Contestaţie la executare. Insolvenţa terţului poprit . Consecințe.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.12.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub numărul de dosar 38609/299/2019, contestatoarea AA, în contradictoriu cu intimata P. S.A., a formulat contestaţie la executare solicitând anularea adresei de înfiinţare a popririi emisă la data de 15.11.2019 în dosarul de executare nr. 1053/2017 al SCPEJ M. , asupra sumelor de bani datorate de terţul poprit C. S.A. până la concurenţa sumei de 357.415,94 lei din care 3.618,52 lei cheltuieli de executare silită. A solicitat şi suspendarea executării silite, întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a arătat că se impune suspendarea executării silite, având în vedere că există probabilitatea ca întoarcerea executării să nu poată fi realizată din cauza imposibilităţii intimatului de a restitui sumele de bani încasate din cauza posibilei stări de insolvabilitate a acestuia.

A învederat că societatea C. S.A. nu poate avea calitate de terţ poprit în dosarul de executare nr. 1053/2017 al SCPEJ M., întrucât nu are nicio obligaţie legală cu obiect bani / bunuri mobiliare faţă de A.A., neexistând un raport juridic între debitoarea A.A. şi C. S.A.

Contestatoarea a menţionat că veniturile realizate de A.A. din valorificarea creanţelor sunt supuse unei afectaţiuni speciale, iar A.A. este lipsită de dreptul de dispoziţie asupra acestor sume, care nu pot fi supuse executării silite, conform art. 781 alin. (5) lit. a) C. proc. civ., art. 2 din O.U.G. nr. 111/2003, art. 24 din O.U.G. nr. 51/1998. Astfel, executarea obligaţiei de plată stabilite prin titlul executoriu se poate realiza exclusiv din resursele aprobate prin bugetul A.A..

A mai precizat contestatoarea că nu deţine participaţii (titluri de valoare, acţiuni) la terţul poprit, că nu este proprietarul acţiunilor acestei societăţi, ci doar administrator, statul având calitatea de proprietar al acestor acţiuni, dividendele datorate societăţii fiind vărsate la bugetul de stat. Astfel, poprirea asupra dividendelor gestionate de terţul poprit sau acţiunilor societăţii comerciale este nelegală, fiind prejudiciat bugetul statului.

Contestatoarea a arătat şi că societatea C. S.A. se află în procedura de insolvenţă, astfel că orice plată efectuată urmează a fi realizată de către lichidatorul / administratorul judiciar, respectând ordinea de distribuţie prevăzută de Legea nr. 85/2006, nefiind posibilă instituirea popririi privind un terţ poprit aflat în insolvenţă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 629 alin. (1), art. 712, art. 719, art. 720, art. 723, art. 781 alin. (5) lit. a)  C. proc. civ., art. 1718-1720 Cod civil, art. 2, art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 19, art. 24-25 din O.U.G. nr. 51/1998, O.U.G nr. 23/2002, art. 7 din O.U.G. nr. 111/2003, art. 4, art. 36, art. 121 din O.U.G. nr. 85/2006.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 27.01.2020, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că există putere de lucru judecat cu privire la motivele de contestaţie ce privesc măsura popririi, aceste motive făcând deja analiza instanţelor de judecată în dosarele nr. 17975/299/2017 şi nr. 23791/299/2017 ce au avut ca obiect contestaţii privind executarea silită din dosarul nr 1053/2017.

A precizat că debitorul A.A. este de rea-credinţă şi îşi exercită drepturile procesuale abuziv, cu intenţia de a tergiversa procedura de executare silită. Starea de insolvenţă în care se află creditoarea a fost cauzată inclusiv de întârzierea cu care debitorul A.A. a înţeles să îşi execute obligaţiile de plată.

A precizat că măsura înfiinţării popririi asupra terţului poprit C. S.A. nu are natura unui act de executare silită, vizate fiind doar sumele de bani datorate de C. S.A. către A.A., sume care ar urma să facă obiectul distribuirii în cadrul procedurii de insolvenţă la care este supus terţul poprit, astfel că nu se pune problema inadmisibilităţii demersului de executare silită a societăţii C. S.A., pe motiv că se află în insolvenţă.

A subliniat că în prezentul dosar contestatoarea a reluat formal motivele de contestaţie expuse în dosarele nr. 17975/299/2017 şi nr. 23791/299/2017, motive care au fost găsite neîntemeiate de către instanţe, existând astfel putere de lucru judecat cu privire la motivele de contestaţie ce privesc măsura popririi.

Intimata a precizat că adresa de înfiinţare a popririi din data de 15.11.2019 nu are semnificaţia unui act de executare, necauzând nicio vătămare debitorului A.A. şi terţului poprit. Dacă s-ar accepta raţionamentul debitorului, ar însemna că acesta este exceptat de la executarea silită prin poprire, excepţie care nu face obiectul niciunui text de lege. A arătat că terţul poprit nu a dat curs adresei de înfiinţare a popriri şi împotriva acestuia nu s-a formulat nicio cerere de validare a popririi. Astfel, ţinând seama de dreptul terţului poprit de a nu da curs adresei de înfiinţare a popririi pentru că nu datorează sume de bani, rezultă că o adresă de înfiinţare a popririi nu este nelegală prin simpla sa emitere şi comunicare către potenţialul terţ poprit.

S-a mai menţionat că debitorul A.A. nu şi-a executat de bunăvoie obligaţiile stabilite prin titlul executoriu, nu a iniţiat vreun demers pentru a obţine fondurile necesare stingerii creanţei, astfel că procedura de executare silită se desfăşoară conform art. 3 din O.G. nr. 22/2002 şi Codului de procedură civilă, deci inclusiv prin poprire.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, a arătat că aceasta nu este întemeiată, nefiind motivată şi nefăcându-se dovada vreunui prejudiciu pe care l-ar putea suferi contestatoarea în cazul în care executarea silită ar continua.

A solicitat şi respingerea cererii de întoarcere a executării silite, motivat de faptul că, în prezentul dosar este contestată doar adresa de înfiinţare a popririi emisă la data de 15.11.2019, debitorul contestând deja executarea silită însăşi în cadrul primului dosar de contestaţie, anume dosarul nr. 17975/299/2017.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205, art. 431 alin. (2), ar. 453 alin. (1), art. 713 alin. (3) teza I, art. 719 alin. (1), art. 723 alin. (1) C. proc. civ., O.G. nr. 22/2002.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 20.02.2020, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei şi a reiterat susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată. A arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat cu privire la dosarele nr. 17975/299/2017 şi nr. 23791/299/2017.

Sub aspect probatoriu, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, se reţine că împotriva contestatoarei AA a fost începută executarea silită în dosarul de executare nr. 1053/2017 înregistrat la SCPEJ M. la cererea intimatei P. S.A. în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7270/21.12.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 1308/3/2015, definitivă prin decizia civilă nr. 35/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în acelaşi dosar, prin care contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a sumei de 723.268,2003 lei despăgubiri, 36.865,68 lei cheltuieli de judecată în prima instanţă şi 11.965,53 lei cheltuieli de judecată în apel.

Prin adresa din data de 15.11.2019, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani datorate de C.S.A. către A.A.., până la concurenţa sumei de 357.415,94 lei, fiind emisă către debitoare şi adresa de înştiinţare cu privire la măsura popririi.

În drept, conform art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

În speţă, referitor la incidenţa puterii de lucru judecat cu privire la motivele de contestaţie invocate, instanţa reţine că în dosarele nr. 17975/299/2017 şi nr. 23791/299/2017 nu au fost analizate decât parţial aceleaşi motive de contestaţie ca cele invocate în prezentul dosar. Astfel, în cele două contestaţii anterioare, care au fost obiectul dosarelor nr. 17975/299/2017 şi nr. 23791/299/2017, nu s-a invocat motivul privind starea de insolvenţă a terţului poprit.

Or, faţă de acest aspect, invocat exclusiv în cauza de faţă, instanţa consideră contestaţia ca fiind întemeiată în ceea ce priveşte adresa de înfiinţare a popririi din data de 15.11.2019 emisă în dosarul de executare nr. 1053/2017 înregistrat la SCPEJ M, prin care executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani pe care terţul poprit C. S.A. le datorează debitoarei până la concurenţa sumei de 357.415,94 lei.

În ceea ce îl priveşte pe terțul poprit C. S.A. aflat în procedura insolvenței (dosar nr. 25871/3/2012*, actualmente aflat pe rolul Tribunalului Specializat Argeş; intrarea în faliment a societăţii fiind dispusă prin s.c. nr. 6356/08.07.2015 – după cum reiese din căutarea pe portalul instanţelor judecătoreşti, aspectul privind insolvenţa terţului poprit nefiind contestat, ci chiar recunoscut, de către intimată – a se vedea fila 28 vol. I), instanţa reţine că Legea nr. 85/2006 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, dar în condițiile instituite de procedură.

Conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii (insolvenţei) se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.

Pentru a determina dacă insolvenţa terţului poprit împiedică sau nu continuarea popririi şi, respectiv, a executării silite faţă de terţul poprit, trebuie avute în vedere, pe de o parte, specificitatea procedurii insolvenţei şi scopul acesteia, iar, pe de altă parte, consecinţele şi efectele popririi şi ale executării silite efectuate asupra terţului poprit.

În acest sens, se reţine că, odată cu deschiderea procedurii insolvenţei sunt interzise, în afara acestei proceduri, orice demersuri procedurale şi acte de executare care ar avea cel puţin unul dintre efectele constând în diminuarea activului patrimonial al debitorului faţă de care a fost deschisă procedura de insolvenţă ori realizarea creanţei unui creditor în afara acestei proceduri sau favorizarea unuia dintre creditorii debitorului intrat în insolvenţă.

Situația juridică dedusă judecății este una similară celei vizate de legiuitor în teza prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul având în vedere nu numai acțiunile directe împotriva debitorului prin care se tinde fie la obligarea acestuia la plata unei sume de bani, fie la executarea unei sume de bani, ci și acțiunile indirecte care au ca finalitate mediată același scop, cum ar fi înfiinţarea unei popriri asupra unui terţ poprit supus procedurii insolvenței, demers judiciar ce are ca efect scoaterea unei sume de bani din patrimoniul acestuia prin obligarea sa directă la plata unui creditor al creditorului său.

Este de arătat faptul că, prin această plată forțată impusă debitorului în insolvență față de creditorul său, sunt eludate normele imperative ale legii insolvenței în sensul că un creditor (debitorul din dosarul execuțional, în speţă A.A.) al debitorului aflat în insolvență este plătit în temeiul altor norme procedurale decât cele care reglementează procedura insolvenței și cu prioritate față de ceilalți creditori, chiar și față de cei privilegiați, ipoteză juridică care este contrară scopului pentru care legiuitorul a instituit procedura colectivă de acoperire a pasivului debitorului. Aşadar, înfiinţarea popririi are ca efect plata unei datorii de către terţul poprit direct creditorului popritor / executorului, iar prin această plată se stinge un element de activ patrimonial al debitorului, ceea ce contravine legii insolvenţei. Cu alte cuvinte, creanţa debitorului faţă de terţ se stinge pentru a acoperi creanţa creditorului popritor ceea ce echivalează, pe de o parte, cu o diminuare a patrimoniului debitorului într-o procedură paralelă insolvenţei, iar pe de altă parte, creditorul popritor îşi satisface (chiar dacă doar în parte) creanţa sa faţă de debitorul intrat în insolvenţă, ceea ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.

În acest context, instanţa subliniază că argumentele intimatei nu pot fi primite. Este irelevant dacă, în concret, adresa de înfiinţare a popririi nu a prejudiciat pe debitoare sau pe terţul poprit, care nu a dat curs adresei şi împotriva căruia nici nu s-a formulat o cerere de validare a popririi. Aceste aspecte nu pot acoperi viciul care exista la data emiterii adresei, anume înfiinţarea popririi faţă de o societate aflată în insolvenţă. Astfel, nu se poate ignora că, în cazul în care terţul poprit nu procedează la consemnarea / indisponibilizarea sumelor în termen de 5 zile de la comunicarea adresei de înfiinţare a popririi (pentru că ar trebui să respecte ordinea de preferinţă şi termenele de plată instituite în procedura insolvenţei), s-ar expune riscului formulării unei cereri de validare a popririi, care ar putea procura creditorului (intimatei) un titlu executoriu împotriva terţului poprit. Faptul că în concret, în speţă, adresa de înfiinţare a popririi nu a produs niciun efect nu poate conduce la concluzia că a fost în mod legal emisă, din moment ce măsurile de executare silită împotriva unei persoane juridice aflată în insolvenţă sunt interzise de Legea nr. 85/2006, indiferent dacă această persoană este debitor sau terţ poprit.

În consecinţă, instanţa apreciază că adresa de înfiinţare a popririi emisă la data de 15.11.2019 în dosarul de executare nr. 1053/2017 al SCPEJ M. către terţul poprit C. S.A. este nelegală şi se impune anularea sa.

Prin urmare, identificând un motiv care atrage nulitatea popririi, instanţa nu va mai analiza celelalte motive de contestaţie, respectiv argumentele privind caracterul insesizabil al sumelor poprite şi lipsa raportului juridic dintre contestatoarea şi terţul poprit.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, instanţa retine ca, potrivit art. 723 C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință. În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când se aplică art. 777.

De asemenea, conform prevederilor art. 724 C. proc. civ., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. În cazul în care bunul supus executării silite este un bun imobil, instanța va dispune asupra efectuării operațiunilor de carte funciară necesare, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință, potrivit regulilor de carte funciară. Dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul. Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.

Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că, în speţă, s-ar fi virat efectiv până la acest moment sume de bani în contul executorului judecătoresc ca urmare a executării silite realizate prin adresa de înfiinţare a popririi din data de 15.11.2019 emisă în dosarul de executare nr. 1053/2017 înregistrat la SCPEL M., de către terţul poprit S.C. C. S.A. Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că, potrivit art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, se poate dispune suspendarea executării. Astfel, având în vedere soluţionarea contestaţiei la executare prin prezenta hotărâre, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

De asemenea, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că partea contestatoare nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli în cauză.

Totodată, faţă de prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va lua act de precizarea intimatei de la termenul de judecată din data de 11.03.2020, referitoare la solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare