Recunoaştere pe cale principală a unor acte judiciare emise de autorităţile italiene

La data de  14.02.2018, s-a înaintat de către Curtea de Apel Craiova, cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine formulată de condamnata M.O., fiind înregistrată sub nr. 415/101/2018.

Prin cererea formulată, petenta condamnată Mihai Olga, reprezentată convenţional prin „N.&A.”-Societate Civilă de Avocaţi, a solicitat recunoaşterea sentinţei penale a Curţii de Apel din Milano, din data de 29.11.2016, precum şi a Ordinului nr. 45/13.02.2017 emis de Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel din Milano-Biroul Executări Penale.

În cuprinsul cererii, s-au arătat următoarele:

Petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, prin sentinţa penală nr. 12/23.01.2015, emisă de Tribunalul Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 1665/16.12.2015 a Curţii de Apel Craiova, sentinţă în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17/2015. Întrucât petenta nu se afla în ţară, fiind rezident în Italia, autorităţile judiciare române au emis pe numele petentei mandatul european de arestare nr. 3/25.01.2016, ulterior fiind arestată  de autorităţile judiciare italiene.

Prin ordonanţa din 01.07.2016, Consilierul delegat al Curţii de Apel din Milano a dispus măsura arestului  la domiciliul din Empoli, faţă de petentă. Prin sentinţa din data de 29.11.2016, Curtea de Apel din Milano a decis respingerea solicitării de predare a petentei către autorităţile judiciare române, a revocat măsura arestului la domiciliu şi a dispus executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare în Italia.

Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa penală nr. 13/12.06.2017, a dispus retragerea mandatului european de arestare nr. 3/25.01.2016.

Urmare a refuzului de predare, Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel din Milano – Biroul Executări Penale, a emis Ordinul nr. 45/13.02.2017, prin care a dispus încarcerarea petentei pentru executarea restului de pedeapsă, după scăderea duratei arestului la domiciliu. Prin acelaşi ordin, s-a  dispus suspendarea executării pedepsei, pentru o perioadă de 30 de zile, petenta având posibilitatea de a formula o cerere prin care să îşi exprime opţiunea cu privire la măsurile alternative de detenţie.

O astfel de cerere a fost formulată de petentă la data de 14.03.2017, însă Tribunalul de Supraveghere din Milano  nu a stabilit încă un termen de soluţionare a cererii, acest aspect rezultând şi din adresa emisă de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Milano, la data de 09.01.2018.

S-a arătat că, petenta a fost încarcerată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17/2015, în momentul în care a revenit pe teritoriul României.

Întrucât prin sentinţa din data de 29.11.2016, Curtea de Apel din Milano a dispus ca executarea pedepsei să fie executată în Italia, petenta a apreciat că se aplică în totalitate legea statului de executare, în speţă legea Republicii Italiene.

În susţinerea celor precizate, s-au invocat Decizia cadru nr. 909/JAI/2008, dispoziţiile art. 8 din Convenţia de la Strasbourg, art. 144 alin. 2 din Legea nr. 302/2004.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 302/2004.

La prezenta contestaţie, au fost anexate, în copie,  adresa Curţii de Apel Craiova cu referire la dosarul nr. 2985/101/2017, Ordinul nr. 45/13.02.2017, decizia nr. 316/2017 a Curţii de Apel Craiova, sentinţa nr. 132/16 MAE a Curţii de Apel din Milano, sentinţa penală nr. 113/12.06.2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 2257/101/2017, cartea de identitate a petentei.

La termenul de judecată din 09.03.2018, apărătorul ales al petentei a precizat obiectul cererii ca fiind  recunoaşterea pe cale principală a unei hotărâri din străinătate.

La termenul de judecată din data de 12.03.2018, reprezentantul Ministerului Public a solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Craiova, invocând dispoziţiile art.  140 ind. 1 din legea nr. 302/2004; iar apărătorul inculpatei a solicitat declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Craiova, invocând dispoziţiile art.147 din legea nr. 302/2004.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Petenta M.O., se află în executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 12/23.01.2015, emisă de Tribunalul Mehedinţi, definitivă prin decizia penală nr. 1665/16.12.2015 a Curţii de Apel Craiova.

În baza acestei sentinţe penale, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 17/17.12.2015.

Întrucât petenta nu a putut fi încarcerată, nefiind în ţară, pe numele acesteia s-a emis mandatul european de arestare nr. 3/25.01.2016 de către Tribunalul Mehedinţi, iar în baza acestui mandat european petenta a fost arestată de autorităţile judiciare italiene.

Prin sentinţa penală nr. 100/2016  pronunţată de Curtea de Apel din Milano, la data de  29.11.2016, s-a respins solicitarea de predare, s-a revocat măsura arestului la domiciliu şi s-a dispus executarea în Italia a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 12 din 23.01.2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 11606/101/2013.

Sub acest aspect, autorităţile judiciare italiene au uzat de un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 4 alin.6 din Decizia – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002

Urmare a refuzului de predare, Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel din Milano – Biroul Executări Penale a emis Ordinul nr. 45/13.02.2017 prin care a dispus încarcerarea contestatoarei – condamnate M.O. pentru executarea restului de pedeapsă (de 2 ani şi 28 de zile), după scăderea duratei arestului la domiciliu.

Prin acelaşi ordin s-a mai dispus suspendarea executării acestei pedepse, condamnata fiind încunoștințată cu privire la posibilitatea de a beneficia de măsuri alternative la detenţie şi fiind totodată avizată cu privire la situaţiile în care, conform legii execuţionale  italiene, se poate dispune executarea imediată a pedepsei în regim privativ de libertate.

În cauza de faţă, petenta a solicitat, recunoaşterea pe cale principală, a unor acte judiciare emise de statul italian, respectiv a sentinţei penale nr. 100/2016  pronunţată de Curtea de Apel din Milano, la data de  29.11.2016 şi a Ordinului nr. 45/13.02.2017, emis de Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel Milano-Biroul Executări Penale.

Legea 302/2004 reglementează modalitatea de cooperare judiciară a statului român cu alte state în procesele penale.

Titlul V din această lege reglementează (în art. 130 – art. 140 ind. 6) procedura de „recunoaşterea şi executare a hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe,” prin „stat terţ” înţelegându-se potrivit art. 130 lit. d din lege statul care nu este membru al Uniunii Europene.

Fără îndoială, la momentul actual, atât Italia, cât şi România sunt state membre ale Uniunii Europene.

Cu toate acestea, parte din prevederile Titlului V al legii nr. 302/2004 se aplică şi în procedura de recunoaştere a unor acte judiciare străine în materie penală.

Astfel, potrivit art. 130 alin1 teza finală din legea nr. 302/2004 „Dispoziţiile Capitolului III se aplică şi în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispoziţiilor speciale.”

Capitolul III al Titlului V din legea nr. 302/2004 reglementează proceduri speciale de recunoaştere. Printre acelea şi cele expres prevăzute de art. 140 ind. 1 din lege.

În art. 140^1, alin.1, din Legea nr. 302/2004, se prevede că „recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază.”

În cauza de faţă petenta a solicitat pe cale principală recunoaşterea celor doua acte judiciare mai sus menţionate în vederea producerii unor alte efecte juridice decât cele privind executarea în regim de detenţie, astfel că dispoziţiile acestui text de lege sunt pe deplin aplicabile.

Cum petenta este privată de libertate în penitenciarul Craiova, competenţa de soluţionare a cererii aparţine judecătoriei din raza de competenţă a acelui penitenciar.

În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 147 din legea nr. 302/2004, întrucât aceste dispoziţii speciale sunt incluse în procedurile reglementate de Titlul VI din lege (Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană).

Aceste din urmă dispoziţii au în vedere situaţia de cooperare a statelor membre ale Uniunii Europene pentru aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală.

Pentru a fi aplicabile, trebuie ca respectivele hotărâri judecătoreşti să aibă ca obiect impunerea unor pedepse sau măsuri privative de libertate (iar nu alte aspecte procesual penale).

De asemenea, trebuie ca recunoaşterea să aibă loc în vederea executării respectivelor hotărâri judecătoreşti în Uniunea Europeană.

Situaţia premisă, avută în vedere de Titlul VI din legea nr. 302/2004, este aceea că un anumit stat impune o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate faţă de o persoană care, în faza de executare, se află în alt stat membru al Uniunii Europene.

Această situaţie premisă nu este realizată în cauza de faţă, întrucât, pe de o parte petenta (cetăţean român) se află privată de libertate pe teritoriul statului de condamnare (statul român), iar pe de altă parte, deoarece în cauza de faţă se solicită recunoaşterea unor acte emise de autorităţile judiciare italiene, scopul acestei solicitări de recunoaştere nefiind cel al producerii de efecte juridice constând în executarea în regim de detenţie a pedepsei.

Faţă de toate aceste considerente, urmează ca în baza art. 140 indice 1 alin. 1, din Legea nr. 302/2004 să fie admisă excepţia de necompetenţă materială şi teritorială; precum şi să se dispună declinarea în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere, pe cale principală, a sentinţei penale nr. 100/2016  pronunţată de Curtea de Apel din Milano, la data de  29.11.2016 şi a Ordinului nr. 45/13.02.2017, emis de Procuratura Generală a Republicii Italiene de pe lângă Curtea de Apel Milano-Biroul Executări Penale.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, inclusiv suma de 65 lei, reprezentând  parte din onorariul avocatului din oficiu, P.R., desemnat pentru petenta M.O., conform delegaţiei nr. 765/06.03.2018, emisă de Baroul Mehedinţi.

Domenii speta

Spete similare