Incidenţa normele procesual penale ale art. 268 alin. 1 Codul de procedură penală, cu referire la Decizia nr. 336/2015 a Curţii Constituţionale. Constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 206//P/2017 din 14.06.2017 a fost trimis în judecată inculpatul D. A. M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin. rap. la art. 188 alin. 1 Cod penal, în dauna persoanei vătămate L. P.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatului, s-a reţinut, în esenţă, că în data de 13.04.2017, a încercat suprimarea vieţii persoanei vătămate L. P., prin  lovirea  de la mică distanţă, cu intensitate, prin folosirea unui obiect apt să producă moartea ,,topor,, şi  prin vizarea unei zone vitale - cap, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de  ,,tentativă la infracţiunea de omor,, prev. de art. 32 alin 1 rap la art. 188 alin 1 din C pen, având ca formă a vinovăţiei intenţia directă - inculpatul prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea lui, rezultat ce nu s-a produs din cauze independente de voinţa acestuia.

La data de 13.04.2017, urmare a plângerii formulate, prin ordonanţă, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal (în raport de persoana vătămată  L.P.) iar prin ordonanţa nr. 316/P/2017 din data de 26.04.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal în tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, ulterior, prin ordonanţa parchetului dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 206/P/2017.

Prin ordonanța  nr. 206/P/2017, din data de 02.05.2017 Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de D. A. M., pentru săvârşirea  infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, faptă prev. de art. 32 alin 1 raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, în dauna persoanei vătămate L. P.

Prin ordonanţa nr. 206/P/2017 din 16.05.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus  punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul D. A.M.,  pentru săvârşirea  infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor,prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1din Cod penal.

În baza ordonanţei din data de 16.05.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul a fost reţinut 24 ore, începând cu data de 16.05.2017, ora 15,10 până la data de 17.05.2017, ora 15,10.

 La data de 17.05.2017 Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a formulat şi înaintat instanţei un referat cu propunere de arestare preventivă a inculpatului D. A. M. iar prin încheierea nr. 16 din 17.05.2017 a Tribunalul Teleorman s-a admis propunerea de arestare preventivă a acestuia, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17.05.2017 şi până la data de 15.06.2017, inclusiv.

La data de 13.06.2017 a fost înaintat Tribunalului Teleorman referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive iar prin încheierea nr. 19 din 14 iunie 2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman şi s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul D. A. M. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 15 iunie 2017 la data de 14 iulie 2017, inclusiv.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a sesizat instanţa prin rechizitoriul cu nr. 206/P/2017 din 14.06.2017, cu privire la trimiterea în judecată a inculpatului D. A. M., pentru săvârşirea faptei de tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod, cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 1097/87/2017, la data de 14.06.2017.

Potrivit art. 348 alin 1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207 Cod procedură penală.

Art. 207 Cod procedură penală prevede că atunci când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia iar în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, dispoziţiile art. 235 alin. 4 – 6 Cod procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.

Analizând la acest moment procesual, conform art. 348 Cod procedură penală şi art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului se apreciază că această măsură este nelegală pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin încheierea nr. 16 din 17.05.2017 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 189/CO-DL din 25.05.2017 a judecătorului de drepturi şi libertăţi al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II a Penală, a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului D.A. M., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17.05.2017 şi până la data de 15.06.2017, inclusiv, constatându-se întrunite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 202, art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Prin referatul nr. 206/P/2017 din 13.06.2017 al parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a formulat propunere de prelungire a arestării preventive a inculpatului D. A. M., pentru o perioadă de 30 de zile, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman dosarul penal nr. 1094/87/2017 la data de 13.06.2017.

Prin încheierea nr. 19 din 14.06.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman a fost admisă propunerea parchetului şi s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 15.06.2017 până la data de 14.07.2017, inclusiv. Încheierea a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzută de lege.

Este de principiu că judecătorul de cameră preliminară, în procedura prevăzută de art. 348 raportat la art. 207 Cod procedură penală, înainte de a decide asupra menţinerii sau nu a măsurii arestării preventive trebuie să verifice dacă aceasta mai este în fiinţă la momentul verificării, dacă nu a încetat de drept anterior, pentru că în caz contrar, verificarea rămâne lipsită de obiect.

Fără a pune în discuţie dispoziţiile încheierii nr. 19 din 14.06.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman, aceasta bucurându-se de autoritate de lucru judecat, judecătorul de cameră preliminară reţine că potrivit interpretării date de Curtea Constituţională a României prin considerentele Deciziei nr. 336/30.04.2015 publicate în M. Of. nr. 342/19.05.2015 - considerente obligatorii, conform art. 147 alin. 4 din Constituţia României şi Deciziilor nr. 1/1995, 1415/2009, 414/2010 ale Curţii Constituţionale a României, de la data publicării Deciziei în Monitorul Oficial al României - termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod procedură penală este un termen procedural, de regresiune, peremptoriu, a cărui nerespectare este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, așa încât sunt incidente normele procesual penale ale art.268 alin.(1) din Codul de procedură penală, sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exercițiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv și nulitatea absolută a actului făcut peste termen (par. 24, 25, 48, 49 din considerentele Deciziei nr. 336/30.04.2015 a Curţii Constituţionale publicate în M. Of. nr. 342/19.05.2015).

În cauză se constată că respectarea acestui termen procedural impunea depunerea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu 5 zile înainte de data de 15.06.2017, dată la care expira măsura arestării inculpatului dispusă prin încheierea nr. 16 din 17.05.2017 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 189/CO-DL din 25.05.2017 a judecătorului de drepturi şi libertăţi al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II a Penală, termen care, însă, nu a fost respectat, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive fiind formulată şi înregistrată la instanţă la data de 13.06.2017.

Respectarea principiului legalităţii este o cerinţă obiectivă ce trebuie îndeplinită întocmai pe tot parcursul desfăşurării procesului penal.

În cuprinsul art. 268 alin. 1 Cod procedură penală sunt prevăzute consecinţele nerespectării termenelor prevăzute de lege, şi anume, decăderea din exerciţiul unui drept şi nulitatea actului făcut peste termen.

În raport de cele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 281 alin. 2 şi 4 Cod procedură penală, se constată incidenţa nulităţii absolute a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată la 13.06.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.

Cum în cauză se constată că măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită în baza propunerii formulată de parchet fără respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod procedură penală, deci în baza unui act lovit de nulitate absolută iar potrivit art. 280 alin. 2 Cod procedură penală actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea şi actul declarat nul, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului D. A. M. nu are suport legal începând cu data de 16.06.2017, la data de 15.06.2017 expirând durata măsurii arestării  preventive dispusă anterior.

Prin raportare la momentul judecării prezentei cauze, având în vedere efectul extensiv al nulităţii absolute stipulat prin dispoziţiile art. 280 alin. 2 Cod procedură penală invocate anterior, în temeiul art. 241 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, se va constata încetată de drept măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului D. A. M. prin încheierea nr. 16 din 17.05.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman în dosarul nr. 920/87/2017 şi prelungită prin încheierea nr. 19 din 14.06.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman în dosarul nr. 1094/87/2017, la data de 16.06.2017.

În baza art. 241 alin. 2 Cod procedură penală, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7 UP emis la data de 17.05.2017 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman, dacă acesta nu este reţinut, arestat preventiv sau deţinut în altă cauză.

Referitor la cererea procurorului de şedinţă, formulată în cadrul concluziilor, privind luarea faţă de inculpat a măsurii controlului judiciar, aceasta se apreciază ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecinţă.

Deşi în cauză se constată că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, se apreciază că această măsură preventivă nu este necesară în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Sub aspectul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată se apreciază că o astfel de măsură nu este necesară dat fiind că inculpatul a avut o poziţie de recunoaştere a faptei de care este acuzat încă de la începutul procesului penal, poziţie menţinută până în acest moment procesual, a regretat săvârşirea acesteia iar sub aspectul pericolului sustragerii de la judecată, în cauză nu s-a probat acest aspect. Pe de altă parte se are în vedere stadiul în care  se află procesul penal, urmărirea penală fiind finalizată şi cauza trimisă la instanţă, în procedura de cameră preliminară.

Sub aspectul prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, se constată că inculpatul nu are antecedente penale, deşi în cazierul judiciar al acestuia se menţionează că împotriva acestuia a fost pusă în mişcare acţiunea penală, în două cauze, în anul 2016, sub aspectul infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal, astfel că nu apare justificată presupunerea săvârşirii în viitor a unor alte infracţiuni.

Se are în vedere şi faptul că în cauză, anterior dispunerii măsurii arestării preventive faţă de inculpat, prin încheierea nr. 15 din 08.05.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman şi s-a dispus, în baza art. 247 alin. 1 şi art. 248 alin. 9 Cod procedură penală, internarea provizorie a inculpatului în Spitalul de Psihiatrie şi Măsuri de Siguranţă Jebel, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol ce a determinat luarea măsurii, iar din biletul de externare aflat la fila 161 din dosarul de urmărire penală, rezultă că acesta a fost externat la data de 16.05.2017, ameliorat, cu anumite recomandări medicale, fără a se recomanda vreo măsură de siguranţă.

De menţionat că măsura preventivă a controlului judiciar solicitată a fi luată faţă de inculpat nu poate fi în măsură să înlăture un eventual pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul în stare de libertate, împrejurare avută în vedere de judecătorul de drepturi şi libertăţi la luarea măsurii arestării preventive faţă de acesta, având în vedere că obligaţiile prevăzute de lege ce pot fi stabilite în sarcina inculpatului în cadrul acestei măsuri, nu au această aptitudine. Singurele măsuri preventive prevăzute de dispoziţiile procesual penale apte să asigure  înlăturarea unui eventual pericol pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a unei persoane asupra căreia planează suspiciunea rezonabilă că a săvârşit o infracţiune cu un grad ridicat de pericol social sunt arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, măsuri care în cauză nu mai pot fi dispuse faţă de inculpat, în raport de dispoziţiile art. 238 alin. 3 Cod procedură penală şi de cele cuprinse în Decizia nr. 22 din 17.01.2017 a Curţii Constituţionale, în condiţiile în care nu se identifică noi temeiuri.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 207 alin. 2 Cod procedură penală se va constata la acest moment procesual nelegalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului D. A. M., fiind incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. 1 Codul de procedură penală, cu referire la Decizia nr. 336/2015 a Curţii Constituţionale.

În baza art. 241 alin. 1 lit. a Cod procedură penală se va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului D. A.M., dispusă prin încheierea nr. 16 din 17.05.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman în dosarul nr. 920/87/2017 şi prelungită prin încheierea nr. 19 din 14.06.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman în dosarul nr. 1094/87/2017, la data de 16.06.2017 şi în baza art. 241 alin. 2 Cod procedură penală se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7 UP emis la data de 17.05.2017 de Tribunalul Teleorman, dacă nu este reţinut, arestat preventiv sau deţinut în altă cauză.

Totodată, va fi respinsă cererea de luare a măsurii controlului judiciar faţă de inculpatul D. A. M., formulată de procuror, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare