Acţiune în anulare act administrativ fiscal. Decizie de impunere fiscală. Necontestarea deciziei pe cale administrativă. Inadmisibilitatea cererii.

Sentinţă civilă 59 din 06.02.2018


Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXX, de  reclamantul  XXXXX, în contradictoriu cu pârâta  ANAF - DGRFP PLOIESTI - A J F P XXXXX, a solicitat anularea deciziei de impunere nr. XXXXX şi a titlului executoriu din XXXXX.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. XXXXX, pârâta ANAF - DGRFP PLOIESTI - A J F P XXXXX i-a stabilit o contribuţie de asigurări sociale de sănătate prin regularizare, în sumă de 363 lei, pentru anul 2012, aferentă veniturilor realizate  în baza Codului civil.

În perioada XXXXX a realizat venituri din activităţi remunerate în temeiul acestui cod, aflate sub incidenţa art.52 lit.b) cuprinse la pct.28 din OUG nr.125/2011 pentru care, potrivit pct.661 din Codul fiscal a optat pentru reţinerea la sursă a impozitului de 16%.

În drept, a invocat art.268 şi următoarele din Legea nr.207/2015, OUG nr.125/2011 şi Codul fiscal, iar spre probă a depus înscrisuri – filele 7 – 11, 19-25, 29.

Pârâta ANAF - DGRFP PLOIESTI - A J F P XXXXX a formulat întâmpinare – fila 33, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă  prevăzută de art.7 alin.1) din Legea nr.554/2004, iar în baza art.193 alin.1) din Codul de procedură civilă, sesizarea instanţei se poate face doar după realizarea respectivei proceduri.

Analizând cu prioritate potrivit art.248 alin.1) din Codul de procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă, instanţa reţine că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. XXXXX – fila 7 pârâta ANAF - DGRFP PLOIESTI – A.J.F.P. XXXXX a stabilit în sarcina reclamantului XXXXX contribuţie de  asigurări sociale de sănătate în sumă de 363 lei, după regularizare, pentru venituri în sumă de 9.840 lei, în regim de reţinere la sursă a impozitului pe venit, din activităţi de natura celor prevăzute la art.52 alin.1) lit.b)-d) şi la art.13 lit.e) din Codul fiscal.

Potrivit prevederilor art. 7 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

În baza dispoziţiilor art. 8 alin. 1) din aceeaşi lege „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1) lit. b), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale (…)”.

În materie fiscală, această procedură prealabilă, condiţie obligatorie a cărei neîndeplinire afectează însuşi exerciţiul dreptului la acţiune, este reglementată prin art.268 alin.1) şi 2) şi art.281 alin.2) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. 1 şi 2 din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală:„(l) împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii. (2) Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost iezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal".

Conform art. 281 alin. 2 din aceeaşi lege: „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii".

Din prevederile legale susmenţionate tribunalul reţine că, valorificarea dreptului de acces la instanţă implică mai întâi soluţionarea contestaţiei administrative prevăzută de lege, prin emiterea unei decizii sau dispoziţii de soluţionare a contestaţiei, iar în măsura în care partea este nemulţumită de soluţia dată, are deschisă calea acţiunii în contencios administrativ în anularea actului respectiv, inclusiv a celor subsidiare acestuia.

Or, reclamanta s-a adresat direct instanţei de judecată, considerent pentru care va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii, respingând acţiunea ca inadmisibilă, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004.