Cerere de acordare sporuri pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase. Persoana care efectuează teste hiv. Legalitatea cererii

Prin acţiunea înregistrată la nr. XXXXX din XXXXX reclamantul SINDICATUL XXXXX din Spitalul Judeţean de Urgenta XXXXX, in numele si pentru membrii de sindicat XXXXX a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Judeţean de Urgenta XXXXX la acordarea sporului de 50-100% la salariul de baza pentru condiţii deosebit de periculoase, conform dispoziţiilor din Anexa nr.2 lit.A pct.8 din OMS nr.547/2010 si Anexa nr.ll/2 din Legea cadru nr. 330/2009 care in prezent este abrogata, dar conform Ordinului Comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii si al Ministerului Finanţelor pct. II lit. B din anexa, continua sa își producă efectele in prezent; plata actualizata cu indicele de inflaţie a  acestor drepturi salariale  si a dobânzilor legale aferente acestor sume de la data scadentei si pana la data plaţii efective; cu cheltuieli de judecata.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, membrii de sindicat sunt salariaţi in cadrul Spitalului de Urgenta XXXXX, secţia Laborator Analize Medicale, unde desfăşoară activitate in baza unui contract de munca. După apariţia Legii 330/2009 sporul pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut in Anexa nr.2 lit.A pct.8 din Ordinul 547/2010 si Anexa 11/2 la Legea cadru 330/2009, se prevedea un spor de 50-100%.

Prin art.39 al Legii cadru nr. 284/2010 a fost abrogata Legea nr.330/2009 si OMS nr.547/2010, fără a fi emis un regulament care sa reglementeze locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporurilor prevăzute in Anexele I -VIII la Legea cadru nr.284/2010, aplicarea dispoziţiilor art. 21 fiind amânata succesiv prin legile anuale de salarizare pana in Ianuarie 2018 . După apariţia Legii cadru nr.284/2010,  nu au primit sporul de HIV-SIDA cuprins intre 50-100%, iar la solicitările  făcute la adresa conducerii unităţii de acordare a acestui spor li s-a adus la cunoştinţa ca nu poate fi aplicat, deoarece nu exista Regulament de aplicare a Legii nr. 284/2010.

Prin Decizia nr.10/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel lasi Secţia Litigii de Munca si Asigurări Sociale in vederea dezlegării unor chestiuni de drept ÎCCJ a statuat ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispoziţiilor art.21 din Legea - cadru 284/2010, raportat la dispoziţiile art.1 alin.2 din Legea 285/2010 , art. II , art.1 alin.2 si art.12 alin.1 din OUG 80/2010, art.1 si art.5 din OUG 84/2012, art.1 alin.2 si art.8 alin 1 din OUG 103/2013, art.1 alin.2 si art.7 alin.1 din OUG 83 /2014, si art.1 alin.2 si art.6 alin.1 din OUG 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru Familia ocupațională de funcţii bugetare Sănătate, locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporurilor si condiţiilor  de  acordare  a acestora sunt  cele stabilite prin Regulamentul aprobat prin OMS nr.547/2010, in conformitate cu prevederile notei din Anexa nr.ll/2 la Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice.

A susţinut reclamantul ca, in cuprinsul anexei la Ordinul nr.42/77/2011, la punctul II lit.B, se menţionează expres ca „Sporurile pentru condiţii de munca stabilite in baza Legii-cadru nr.330/2009 se acorda pana la aprobarea regulamentelor prevăzute la art.21 din Legea-cadru nr.284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri si numai in măsura in care activitatea se desfăşoară in aceleaşi condiţii de munca".

In acest context, a precizat reclamantul, cu toate ca prin art.39 al Legii-cadru nr.284/2010 au fost abrogate Legea-cadru nr.330/2009 si Ordinul nr.547/2010, ca act accesoriu acestei legi, in conformitate cu prevederile pct. ll lit.B din anexa la Ordinul nr.42/77/2011, prevederile Legii-cadru nr.330/2009 continua sa își producă efectele in prezent, fiind îndreptăţiţi sa beneficieze de sporul de 50-100% conform Anexei II/2 la Legea cadru 330/2009, si totodată de plata actualizata cu indicele de inflaţie si a dobânzilor legale aferente acestor sume de la data scadentei si pana la data plaţii efective.

In drept, reclamantul a invocat: Legea-cadru nr.330/2009, O.M.S.nr.547/2010, Ordinul 42/77/2011, Decizia nr.10/2017 a ICCJ, Decizia nr.2/2014 a ICCJ.

În dovedirea acţiunii au fost depuse înscrisuri.

La data de XXXXX, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă XXXXX a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea cererii pârâtul a arătat că, membrii de sindicat XXXXX au calitatea de reclamanţi şi în  dosarul nr. XXXXX, iar XXXXX şi în dosarul nr. XXXXX, în care au solicitat acordarea unui spor de 25% din salariul de bază conform dispoziţiilor Anexei nr. 1, pct. 1, lit. A, pct. 5 din OMS nr. 547/2010 şi Anexa II/2 din Legea nr. 330/2009.

Toţi reclamanţii menţionaţi beneficiază la această dată de un spor de 15% din salariul de bază conform dispoziţiilor legale, a precizat pârâtul, iar potrivit art. 4 alin.1 din OMS nr.547/2010 în situaţia în care unele categorii de personal, datorită specificului activităţii, îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă care se regăsesc în una sau mai multe grupe, vor beneficia de un singur spor aferent fiecărei grupe, şi anume de cel mai mare.

Potrivit alin.(2) sporurile prevăzute în anexele nr. 1 şi 3 nu pot fi acordate cumulat aceleiaşi persoane, cu excepţia sporurilor prevăzute în anexa nr. 1 la pct. I lit. A şi în anexa nr. 3 la lit. A.

Ordinul 547/2010 îşi produce efectele şi la această dată, deşi Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, iar prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a dispus în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, ca acestea să se menţină la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

A susţinut pârâtul că,  nu se poate face abstracţie nici de prevederile art. 14 alin 2) potrivit cărora” In anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu completările ulterioare, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament” şi nici de faptul că, după anul 2010 legiuitorul a instituit un sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice şi s-a  făcut  trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent, în acelaşi sens fiind şi Legea nr. 153/2017.

A mai arătat pârâtul că, în calitate de angajator, nu poate să încalce normele legale în ceea ce priveşte salarizarea, iar dacă prin acte normative succesive s-a stabilit cuantumul sporurilor salariale şi termenul de la care acestea vor putea fi aplicare de către angajatori, unitatea sanitară nu poate fi considerată în culpă şi nici că datorează dobândă la sumele solicitate de către reclamanţi ca diferenţe salariale, sens în care a invocat  Decizia nr. 201/07.04.2017 a Curţii Constituţionale.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile:art. 205 din Codul de Procedură Civilă, OMS nr. 547/2010, Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 153/2017, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, OUG nr. 83/2014, OUG nr. 57/2015, Decizia nr. 201/2016 a Curţii Constituţionale.

A solicitat judecarea conform 223 alin. 3 şi 411 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.

În apărare, au fost depuse înscrisuri.

Din proba cu înscrisuri administrată în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii sunt salariaţi ai unităţii pârâte Spitalul de Urgenta XXXXX, secţia Laborator Analize Medicale.

Prin  prezenta acţiune astfel cum a fost precizată-filele 115 -116, reclamanţii au solicitat acordarea sporului de 100% pentru condiţii deosebit de periculoase pe ultimii trei ani şi până la data plăţii efective.

Prin decizia nr. XXXXX -fila 122, conducerea unităţii spitaliceşti, în temeiul Ordinul 547/2010, a hotărât ca începând cu data de 01.06.2017, personalul medical care îşi desfăşoara activitatea în cadrul Laboratorului de Analize, care în timpul serviciului lucrează şi teste HIV să beneficieze de un spor de 100% în funcţie de numărul de teste lucrate şi timpul efectiv acordat analizei (25 min.).

Prin adresa nr. XXXXX -fila 127 pârâta a precizat numărul de teste lucrate de reclamanţii XXXXX -biolog, XXXXX -chimist, în perioada 2015-2017.

Cât priveşte  reclamanţii XXXXX, pârâtul a arătat că, acestea doar manipulează probe care nu sunt deschise, adică le recepţionează, procedează la centrifugare şi le duc spre a fi lucrate de către chimist şi biolog.

Legea-cadru nr. 330 din  5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevedea, pentru condiţii deosebit de periculoase, dreptul personalului din unităţile sanitare la un spor de 50 - 100% din salariul de bază – Nota la Anexa II/2 la lege.

Prin Ordinul 547/2010 al Ministrului Sănătăţii s-a aprobat  Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 330 /2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 1 din Regulamentul aprobat de Ordinul nr. 547/26 mai 2010, acesta stabileşte locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor în raport  cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, precum şi condiţiile de  acordare a acestora.

Art. 2 din Regulament prevede  la alin. 1 că, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor sunt prevăzute în anexele nr. 1-7, care fac parte integrantă din regulament.

Prin  anexa 2  la Regulament s-au stabilit sporurile acordate în baza prevederilor paragrafului ”Sporuri şi alte drepturi specifice” pct. 1 lit.b  din  nota aferentă anexei nr. II/2 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, la lit.A pct.8 este prevăzut sporul de 50%-100% din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar, de specialitate din compartimentele paraclinice şi auxiliar sanitar din laboratoarele medicale, care lucrează teste HIV/SIDA.

Atât Legea nr. 330/2009 cât şi OMS nr. 547/2010 au fost abrogate prin Legea nr. 284/2010 – art. 39.

Prin  Decizia nr. 10/2017 pronunţată de ICCJ  privind  examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel  Iaşi, în vederea dezlegării unor chestiuni  de drept, obligatorie, potrivit art. 521 alin.(3) din Codul de procedură civilă, s-a statuat că, în  interpretarea şi aplicarea  unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea cadru 284/2010, art. II, art. 1 alin. 2 şi art. 12 alin. 1 din OUG 80/ 2010, art. 1 şi art. 5 din OUG 84/2012, art. 1 alin. 2 şi art. 8 alin 1 din OUG 103 /2013, art. 1 alin. 2 şi art.7 alin. 1 din OUG nr. 83/2014 şi art. 1 alin. 2 şi art. 6 alin. 1 din OUG 57/2015, începând cu data de  1.01.2011 pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare sănătate, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt  cele stabilite prin Regulamentul aprobat prin OMS nr. 547/2010, în conformitate  cu prevederile notei din Anexa nr. II /2  la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit  din fonduri publice.

În contextul celor reţinute, sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul solicitat doar reclamanţii XXXXX -chimist şi XXXXX, care au lucrat efectiv teste HIV, urmând a se ţine seama de faptul că, potrivit susţinerii pârâtului neinfirmată de reclamanţi, aceştia primesc în prezent un spor de 15%.

Prin urmare, va admite  în parte acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul XXXXX din Spitalul Judeţean XXXXX în numele şi pentru membrii săi de sindicat: XXXXX în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă XXXXX; va obliga pârâtul să acorde fiecăruia dintre reclamanţii - membrii de sindicat susmenţionaţi sporul de 100 %, calculat la salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase, conform dispoziţiilor Anexei nr.2 lit. A pct.8 din OMS nr. 547/2010 şi Anexa II/2 din Legea cadru nr. 330/2009, în funcţie de numărul de teste HIV lucrate şi timpul efectiv acordat analizei (25 minute) precum şi la plata diferenţei rezultate din sporul de 15% acordat şi sporul de 100 % cuvenit, pentru perioada 03.07.2014 – 01.06.2017, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective.

Având în vedere că, începând cu data de 01.06.2017, reclamanţilor li s-a recunoscut beneficiul sporului solicitat potrivit deciziei nr.XXXXX emisă de pârât, instanţa  va respinge acţiunea formulată de reclamant în numele şi pentru membrii săi de sindicat: XXXXX pentru perioada 01.06.2017-17.01.2018, ca nefondată.

Va respinge acţiunea formulată de reclamant pentru membrii de sindicat: XXXXX, ca fiind nefondată.

În ceea ce priveşte problema actualizării unei sume de bani cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală corespunzătoare, având în vedere prevederile art. 278 alin. 1 din Codul Muncii se vor aplica dispoziţiile legislaţiei civile.

Astfel, potrivit art. 1516 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar art. 1530 din acelaşi cod statuează: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.”

Art. 1531 referitor la repararea integrală conţine prevederea potrivit căreia creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciul cuprinzând atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât şi beneficiul de care acesta a fost lipsit, iar art. 1535 alin. 1  prevede expres că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, debitorul neavând dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior expuse, rezultă dreptul creditorului salariat de a i se plăti de către debitorul angajator atât suma de bani de care a fost lipsit în concret cât şi actualizarea acestui debit cu indicele de inflaţie la data plăţii efective la care se adaugă dobânda legală aferentă.

Domenii speta

Spete similare