Acțiune în anulare act administrativ. Nemotivarea actului. Legalitatea cererii

Sentinţă civilă 45 din 01.02.2018


Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestui Tribunal la data de XXXXX sub nr.  XXXXX, reclamantul XXXXX, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. XXXXX, a solicitat anularea dispoziţiei  nr. XXXXX de anulare a dreptului de port şi folosire a armelor şi retragerea permisului de armă,precum  şi anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii dispoziţiei sus menţionate.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este posesor al unei arme de vânătoare cu alice şi al permisului de armă Tip XXXXX, Seria XXXXX, Nr. XXXXX din XXXXX. Prin dispoziţia  nr. XXXXX, pârâtul I.P.J. XXXXX i-a anulat dreptul de port şi folosire a armelor, apreciind neîntemeiat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 alin.1 lit.f din Legea nr. 295/2004, întrucât prin acțiunile întreprinse creează pericol pentru ordinea şi siguranţa publică.

Susţine reclamantul că dispoziţia este nelegală şi netemeinică, pentru că în cuprinsul ei nu este menţionat în mod concret cazul care se circumscrie art. 14 alin.1 lit. f) din Legea nr. 295/2004,dispoziţia contestată fiind astfel nemotivată. De asemenea, a arătat că  nu a săvârşit nicio faptă care să atragă vreo sancțiune penală sau contravenţională sau retragerea dreptului de folosire a armei.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus dispoziţia contestată, dovada predării armei şi plângerea prealabilă..

Pârâtul I.P.J. XXXXX a formulat întâmpinare – fila 26, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului  ca nefondată, susţinând că în baza planului de acţiune propriu nr. XXXXX, privind efectuarea de verificări referitor la deţinătorii legali de arme pe raza jud. XXXXX pentru prevenirea şi combaterea evenimentelor produse cu arme de foc, Postul de Poliţie XXXXX a înaintat raportul nr. XXXXX privind pe XXXXX, menţionând faptul că reclamantul a făcut obiectul mai multor dosare penale privind săvârşirea de infracţiuni de natură penală, infracţiuni ce sunt prevăzute şi în Legea nr. 295/2004, art. 14, precum şi faptul că persoana verificată a fost implicată în scandaluri pe raza comunei, este violent, se află în stări conflictuale. în urma verificărilor efectuate, s-a constatat existenţa unor date şi informaţii, cu caracter clasificat, referitoare la reclamant, conform cărora acesta prezintă pericol pentru ordinea publică şi pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, având drept consecinţă emiterea Dispoziţiei atacate, prin care s-a anulat dreptul de deţinere, port şi folosire a armelor letale.

Dispoziţia contestată este motivată în fapt şi în drept fiind bazată pe date şi informaţii cu caracter clasificat ,fiind atributul exclusiv al poliţiei să aprecieze conţinutul respectivelor date şi informaţii şi dacă decide ,în baza acestora, respingerea cererii de autorizare pentru deţinere, port şi folosire a armelor letale. Instanţa de judecată nu se poate substitui poliţiei în aprecierea acestor date şi informaţii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul apreciază acţiunea reclamantului ca fiind întemeiată în parte ,din următoarele considerente;

Dispoziția nr. XXXXX (f 6)  emisă de pârât menţionează că motivul  pentru care s-a dispus anularea dreptului de port şi folosire a armelor şi retragerea permisului de armă,  îl constituie faptul ca reclamantul nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută de art.14 alin.1 lit. f din Legea nr. 295/2004, constând în aceea că prin acţiunile întreprinse creează pericol pentru ordinea şi siguranţa publică.

Analizând dispoziția nr. XXXXX, Tribunalul constată că aceasta nu cuprinde elementele de fapt, fie si exprimate in termeni mai generali, pe baza cărora s-a stabilit ca reclamantul prezintă un astfel de pericol.

Prin „acţiunile întreprinse care creează pericol pentru ordinea şi siguranţa publică” nu trebuie să se înțeleagă „situația de fapt”, ci doar mijloacele de proba din care rezultă acea situație de fapt.

Nu se poate susține ca prin descrierea situației de fapt se devoalează automat si modalitățile prin care „organele competente” au stabilit-o.

Este adevărat, Legea nr.295/2004 nu prevede  expres necesitatea motivării dispozițiilor de suspendare/anulare a dreptului de deținere/port/folosire arme, însă condiția motivării este impusă de dispoziţii de rang superior, cum este Constituţia României, respectiv de art.31, alin.2, text care consacra dreptul la informație, atât asupra „treburilor publice, cât şi asupra problemelor de interes personal”.

Cum anularea dreptului de deținere/port/folosire reprezintă o problemă de interes personal, reclamantul trebuia informat asupra motivelor care au determinat luarea acestei măsuri.

Pe de alta parte, motivarea actului administrativ trebuie să se regăsească în însuși cuprinsul acestuia, fiind o condiție de validitate a lui şi nu înscrisuri ulterioare, precum întâmpinările formulate în dosarele de instanță. Motivarea constituie o condiție de legalitate si validitate a actului administrativ, în considerarea împrejurării că acesta reprezintă o manifestare unilaterala de voință a emitentului ,iar  respectarea acestei cerințe are semnificația unei garanții împotriva abuzurilor autorităţii publice.

Se poate observa că, pe parcursul procesului, pârâta nu a prezentat vreo împrejurare care să justifice emiterea dispoziţiei contestate, reclamantul fiind în imposibilitate să formuleze apărări pentru a dovedi netemeinicia dispoziţiei contestate iar instanța de judecată să verifice legalitatea acesteia.

Ca atare, ca urmare a lipsei motivării în fapt a dispoziției contestate, Tribunalul  va admite acţiunea în parte, în sensul că ,va anula dispoziția nr. XXXXX emisă de pârâtă pentru nemotivare.

Tribunalul va respinge capătul de cerere privind anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii dispoziţiei contestate, întrucât aceste acte nu au fost indicate spre a fi analizate de instanţă şi verifica astfel legătura de dependenţă cu dispoziţia anulată.