul 50/1990.

În cazul de faţă, respectând procedura de încadrare în grupe de muncă prevăzută în Ordinul 50/1990 angajatorul a nominalizat locul de muncă şi activitatea desfăşurată de reclamantă ca fiind încadrată în grupa a II-a de muncă începând cu data de 01.03.1990, data apariţiei Ordinului 125/1990.

S-a susţinut că pentru perioada anterioară acestei date nu există temei legal al încadrării locului de muncă sau activităţii desfăşurate de reclamantă în grupa a II-a de muncă.

Susţinerile pârâtei nu sunt fondate.

Încadrarea în grupă de muncă se face în conformitate cu Ordinul 50/1990, care a fost completat prin mai multe acte normative emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii  respectiv Ordinul 100/1990, Ordinul 125/1990 care au mărit lista locurilor de muncă , activităţile şi categoriile profesionale care se încadrează în grupe de muncă.

Ca atare Ordinul 50/1990 şi Ordinul 125/1990 sunt aplicabile pentru litigiile vizând perioada 1969-2001.

Mai mult în Ordinul 50/1990 s-a prevăzut că ţinând seama de prevederile art. 2 şi 3 din Decretul Lege 68/1990 unităţile au obligaţia să analizeze şi să precizeze în termen de 30 zile de la data aprobării Ordinului 50/1990, pe baza documentelor existente în unităţi existenţa încadrării personalului în grupele I şi II de muncă începând cu 18.03.1969 şi până în prezent.

Având în vedere aceste prevederi legale unitatea pârâtă avea posibilitatea să încadreze activitatea desfăşurată de reclamantă în grupa a II-a de muncă începând cu data de 01.03.1978, cu atât mai mult cu cât locul de muncă, condiţiile de muncă, funcţia ocupată au fost aceleaşi ca şi în anul 1990.

Faptul că unitatea şi sindicatul din cadrul acesteia nu s-au preocupat pentru identificarea şi buna gestionare a riscurilor profesionale nu este prin el însuşi de natură a exclude locul de muncă de la încadrarea în grupă de muncă de vreme ce reclamanta a lucrat în acelaşi loc de muncă.

Şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2/2016 a statuat că împrejurarea că angajatorul  nu a procedat la încadrarea în grupe de muncă a locului de muncă nu reprezintă un impediment peremptoriu de a paraliza dreptul de acces la justiţie al salariatului în vederea reconstituirii unei vechimi în muncă din perspectiva particulară a condiţiilor în care a fost realizată.

Tot ÎCCJ prin Decizia nr. 9/2016 a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul 50/1990 instanţa de judecată are posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969-0 01 aprilie 2001 după caz, în grupele I şi II de muncă.

Ca atare, având în vedere cele expuse mai sus se constată că şi pentru perioada anterioară apariţiei Ordinului 125/1990 activitatea desfăşurată de reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă şi va fi obligată pârâta să elibereze şi o adeverinţă în acest sens.

Astfel se constată că în perioada 01.03.1979-31.02.1990 reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 125/1990, anexa 2, pct.45, de completare a Ordinului 50/1990

Această sentinţă a rămas definitivă ca urmare a  respingerii apelului formulat de  pârâta SC OMV P SA ca nefondat prin Decizia nr. 923/20.03.2018  pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare