Cerere de suspendare executare act administrativ. Neobligativitatea cumulativă a condiţiilor cerute de lege. Nelegalitatea cererii

Sentinţă civilă 514 din 26.09.2017


Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul XXXXX reclamanta XXXXX SRL  cu sediul în XXXXX reprezentant legal XXXXX, în calitate denumită în continuare „Contestatoarea",în contradictoriu cu AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢII ÎN AGRICULTURĂ CENTRUL JUDEŢEAN XXXXX (APIA), cu sediul în XXXXX, în calitate de şi denumită în continuare „Pârâta", în temeiul art. 7 din Legea 554/2004 şi în termenul prevăzut de lege, a solicitat:

- suspendarea executării Proceselor verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. XXXXX, XXXXX şi XXXXX până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze

- anularea Proceselor verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. XXXXX, XXXXX şi XXXXX.

- obligarea pârâtei la plata sumei de 14.417,83 lei + 11.624,60 lei + 11.624,60 lei, sumă reprezentând valoarea subvenţiile neîncasate de Contestatoare ca urmare a întocmirii respectivelor Procese verbale de constare a neregulilor

 - obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, pentru următoarele motive de fapt şi de drept:

Cu privire la cererea de suspendare a executării proceselor verbale de constatare a neregulilor reclamanta XXXXX SRL arată următoarele:

1.  Conform art. 21 alin. (19) din OUG 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, procesele verbale de constatare a neregulilor sunt asimilate actelor administrative.

2.Potrivit art. 14 şi art. 15 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazurile bine justificate şi pentru a evita o paguba materiala iminenta, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să suspende executarea actului administrativ unilateral.

 3. Având în vedere situaţia de fapt sus-menţionată, consideră că există indicii privind nelegalitatea şi netemeinicia Proceselor verbale de constatare a neregulilor, iar executarea acestora înainte de soluţionarea definitivă a prezentei cauze ar aduce subscrisei un prejudiciu însemnat, restituirea sumelor menţionate în procesele verbale de constatare a neregulilor însemnând practic intrarea Contestatoarei în incapacitate de plată şi imposibilitatea de a-şi achita obligaţiile asumate faţa de arendaşi.

4. Această situaţie poate fi evitată numai prin suspendarea efectelor Proceselor verbale de constatare a neregulilor, acestea neîntemeindu-se pe situaţia reală, existentă în teren.

Prin întâmpinarea formulată pârâta APIA –Centrul judeţean XXXXX a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării pentru următoarele:

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condiţiile ari. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (...)

În cauză nu sunt întrunite cele două cerinţe esenţiale ale suspendării actului administrativ fiscal, referitoare la cazuri bine justificate şi la iminenţa unei pagube. Astfel, nu se face referire la vreo probă din care să rezulte pe de o parte, existenţa unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, nu rezultă că prin executarea actului administrativ fiscal, reclamanta ar suferi o pagubă iminentă.

1. în ceea ce priveşte CAZUL BINE JUSTIFICAT, arată  că, nu există o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal emis de APIA  şi nu a fost dovedită o astfel de împrejurare, întrucât Procesele verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. XXXXX, XXXXX şi XXXXX au fost emise în baza şi cu respectarea actelor normative în vigoare, anume: O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, O.U.G. nr. 125/2006, Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 246/2008, cu modificările şi completările, etc.

Subliniază faptul că prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

2. În ceea ce priveşte prevenirea unei pagube iminente, arată că în cauza dedusă judecaţii, reclamantei nu i-a fost produsă nicio pagubă iminentă, astfel cum este aceasta prevăzută de Legea nr. 554/2004, actul contestat fiind emis în conformitate cu prevederile legale mai susmenţionate.

Susţinerile reclamantei, potrivit cărora ,,(...) prin plata creanţei bugetare în cuantum de 538.651,21 lei, (....) subscrisa ar suferi un prejudiciu real şi iremediabil, astfel cum este definit la art. 2 alin. 1 litera ş) din Legea nr. 554/2004'', nu sunt de natură a satisface cerinţele legii în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale.

In ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie impusă de lege, este necesar ca reclamanta să fie ameninţată cu producerea unei pagube iminente şi ireparabile, precum şi să facă dovada acestui aspect. Instanţa supremă reţinând, în cauze similare, că simpla menţionare a creanţei contestate şi a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea că există o asemenea pagubă." (Decizia nr. 2199/2009 a ICCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal).

Reclamanta nu a arătat în ce sens sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ (aşa cum s-a conturat în doctrină, dar şi în practică) pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ.

Cererea de suspendare este nefondată.

Tribunalul arată că în general, un act administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii, fiind el însuşi titlu executoriu.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă, atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie, o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea unei cereri de suspendare a executării trebuie să „pipăie” fondul, evitând a se pronunţa asupra acestuia, pentru a constata dacă într-adevăr cererea vizează un act  administrativ vădit nelegal, iar executarea lui imediată fiind de natură să creeze efecte nejustificate cu privire la situaţia reclamanţilor. Din analiza prev.art.14 şi 15 din Lg.554/2004 modificată şi completată, rezultă fără echivoc, că pentru a se dispune suspendarea executării actului  administrativ trebuie  întrunite cumulativ următoarele condiţii: sa existe un caz bine justificat si pentru prevenirea unei pagube iminente.

In privinţa primei condiţii, dispoziţiile art.2 alin.1 lit. t lămuresc conţinutul noţiunii de cazuri bine justificate, aceasta referindu-se la împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze  o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Examinând sumar motivele de drept si fapt pe care reclamanta XXXXX SRL şi-a fundamentat cererea de suspendare a executării cu privire la existenţa unui caz bine justificat,  Tribunalul constata ca au fost folosite argumente care  privesc temeinicia şi legalitatea fondului acţiunii principale.

In atare situaţie, Tribunalul constata ca nu se poate pronunţa asupra  cererii de suspendare fără a se pronunţa asupra argumentelor de drept si fapt care privesc fondul cauzei, în sensul constatării legalităţii şi temeiniciei actului administrativ.

Cu privire la condiţia privind paguba iminentă, aşa cum este definită prin dispoziţiile art.2 alin.1 lit.ş din Legea nr. 554/2004, Tribunalul arată că sunt evidente consecinţele economice negative cauzate de punerea în executare a Proceselor verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. XXXXX, XXXXX şi XXXXX.

Nefiind însă îndeplinite cele două condiţii de admisibilitate cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul va respinge cererea formulată de reclamanta XXXXX SRL  privind suspendarea executării proceselor verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. XXXXX, XXXXX şi XXXXX emise de Agenţia de Plăţii şi Intervenţii în Agricultură –Centrul Judeţean XXXXX,  ca nefondată, ca nefondată.